"Şi de nelegiuire, stai departe" (Al-Muddathir: 5)
"Allah este Bun și iubește bunătatea, este Curat și iubește curățenia"(Hadis nobil)
"Omul de astăzi este cel mai mare stricător pe care l-a cunoscut omenirea"(Yves Cousteau)
"Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită"
Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelișul său atmosferic, cu mineralele, plantele și animalele care există pe el și în interiorul lui, reprezintă un lanț de verigi care se influențează una pe alta de așa manieră încât provocarea unui dezechilibru în ceea ce privește vreuna din creațiile lui Allah va avea o influență negativă asupra celorlalte. Acest lucru a fost demonstrat recent de științele despre mediu și a fost pus în evidență și de următoarele versete din Coranul cel Sfânt: "Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită"(Al-Hijr: 19);
"Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite"(Al-Qamar: 49); "Şi a creat toate lucrurile și le-a orânduit cu bună rânduială" (Al-Furqan: 2).
Miliardele de galaxii din univers, miliardele de viețuitoare de pe pământ, tot ceea ce a fost creat de Allah Preaslăvitul și Preaînaltul, de la cea mai mică particulă dintr-un atom până la cele mai uriașe galaxii, se bazează pe un sistem perfect întocmit, în cadrul căruia toate făpturile se află într-o interdependență, fiind influențate unele de altele în mod negativ sau pozitiv. Fiecare făptură are o funcție predestinată, căreia nu trebuie să i se aducă vreun prejudiciu și cu care nu trebuie să se glumească, lucru subliniat de cuvintele lui Allah Preaînaltul: "Noi nu am creat cerul și pământul și ceea ce se află între ele, jucându-ne!" (Al-'Anbiya': 16).
Iar dacă viețuitoarele au fost supuse pentru a-l sluji pe om, pe care Domnul l-a cinstit făcându-l stăpân peste ele și moștenitor pe pământ, acest lucru a fost condiționat în Coran astfel:
"Şi nu faceți stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire!" (Al-'A'raf: 85); "Mâncați și beți din darul lui Allah și nu faceți răutăți pe pământ, [și nu fiți] stricători!" (Al-Baqara: 60);
"Şi cerul, El l-a înălțat și El a stabilit balanța,/ Pentru ca voi să nu fiți nedreptățiți la cumpănire" (ArRahman:7-8).
Şi, atunci, omul nu a respectat învățăturile Creatorului "Stricăciunea s-a arătat pe uscat și pe mare, din pricina a ceea ce săvârșesc mâinile oamenilor, pentru ca [Allah] să-i facă pe ei să guste o parte din ceea ce au făcut ei. Poate că ei se vor întoarce!" (Ar-Rum: 41).
Ştiința despre echilibrul mediului este o știință tânără, care a apărut cu aproximativ un sfert de secol în urmă, ca rezultat al poluării, ale cărei consecințe distrugătoare asupra animalelor, plantelor, omului, pământului și a învelișului său atmosferic au început o dată cu epoca industrială din secolul al XIX - lea și au ajuns la apogeu la mijlocul secolului al XX-lea, când asociațiile științifice care se ocupă de problemele viețuitoarelor și ale naturii au tras semnalul de alarmă și au fost emise legi referitoare la protecția mediului împotriva poluării.
Dar omul - cel mai primejdios stricător și cel mai mare ucigaș de pe acest pământ - continuă și astăzi să distrugă plantele și viețuitoarele, ori de câte ori poate să facă acest lucru - și, cât de puțin folositoare sunt legile elaborate de om, dacă nu se ține seama de poruncile divine, exprimate în următoarele cuvinte ale lui Allah: "Şi cerul, El l-a înălțat și El a stabilit balanța,/ Pentru ca voi să nu fiți nedrepți la cumpănire"(Ar-Rahman:7-8);
"Şi nu faceți stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire!"(Al - 'A'raf: 85);
"Mâncați și beți din darul lui Allah și nu faceți răutăți pe pământ, [și nu fiți]) stricători!" (Al-Baqara: 60).
Următoarele date statistice despre poluarea mediului aerian, terestru și marin îl ajută pe cititor să-și formeze o idee simplă în legătură cu gradul în care omul respectă legislația elaborată.
