Musca si importanta animalelor in Coran

Postat deAlina in Existenta Sape 23.11.2011,0 comentarii

"NU VOR PUTEA CREA NICI O MUSCĂ, CHIAR DE S-AR UNI EI PENTRU ACEASTA"

"O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, auziți-o: Aceia pe care voi îi chemați în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacă musca le răpește un lucru, ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt și cel care cere și cel de la care se cere!/ Ei nu L-au prețuit pe Allah după adevărata Sa măsură. Allah este Cel Tare și Preaputernic." (Al-Hajj: 73-74)

Musca si importanta animalelor in Coran

Numeroase versete coranice au unele sensuri care se dezvăluie unul după altul, o dată cu trecerea timpului și a progresului științei. În timpul revelației, credincioșii au înțeles că versetul sfânt de mai sus este o mustrare și o ironie la adresa idolatrilor și a zeilor lor și a ofrandelor pe care le aduceau lor. Idolii nu pot să creeze nici o muscă, să salveze până și ofrandele care li se aduceau și pe care le răpesc muștele. Acesta este unul din sensurile versetului de mai sus, dar astăzi noi desprindem din acest verset numeroase provocări științifice și sensuri:

El este o provocare coranică valabilă până în Ziua de Apoi, adresată ateilor care au făcut din știință un zeu. Ei nu vor fi în stare să creeze nici o muscă, chiar dacă și-ar uni eforturile pentru această încercare. Ştiința nu va ajunge niciodată să creeze o celulă și atunci cum să creeze o muscă alcătuită din sute de mii de celule vii diferite și specializate? În el sunt sensuri științifice miraculoase pe care știința le-a descoperit astăzi, printre care acela că aparatul digestiv al muștei, este dotat cu enzime care-i permit în decursul câtorva secunde să transforme orice mâncare pe care o răpește de la noi sau cu care se hrănește și să o asimileze și, în felul acesta, nu o mai putem salva de la ele. Nu sunt doar idolii cei care sunt neputincioși în ceea ce privește recuperarea lucrurilor răpite de muște. Muștele domină până și astăzi peste întinse suprafețe ale globului terestru și le răpesc, în sensul că omul nu poate să trăiască pe ele, ba nici măcar să intre în ele. Muștele ne pot răpi sănătatea și chiar viața, căci ele transmit și cauzează cele mai multe tipuri de febră, printre care encefalomielita virotică, căreia medicina nu i-a găsit un tratament până în momentul de față. În felul acesta, în pofida slăbiciunii muștei, omul rămâne neputincios în fața ei, incapabil de a imita măreția artei creării ei, slab în fața răpirii resurselor alimentare și a forțelor sănătății sale de către ea. Este suficient să reamintim doar faptul că boala somnului - o infecție mortală a creierului - este transmisă de musca tse tse care continuă să provoace mii de morți în Africa. În același timp, această muscă se caracterizează și prin unele avantaje, având în vedere că ea i-a împiedicat pe africani să extermine animalele sălbatice și să le distrugă mediul, fiindcă musca transmițătoare a bolii somnului ucide atât omul cât și vitele lui, dar nu este primejdioasă pentru animalele sălbatice.

Cercetătorii biologi și-au pus întrebări în legătură cu secretul imunității cu care Domnul a înzestrat muștele și țânțarii care transmit cele mai nimicitoare boli și tipuri de febră, având în vedere că unele muște poartă pe un centimetru pătrat din corpul lor aproximativ cinci milioane de bacterii.

Studiile în legătură cu aparatul care asigură imunitatea acestor insecte au confirmat că este vorba de cel mai simplu aparat imunitar al ființelor vii, dar în același timp și cel mai eficient și rapid.

Ştiința încearcă în momentul de față să sondeze adâncurile necunoscute ale aparatului imunitar ciudat, rapid și eficient al muștelor și al țânțarilor, pentru a valorifica această descoperire pentru perfecționarea imunității omului, mai ales în tratarea maladiilor rezultate din deficiența sau lipsa acesteia, care sunt cele mai grave și cele mai dificile de tratat până în prezent. Muștele ocupă locul al treilea ca număr între vietăți, urmând după furnici și țânțari și, dacă nu ar exista îndurarea lui Allah, care călauzește numeroasele făpturi ale sale, cum sunt păsările, furnicile, peștii, microbii, virușii și altele, împotriva muștelor, acestea ar acoperi suprafața globului terestru și ar face viața imposibilă pe el în decursul câtorva zile. Există specii de muște care se înmulțesc cu o viteză uimitoare, încât dacă toate ouăle ar ecloza și puii ar trăi și s-ar înmulți la rândul lor, dintr-o singură pereche ar rezulta într-un singur sezon un număr de exemplare de ordinul numărului 10 urmat de șaizeci de zerouri!