"Şi cerul El L-a înălțat și El a stabilit balanța "
Ştiința despre învelișul atmosferic care înconjoară pământul a arătat, așa cum s-a explicat mai sus, că cele șapte straturi din care este compus se bazează pe o balanță foarte exactă, una din funcțiile sale fiind protejarea pământului și a făpturilor de pe el. Datorită "boltei celei înalte" (At-Tur: 5), de deasupra noastră, a fost posibilă viața pe pământ, spre deosebire de celelalte planete din sistemul solar. Stratul de ozon este un strat foarte subțire, care joacă pentru pământ rolul unui filtru inteligent, întrucât absoarbe razele ultraviolete cu undă scurtă care ucid ființele terestre și permite trecerea celorlalte raze din spectrul de lumină utile pământului și făpturilor de pe el.
Academia Națională de Ştiințe din Statele Unite apreciază că, dacă va scădea cantitatea de ozon din atmosferă cu 1%, va crește numărul bolnavilor de cancer de piele cu zece mii de cazuri anual.
Dar lucrurile nu se vor limita doar la atât, ci, dacă scăderea cantității de ozon va fi și mai mare, aceasta va avea repercursiuni asupra tuturor formelor de viaăț de pe pământ: ca urmare a scăderii crescânde a stratului de ozon, temperatura pământului va crește treptat cu 2-3 grade, ceea ce va conduce la creșterea nivelului apelor din mări și oceane cu 0,5 - 3 metri, ca urmare a topirii ghețarilor din zonele polare, și vor fi acoperite de ape numeroase insule și orașe situate pe litoral, se vor modifica total sistemele distribuției vânturilor, precipitațiilor, viețuitoarelor și producției agricole mondiale în mod catastrofal.
"Pentru ca voi să nu fiți nedrepți la cumpănire"
1. Gaura din stratul de ozon:
Încă din anul 1982, cercetătorii britanici de la stațiunea științifică situată la polul Sud au constatat scăderea treptată, de la un an la altul, a cantităților de ozon în zona polară. În anul 1984, au fost avertizate celelalte instituții științifice asupra acestei scăderi primejdioase pentru ființele de pe pământ, iar în anul 1987, cercetătorii au constatat că, jumătate din stratul de ozon din regiunea polului Sud a dispărut. În urma unor studii științifice intense, care au costat zeci de milioane de dolari, cercetătorii au ajuns să știe astăzi că gaura din stratul de ozon de deasupra Oceanului Înghețat de Sud se datorează unor substanțe chimice industriale, cum sunt freonul și foranul, pe care omul le produce în cantități de milioane de tone, folosindu-le ca materiale de răcire la frigidere, la aparatele de condiționare a aerului și ca împingătoare pentru aerosoli și în aparatele cu presiune, așa cum este cazul unor sprayuri de parfum. Aceste substanțe sunt gaz cloroflorid de carbon (C. F. C. ) care nu arde și nu se dezintegrează și care se înalță încet - încet, ajungând la stratul de ozon din atmosferă, pe care-l distruge foarte lent.
După dispute științifice, care au durat cinci ani între statele industriale care produc acest gaz dăunător mediului, s-a decis, înainte de 1999, reducerea producției lui la jumătate. Nu a fost stopată integral producția lui, deoarece la mijloc se află interese comerciale uriașe, estimate la miliarde de dolari, ca urmare a folosirii acestui gaz.
Oare s-a schimbat omul? El a fost și rămâne așa cum l-a descris Stăpânul lumilor: nedrept cu sine și cu alții, ignorant față de sine și față de ceilalți, din cauza egoismului și a lăcomiei după bani.
2. Ploile acide:
Învelișul atmosferic s-a transformat, de zeci de ani, într-o "groapă de gunoi gazoasă", în care omul a aruncat și continuă să arunce miliarde de tone de gaze toxice, emise de uzine, de automobile și de celelalte surse generatoare de energie. Cu toate că Stăpânul a făcut în învelișul atmosferic drumuri, urmate de gazele ce se înalță de la uzinele de pe pământ, consecințele "nedreptății omului la cumpănire", la balanța pe care a așezat-o Domnul în învelișul atmosferic al pământului sunt astăzi vizibile, ele manifestându-se și prin ploile acide care distrug resursele vegetale și animale în diverse țări industrializate. Datele statistice pentru anul 1977 au apreciat că emisiile de compuși dăunători ai sulfului, așa cum sunt dioxidul și trioxidul de carbon, prin coșurile uzinelor, au ajuns la 3 milioane de tone în Franța, 5 milioane de tone în Marea Britanie și 264 milioane de tone în Statele Unite ale Americii.
3 - Schimbarea climatului:
Bioxidul de carbon (CO2) reprezintă un procent de 0,003% în compoziția aerului și joacă un rol important în asigurarea stabilității temperaturii atmosferei și a pământului, ca și în circuitul carbonului în atmosferă. Activitatea crescândă a mașinii industriale nesățioase a omului, care aruncă în atmosferă 5,5 miliade de tone din acest gaz, a modificat balanța exactă a compoziției atmosferei pe care a stabilit-o Domnul și, cu mai mulți ani în urmă, au fost lansate avertismente în legătură cu creșterea procentului de bioxid de carbon. Aceasta ar putea provoca creșterea temperaturii atmosferei și modificări decurgând din aceasta în distribuția vânturilor și a precipitațiilor și în nivelul mărilor și al fluviilor.
Este suficient să menționăm faptul că agricultura Statelor Unite ale Americii a fost afectată, în anul 1988, de o secetă cumplită, ceea ce a dus la scăderea recoltei anuale de cereale de la 207 milioane tone la numai 97 milioane tone, iar o repetare a acestei situații ar reprezenta un dezastru la scară planetară. Unii cercetători au pus această situație pe seama modificării climatului și a creșterii temperaturii, ca urmare a dezechilibrului din balanța bioxidului de carbon.
"STRICĂCIUNEA S-A ARĂTAT PE USCAT ŞI PE MARE, DIN PRICINA A CEEA CE SĂVÂRŞESC MÂINILE OAMENILOR, PENTRU CA [ALLAH] SĂ-I FACĂ PE EI SĂ GUSTE O PARTE DIN CEEA CE AU FĂCUT EI. POATE CĂ EI SE VOR ÎNTOARCE!"
"Şi de îndată ce pleacă, străbate pământul, căutând să semene stricăciune și să nimicească semănăturile și dobitoacele. Allah însă nu iubește stricăciunea!" (Al-Baqara: 205).
Pădurile ecuatoriale reprezintă "plămânul verde al pământului", așa după cum le-au numit savanții ecologiști, dar, de zeci de ani, omul distruge în fiecare minut treizeci de hectare din ele, adică 157 mii de kilometri pătrați anual. Dacă lucrurile vor continua astfel, la începutul secolului al XXI-lea, nu vor mai exista decât 11 milioane de kilometri pătrați din ele. Africa a pierdut, în decursul ultimei jumăătți de secol, 80% din pădurile ecuatoriale, fiind urmată de Asia - îndeosebi Malaezia și Indonezia, și apoi de America de Sud, în care pădurile ecuatoriale reprezintă jumătate din resursele forestiere mondiale, având o vârstă de aproximativ 150 milioane de de ani. În pădurile sud-americane, trăiesc 3 milioane de specii vegetale și animale, care se reduc într-un ritm de o specie, în fiecare 15 minute, datorită distrugerii mediului de către om, în decursul secolului al XX-lea. Consecințele se văd în deșertificarea crescândă a solului, în secetă, în scăderea resurselor alimentare, în creșterea foametei în cele mai multe țări din lumea a treia, devenite sărace din cauza lăcomiei omului puternic și a împilării de către el a semenului său slab, a omului care se consideră astăzi civilizat și-i caracterizează pe ceilalți ca fiind săraci sau în curs de dezvoltare. El este vinovat de epuizarea bunurilor pământului, de sărăcirea resurselor lui economice și de menținerea populației lui în întunericul ignoranței, în sărăcie și înapoiere. Dezastrul se va abate, mai devreme sau mai târziu, asupra tuturor, dacă omul nu va opri, înainte de a fi prea târziu, consecințele distrugătoare asupra balanței mediului terestru, pe care le-au produs cerințele civilizației sale materiale de un secol și mai bine; nașterea unui singur copil în S. U. A. constituie, pentru resursele pământului și pentru poluarea mediului, o povară egală cu cea provocată de nașterea a două sute de copii în India, carnea și proteinele consumate de un individ din țarile bogate, echivalează cu ceea ce consumă cincizeci de indivizi din țările sărace, dar, cu toate acestea, unii specialiști din domeniile alimentației și mediului pun distrugerea mediului și reducerea resurselor, pe seama ățrilor din lumea a treia.