Studiile întreprinse începând din anul 1971 au descoperit existența unui limbaj chimic propriu fiecărei specii de muște, cu care ele își reglează modul de viață și coabitarea cu ceilalți indivizi ai speciei. Din acest cod face parte faptul că femela secretă în perioada împerecherii o substanța chimică volatilă pe care o recepționează perișorii sensibili de la picioarele muștelor masculi și o transmit apoi celulelor nervoase care emit ordinele de declanșare a apetitului sexual și de urmărire a femelei. Primul mascul care ajunge la femelă secretă o substanță cu efect de antidot al substanței secretate de femelă, care anulează efectul atractiv al acesteia pentru ceilalți masculi și cu ea acoperăși corpul femelei, îndepărtând în felul acesta ceilalți masculi care l-ar putea deranja și astfel rămâne numai el cu partenera pentru a se acupla.

Un cercetător biolog contemporan a petrecut câțiva ani din viața sa științifică studiind o specie de muște, cunoscută cu numele popular musca albastră, și a consemnat următoarele concluzii, pe care le-am tradus din lucrarea lui în limba franceză: "Musca albastră este în realitate o mașină mică, extrem de perfecționată. Ea este o insectă bine înzestrată, îndeosebi în ceea ce privește aripile și zborul ei, ceea ce i-a făcut pe mulți dintre colegii mei să-mi scrie, zicându-mi: nu mai cutezăm să ucidem o muscă după lectura cărții tale despre muște. Acesta este un lucru de înțeles, căci cum ar fi cu putința să distrugă o mașină vie în fața căreia cele mai exacte și mai complexe ceasuri par un lucru extrem de grosolan și imperfect? Cum de reușește musca albastră 200 de bătai din aripi într-o secundă, știindu-se că orice aparat muscular obișnuit nu se poate contracta de mai mult de o sută de ori într-o secundă? Dar natura ( de ce nu o fi spunând, oare, Creatorul muștei?) a ajuns la acest grad înalt al frecvenței bătăii aripilor, cu ajutorul unei serii de mecanisme care se influențează și se completează unul pe altul: aripile muștei sunt fixate direct pe pieptul ei, unde există în interior două perechi de mușchi care ridică și coboară pieptul și care lucrează în sens invers, adică atunci când perechea mușchilor ridicători ai pieptului se contractă împreună cu ei se ridică și aripile muștei, când perechea mușchilor coborâtori se contractă, coboară împreună cu ei și aripile muștei, iar când mușchii ridicători ai pieptului sunt în acțiune, mușchii coborâtori sunt în stare de odihnă. În felul acesta, musca albastră reușește două sute de bătai din aripi pe secundă, fără să obosească. Iar,acțiunea motorului cu piston dublu al autoturismului nu face decât să imite, în mod aproximativ, operațiunea bătaii din aripi a muștei."

Cât privește procesul nervos care reglează sincronizarea contracțiilor mușchilor ridicători ai aripilor și întinderea mușchilor coborâtori ai lor, acesta este una din cele mai complicate și mai frumoase operațiuni, dar ea nu-i interesează decât pe specialiștii din domeniul entomologiei.

O echipă de cercetători din domeniile biologiei, fizicii și chimiei organice de la Universitatea din Marsilia a avut nevoie de zece ani pentru a confecționa o mașină rudimentară, în greutate de câteva tone, capabilă să imite câteva din funcțiile membrelor muștei.

Ochiul muștei, care are un volum de mai puțin de o jumătate de milimetru cub, este compus din trei mii de ochi minusculi, fiecare din ei fiind legat de opt celule de recepționare optică: două pentru culori și șase specializate în descoperirea celor mai slabe mișcări care se produc în câmpul vizual al muștei, ceea ce înseamnă că în ochiul muștei există patruzeci și opt de unități de recepționare a luminii. În plus, Creatorul- mare este puterea Lui!- a înzestrat această minune zburătoare cu un milion de celule nervoase specializate în deplasările muștei de sus în jos, de jos în sus, din față în spate și din spate în față, și aceasta prin intermediul a treizeci și opt de perechi de mușchi, dintre care șaptesprezece perechi pentru aripi și douăzeci și una de perechi pentru mișcările capului.

"DOMNUL NOSTRU ESTE ACELA CARE A DAT FIECíĂRUIA FIREA SA ŞI APOI L- A CĂLĂUZIT"

"Laudă numele Domnului tău Cel Preaînalt/ Care a creat și a plămădit/ Şi care a orânduit și a călauzit" (Al-'A'ala: 1-3).

Oricât va încerca omul să imite măiestria divină, el se va vedea nevoit să accepte că Domnul este "Cel mai Înalt" în întreaga creație din acest Univers. Omul nu va fi capabil să creeze nici un lucru din neant și nici să imite măiestria divină, lucru pe care l-a încercat în numeroase invenții ale sale, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul: "Aceasta este creația lui Allah ! Arătați-mi mie ce au creat aceia pe care i-ați luat în locul Lui! "(Luqman: 11); "Oare nu au fost ei creați de nimeni sau ei sunt creatorii?" (At-Tur: 35).