Omul, îndeosebi omul civilizației din secolul al XX-lea, nedrept, neștiutor, adversar învederat, stricător pe pământ și vărsător de sânge, așa cum l-au caracterizat versetele sfinte, nu s-a limitat la poluarea pământului, la epuizarea bunurilor lui și la dezechilibrarea balanței exacte a compoziției învelișului atmosferic care protejează pământul, ci a transformat râurile și fluviile, lacurile, mările și oceanele în locuri în care aruncă gunoaiele și reziduurile uzinelor și ale vapoarelor sale, în depozit pentru reziduurile uzinelor sale atomice și poligon pentru experimentarea armelor sale distrugătoare.
În anul 1979, de pildă, omul a aruncat milioane de tone de reziduuri petroliere, 50 tone de derivate toxice ale mercurului, 250. 000 tone de derivate toxice ale plumbului, milioane de tone de resturi și reziduuri ale uzinelor sale și, în consecință, s-au modificat temperatura și salinitatea apei fluviilor și mărilor, iar acest lucru s-a repercutat negativ asupra resurselor animale și vegetale marine și asupra climatului. În ultimii treizeci de ani, resursele animale marine de pește s-au redus la 30%, au dispărut 94% din balene, numărul păsărilor marine a scăzut la jumătate, a dispărut cea mai mare parte a recifilor coralieri, iar partea rămasă a devenit bolnavă și poluată. Oare aude cineva avertismentul pe care l-a lansat, în urmă cu zece ani lumii, cercetătorul oceanolog al faunei marine Yves Cousteau, care a zis: 'Ciclul apei și viața sunt inseparabile. Este clar că, dacă vrem să salvăm omenirea, este necesar, mai întâi, să salvăm oceanele !'
"Şi a orânduit cu măsură hrana lor în patru zile, în mod egal, pentru cei care cer"
Studiile statistice afirmă că omenirea se află în pragul unei foamete universale, care a început deja să se facă simțită în unele țări din lumea a treia, și că resursele pământului vor deveni insuficiente pentru asigurarea hranei lumii la începutul secolului al XXI-lea, când se așteaptă ca populația Terrei să ajungă la opt miliarde de suflete, având în vedere că, în prezent, a trecut de cinci miliarde de suflete. Pornind de la poziția credinței și bizuindu-ne pe datele științei și realității și pe afirmații ale cercetătorilor din domeniul mediului, putem afirma că, dacă omul ar respecta rânduielile Creatorului în privința făpturilor sale și dacă nu va altera mediul terestru, atmosferic și marin, dacă nu va exagera în privința consumării resurselor și energiilor lui și dacă va dirija sutele de miliarde pe care la cheltuiește anual pentru industria de armament, pentru distrugerea altora și a sa spre ameliorarea surselor latente de energie, pe care Domnul le-a dăruit soarelui, pământului, apei,atmosferei și viețuitoarelor și exploatării acestora, pământul va dispune de resurse suficiente pentru securitatea tuturor oamenilor de pe mapamond, oricare ar fi numărul acestora.
Nu se poate ca Cel Veșnic și Viu, care a orânduit toate cele necesare pentru făpturile sale, inclusiv hrana pentru toate vietățile, să nu le asigure hrană suficientă. Şi cum ar putea să fie altfel, de vreme ce El grăiește în Cartea Sa bine întocmită: "Şi nu este viețuitoare pe pământ a cărei hrană să nu fie în grija lui Allah" (Hud: 6);
"Şi nu este vietate pe care El să nu o țină de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept! "(Hud: 56). Doar lăcomia omului și nerespectarea de către el a rânduielilor divine referitoare la apărarea mediului l-au împins să strice echilibrul acestui mediul să-i distrugă resursele și să-i reducă bunurile, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul: "Acela care va urma calea Mea cea dreaptă nu va rătăci și nu va fi nefericit. Însă acela care se va îndepărta de la Pomenirea Mea va avea parte de o viața grea" (Ta-Ha: 123-124).
Viața grea, fie că este vorba de manifestările ei materiale, fie că este vorba de manifestările ei spirituale, îi amenință pe majoritatea indivizilor speciei umane, cu excepția celor care sunt bine călauziți și respectă legea islamică, în care se află fericirea pentru aceia care se zbat în întunericul ignoranței, sărăciei, neliniștii și mizeriei, "Ca răsplată dreaptă"(An-Naba': 26),
"Iar, aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt necredincioși (Al-Ma'ida: 44);
"Iar, aceia care nu judecă după ce le-a trimis Allah, aceia sunt nelegiuiți"(Al-Ma'ida: 45);
"Iar, aceia care nu judecă după ceea ce a trimis Allah, aceia sunt netrebnici" (Al-Ma'ida : 47).
Cele două versete, care dau titlul acestui subcapitol, se referă la științele mediului, astronomiei, biologiei, chimiei organice, geologiei și al fosilelor. Pământul este un recipient pentru cei vii și pentru cei morți, oricare ar fi numărul acestora. Este suficient să menționăm că el conține aproximativ 80 de miliarde de indivizi, vii și morți, ai speciei umane, de la apariția ei și până în momentul de față, că el conține 10^100 ființe multicelulare, adică cifra 10 urmată de o sută de zerouri!
Pământul este un recipient schimbător, în privința celor vii și al celor morți, căci biologii și specialiștii în fosile apreciază că de la începutul vieții pe el, în urmă cu peste trei miliarde de ani, și până astăzi pe el au trăit circa o sută de milioane de specii de vietuitoare, din care mai trăiesc astăzi 3 - 5 milioane de specii și că biologii au studiat un milion și jumătate dintre acestea, dar în fiecare zi se descoperă o nouă specie de viețuitoare și dispar câteva din speciile existente. Pământul este un recipient care se învârtește rapid cu cei vii și cei morți de pe el: în decursul câtorva ore se nasc mii de specii de ființe microscopice, așa cum sunt bacteriile și microbii, și cresc, se înmulțesc, mor și se descompun; în decursul câtorva zile, se nasc, cresc, mor și se descompun cohorte de furnici, țânțari și insecte; în decursul câtorva luni, se nasc, cresc, se înmulțesc, mor și se descompun mii de specii de viețuitoare vegetale; în decursul anilor, se nasc, cresc, se înmulțesc, mor și se descompun mii de specii de ființe vegetale și animale. Şi toate acestea sunt conținute de pământ, care le păstrează, vii sau moarte, pentru a le readuce din nou la viață, în cadrul ciclului vieții și al morții făpturilor, care a fost descoperit de știință în secolul al XX-lea, așa după cum vom arăta, în detaliu, în comentariul științific referitor la cuvintele lui Allah Preaînaltul.
"Allah creează făptura, apoi, o face din nou, apoi, la El veți fi aduși înapoi " (Ar-Rum: 11).
Oare ne putem închipui în ce situație s-ar afla pământul , dacă Domnul nu ar fi făcut din el un loc care-i adună pe cei vii și pe cei morți și dacă viețuitoarele de pe suprafața lui și dinlăuntrul lui ar trăi veșnic și n-ar avea parte de moarte sau dacă făpturile moarte ar rămâne veșnic pe suprafața lui și înlăuntrul lui, fără să le modifice pe ele și fără să le preschimbe în elementele din care este constituit pământul și din care au fost create? Este de ajuns să menționăm că țânțarii și muștele, ar acoperi globul pământesc în câteva zile , făcând viața pe el cvasiimposibilă, dacă Domnul nu ar limita ciclul vieții, prin stabilirea perioadei de viață a fiecărei ființe din fiecare specie, a fiecărei specii în parte?!
"ALLAH CREEAZĂ FĂPTURA, APOI, O FACE DIN NOU, APOI, LA EL VEȚI FI ADUŞI ÎNAPOI"
Ştiințele biologiei, chimiei și fizicii atomice au descoperit că toate făpturile cu viața și fără viața, se compun din unitățile de bază, care sunt atomii, că atomii sunt alcătuiți din particule, precum electronul, neutronul, protonul și altele, al căror număr a ajuns până în prezent la mai mult de patruzeci și că, prin unirea atomilor între ei, s-au format lucrurile din natură, că organismul uman este compus dintr-o sută de mii de miliarde de celule, că fiecare celulă este compusă dintr-o sută de miliarde de atomi, că în natură se află un număr de 92 de elemente, începând cu hidrogenul și încheind cu uraniul. Orice lucru din univers are un ciclu de viață și o viață limitată, după care se întoarce la atomii sau la particulele din care a fost alcătuit. Viața unor atomi radioactivi nu depășește câteva secunde, după care se întorc la particulele din care sunt compuși, în timp ce viața unor aștri din Univers, durează câteva miliarde de ani, după care și ei dispar, transformându-se în atomii și particulele lor, din care au fost alcătuiți, pentru a relua un nou ciclu de viață cu durata de milioane de ani. Omul a fost creat din pământ și, când moare, se transformă în pământ și revine la elementele din care a fost compus, precum hidrogenul, oxigenul, carbonul, calciul, fierul, fosforul, magneziul și altele. Apoi, plantele și animalele extrag acele elemente de care au nevoie pentru structura diverselor lor componente, animalele și păsările mănâncă ceea ce le este necesar din plante, omul se hrănește cu plantele și cu carnea animalelor și păsărilor, pe care aparatul său digestiv o transformă în sânge, iar din acesta testiculele bărbatului și ovarele femeii, extrag ceea ce este necesar pentru compunerea lichidului seminal al femeii care se întâlnește cu lichidul seminal al bărbatului. Domnul face să se plămădească din ele o făptură, care după nouă luni devine un om nou, compus din miliarde de miliarde de atomi, a căror origine poate că datează de la începutul creației, după ce poate că a avut loc miliarde de cicluri de viață și fără viață. Omul - așa după cum afirmă cercetătorul Hubert Ravez - este compus din praful aștrilor și din cenușa lor.
Elementul fier, care intră în structura corpului omenesc, de pildă, a fost creat de Domnul - așa după cum afirmă știința - Şi Allah știe cel mai bine! - în urmă cu aproximativ cincisprezece miliarde de ani, în interiorul stelelor. Apoi, fierul și atomii săi s-au preschimbat în decursul a milioane de cicluri de viață în milioane sau miliarde de făpturi fără viața și cu viața, înainte de a intra în structura organismului fiecăruia dintre noi, pentru ca, după moarte, să reia ciclurile sale, al căror număr nu-l cunoaște decât Stăpânul care "cunoaște numărul din fiecare lucru - Mare este puterea Lui!".
În lumina acestei explicații simple, în legătură cu ciclul făpturilor din Univers, înțelegem ceva din dimensiunea științifică a cuvintelor lui Allah Preaînaltul :
"Allah v-a făcut pe voi să răsăriți asemenea ierburilor, din pământ, /Apoi, vă va aduce pe voi înapoi la El și vă va face să ieșiți cu adevărat "(Nuh: 17-18).
"Mărire Celui care le-a creat pe toate perechi, din ceea ce face pământul să crească și din ei înșiși și din cele pe care ei nu le cunosc!" (Ya-Sin : 36).
"Spune : "Oare se află printre asociații voștri vreunul care să creeze o făptură și să readucă [la viața după moarte]?" Spune: "Allah creează făptura și apoi o readuce! Cum de puteți voi să stați departe?" (Yunus: 34).
"Nu este El Cel care a început creația omului și apoi îl va face din nou ?"(An-Naml: 64).
"El este Cel care face prima oară făpturile și apoi le face din nou - și aceasta este și mai ușor pentru El"(Ar-Rum: 27).
"El este Cel care face prima oară [creația] și El este Cel care o face din nou"( Al-Buruj: 13).
"Oare nu știu ei cum a făcut Allah făpturile prima oară și cum le va face pe ele apoi din nou?"(Al- 'Ankabut: 19).
"Noi am hotărât pentru voi moartea și Noi nu suntem împiedicați/ Să vă înlocuim cu semenii vostri și să vă mai refacem [în Ziua de Apoi] într-un chip pe care voi nu-l știți" (Al-Waqi'a: 60-61).
Laudă Aceluia a cărui promisiune s-a adeverit și ne-a arătat, în secolul al XX-lea, cum plăsmuiește creaturile și cum, după aceea, le readuce la viață în chipuri și forme din care nu cunoaștem decât foarte puține prin intermediul unor operațiuni pe care le efectuează nenumărate făpturi, printre care "stelele ce fug înapoi,/ Ce grăbesc să se ascundă" (At-Takwir: 15 - 16), așa după cum vom prezenta, în detaliu, în rândurile ce urmează.
Din comentariul lui At-Tabari, referitor la cuvintele Domnului menționate în acest titlu, reproducem: "După Ali, ele sunt stelele care aleargă în timpul nopții și se grăbesc să se ascundă, adică dispar în cursul zilei " După Ibn Abbas, acestea sunt gazelele. . . "
Ibn Jarir a comentat versetele respective în felul următor: "Stăpânul Preaînalt a jurat pe niște lucruri care uneori aleargă, alteori dispar, iar dispariția lor înseamnă refugierea în ascunzișurile lor, căci aceste "makanis", "ascunzișuri" sunt, la arabi, locurile în care își găsesc adăpost antilopele și gazelele".
Dar, recurgând la Coranul cel Sfânt și la dicționare pentru a găsi sensurile expresiile "aljawari" (cele care aleargă ), "al-kunnas" (care fug înapoi), "al-khunnas" (care grăbesc să se ascundă ), ni se descopără - în lumina științei - dimensiuni știintifice și sensuri noi, după cum urmează:
Al- Jawari este plural de jariya - calitate a oricărui lucru care se mișcă, așa după cum se înțelege din cuvintele lui Allah Preaînaltul :
"Ale Lui sunt corăbiile care se înalță pe mare ca munții " (Ar-Rahman: 24);
"Iar Soarele aleargă către un sălaș al lui " (Ya-Sin : 38); "Când apele s-au revărsat, v-am dus pe voi pe corabie" (Al_Haqqa: 11);
"În numele lui Allah, va fi mersul și oprirea ei !" (Hud; 41);
"Mânate de vânturi prielnice" (Yunus: 22).
Al-Khunnas este plural de khanis cu sensul de "cel care se ascunde; cel care dispare ".
Al-Kunnas este plural de kanis și kanisa, de la kanasa "a mătura gunoiul ", dar, și cu sensul de "a dispărea, a se ascunde ".
În lumina acestor date, ni se relevează faptul că Domnul a jurat prin aceste cuvinte pe toate lucrurile care se mișcă, se ascund și strâng și mătură gunoiul și care au locuri în care se refugiază.
Următoarele exemple despre unele lucruri care fug și se grăbesc să se ascundă și mătură, ne oferă o idee simplificată a sensurilor ascunse în cuvintele lui Allah Preaînaltul: "Dar, nu! Jur pe cele care fug înapoi,/ Ce grăbesc să se ascundă."
În toate făpturile vii există niște lucruri invizibile, care aleargă zi și noapte și care au funcția de "măturare" a ființelor vii, adică de curățare a lor de "gunoiul" care pătrunde în ele sau care se formează în interiorul lor ca urmare a unor factori de asimilare și de ardere, care apar în interiorul celulelor: globulele roșii aleargă zi și noapte pentru a prinde bioxidul de carbon dăunător organismului și pentru a-l elimina prin procesul respirației ; globulele albe aleargă zi și noapte, având funcția de descoperire, urmărire, prindere, ucidere și măturare a microbilor și a organismelor dăunătoare care pătrund în interiorul ființelor vii; mii de substanțe chimice aleargă prin toate părțile organismului pentru a-l curăți de lucrurile dăunătoare ce pătrund în el.
Există mii de specii de făpturi vii care aleargă zi și noapte, ascunse de ochii multora, având funcția de măturare a gunoiului de pe pământ. Într-un pumn de țărână există ființe microscopice și nemicroscopice care au funcția de a transforma făpturile vii care au murit și au fost îngropate în pământ în elementele din care au fost alcătuite. Dacă nu ar fi existat aceste făpturi, pe care biologii le-au numit "făpturile gunoiului", s-ar fi adunat grămadă pe pământ cadavrele și resturile ființelor vii. Cele care aleargă și se ascund și mătură sunt nenumărate ființe, precum microbii, bacteriile, virușii, viermii, insectele, peștii, și ele au funcția de a curăți pământul de resturile ființelor vii și de a facilita procesul de menținere a pământului în starea de recipient, care se rotește repede, cu făpturile vii și moarte, așa după cum a grăit Allah Preaînaltul: "Oare nu am făcut Noi pământul un loc care-i adună / Pe cei vii și pe cei morți ? (Al-Mursalat: 25- 26).
În Univers există creaturi nevăzute care aleargă și prind resturile și le mătură. Găurile negre, descoperite în urmă cu câțiva ani de știința cosmosului, în cadrul celor mai multe galaxii, sunt "cimitirul stelelor". În fiecare zi sau poate chiar în fiecare secundă, mor, în Univers mii de stele, iar găurile negre înghit resturile stelelor moarte și-l curăță de ele, pentru ca după sute de milioane de ani să reapară ca stele nou născute, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:
"Pe cerul cel cu revenirea" (At-tariq: 11);
"El este Cel care face prima oară [creația] și El este Cel care o face din nou" ( Al- Buruj : 13).
Multe radiații cosmice sunt creaturi invizibile care aleargă, prind și mătură resturile făpturilor cu Viață și fără viață. Așa sunt razele infraroșii, razele ultraviolete și centura magnetică a pământului.
"[Jur] pe cele trimise în rafale", adică pe vânturile trimise de Stăpân în spațiile superioare ale învelișului atmosferic pentru a curăți pământul de gazele toxice rezultate din ardere, emise de pământ și de viețuitoare, iar aceste vânturi se numără și ele printre cele care aleargă și se ascund și mătură.
Pe scurt, cuvintele lui Allah Preaînaltul "Dar, nu !Jur pe cele care fug înapoi,/ Ce grăbesc să se ascundă", reprezintă un jurământ pe nenumărate făpturi cu viață și fără viață, a căror funcție constă în menținerea echilibrului mediului și creaturilor prin curățirea pământului, atmosferei și Universului de resturile făpturilor cu viață și fără viață.
Oxigenul, care intră în compoziția aerului în proporție de 21%, este un element esențial și necesar în orice ardere și producere a focului. Pomii verzi, prin substanța clorofilă care dă planetelor culoarea verde, sunt cei care produc oxigenul în aer, reîmprospăându-l prin procesul de asimilație clorofiliană. Pomii verzi iau în timpul zilei din aer bioxidul de carbon și-l descompun în elementele din care este compus : oxigenul, pe care-l elimină afară, și carbonul, pe care-l păstrează pentru formarea țesuturilor proprii. Ştiința nu a descoperit acest proces de respirație a plantelor decât în secolele al XIX-lea și al XX-lea.
Animalele, spre deosebire de plante, iau din aer, prin procesul respirației, oxigenul, considerat un element indispensabil pentru toate procesele chimice de ardere care au loc în interiorul celulelor animale. Dacă nu ar fi existat plantele verzi, nu ar fi putut apărea viața pe pământ, iar prima manifestare de viață de pe el a avut loc cu peste trei miliarde de ani în urmă, o dată cu apariția algelor verzi. Acesta este primul sens științific al cuvintelor de mai sus ale lui Allah Preaînaltul, iar cheia înțelegerii versetului este cuvântul "verde".
Pe lângă rolul "pomilor verzi" în producerea și împrospătarea oxigenului, fără de care nu există aprindere, tot ei se află și la originea cărbunilor de pământ, proveniți din îngroparea lor în pământ, ca urmare a unor factori naturali și a transformării lor în decursul a milioane de ani în cea mai importantă sursă de energie termică de pe mapamond, întrucât rezervele de cărbuni sunt estimate la opt mii de miliarde de tone. Tot făpturile vegetale și animale au dat naștere și petrolului din pământ și de sub apă, în decursul milioanelor de ani, așa după cum consideră cercetătorii din domeniile geologiei și chimiei organice, iar rezervele de țiței ale Terrei sunt estimate la circa două mii de miliarde de tone. Este foarte probabil ca la originea gazelor naturale să se afle tot plantele verzi, iar rezervele mondiale de gaze sunt estimate la circa șaizeci miliarde metri cubi.
În lumina acestui comentariu simplu, asupra unor surse fundamentale ale arderii, la originea cărora se află pomii verzi, înțelegem dimensiunea științifică a cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
"Vedeți voi focul pe care-l aprindeți [prin frecare]?/ Voi ați făcut să crească pomul lui sau Noi lam făcut să crească?/ Noi l-am făcut ca o pomenire și ca un lucru folositor pentru cei care poposesc în deșert [călători]" (Al-Waqi'a : 71 - 73)
____________________________
fragment din cartea "Ştiintele despre Pământ in Coran",autor Dr. Adnan Aș - Şarif
(cartea este pe site in format PDF la sectiunea Biblioteca)
Articole asemanatoare
Putem dovedi existenta lui Allah?
Musca si importanta animalelor in Coran
Lumea paienjenilor si a tantarului in versetele…