Inteligența animalului

M-am oprit îndelung asupra sensurilor expresiei "a călauzit" din cuvintele lui Allah Preaînaltul

"Domnul nostru este Acela care a dat fiecăruia firea sa și, apoi, l-a călăuzit" (Ta-ha: 50) și "Care a orânduit și a călăuzit" (Al-'A'la: 3) și m-am întrebat ce înseamnă călăuzirea aici, de vreme ce Allah Mărețul și Preaînaltul a dat totul tuturor făpturilor Sale. Dacă răspunsul este simplu, în cazul ființelor care au capacitatea de a opta - așa cum sunt oamenii și djinnii pe care i-a călăuzit pe calea cea dreaptă cu ajutorul profeților și a misiunilor cerești după ce le-a înzestrat cu totul și în mod deosebit cu rațiunea care îi fac responsabili - răspunsul nu este deloc ușor în legătură cu ființele lipsite de rațiune, pe care le călăuzesc instinctele, așa după cum afirmă biologii! Răspunsul l-am putea afla - dar Allah știe cel mai bine! - în descoperirile recente ale științei despre comportamentul animalelor. Până de curând, cei mai mulți cercetători din domeniul științelor naturii credeau că ființele, cu excepția omului, sunt conduse de instinctele lor, adică de comportamentele care nu necesită o învățare prealabilă, programate de zestrea genetică de care dispune fiecare specie și ele nu ar avea nimic din comportamentul inteligent, impus de condiții noi, neprevăzute, dacă acest comportament nu este programat de zestrea sa genetică. Dar cei care se ocupă astăzi de studiul comportamentului animalelor rămân deconcertați în fața multora din actele lor de comportament, pe care nu le pot explica prin raportarea la instinct, căci ele nu sunt acte care țin de inteligență, neinstinctive, ci sunt rezultat al momentului, al unor condiții noi și se limitează doar la câțiva indivizi ai speciei, nu sunt proprii tuturor indivizilor ei, așa cum este cazul cu atitudinile instinctive.

Următoarele exemple, selectate din știința despre comportamentul animalelor, referitoare la comportamente inteligente, neinstinctive ale animalelor, aruncă o oarecare lumină asupra unuia din sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul: "apoi, l-a călauzit" și "a orânduit și a călauzit" (Al-A'la: 3).

- Unii indivizi din speciile de maimuțe, însă nu toți, când nu pot ajunge la mierea dintr-un stup, rup o creangă dintr-un copac și o folosesc în chip de lingură pentru a-și atinge scopul, iar alții se înarmează cu bețe, când sunt atacați de tigri. Aceste gesturi neinstinctive, limitate doar la unii indivizi ai speciei, se numesc comportamente inteligente ale animalelor.

- Piciorul unei rândunici s-a agățat de un fir și ea a rămas suspendată în aer, dar a fost salvată din capcană cu ajutorul semenelor ei, care au răspuns cu zecile strigătelor ei de ajutor și prin loviturile succesive cu ciocul în firul capcană au reușit să-l reteze, în fața ochilor acelora cărora nu le venea să creadă ceea ce văd.

- Femela unui rozător, asemănător hamsterului, a adoptat și a alăptat un pui orfan, a cărui mamă murise, lăsându-l singur. La fel, o pisică a adoptat și a alăptat șapte pui mici de iepure rămași fără mamă. Şi există numeroase astfel de exemple uimitoare de adoptare a puilor slabi și abandonați ai unor specii de către femelele altor specii. Cercetătorii din domeniul comportamentului animalului nu găsesc altă explicație pentru aceste acte neinstinctuale, însă noi cei care credem în cuvintele lui Allah repetăm cu sfioșenie: "Şi nu este vietate pe care El să nu o țină de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept" (Hud: 56).

- Cei interesați de știința comportamentului animalelor nu pot să explice științific incidentul unui îmblânzitor de lei de la circul din Paris. În timpul unui spectacol, leii nu i-au mai dat ascultare dresorului și au fost pe punctul de a-l sfâșia, după ce mai înainte îi fuseseră docile, dacă nu i-ar fi sărit în ajutor și nu l-ar fi apărat un exemplar dintre ei, care a luptat cu dârzenie împotriva semenilor săi, în fața spectatorilor înmărmuriți, care aveau impresia că asistă la un număr de circ excelent pregătit. Realitatea este că leii l-ar fi sfâșiat pe dresorul lor în noaptea aceea, dacă nu l-ar fi salvat din ghearele lor acel individ din specia lor, căruia i-a poruncit Domnul, călauzindu-l, să-l salveze.

- Un om demn de încredere ne-a relatat că un medic a întâlnit pe drum un câine cu un picior fracturat și l-a luat la cabinetul lui, unde l-a îngrijit până ce s-a vindecat complet, iar după aceea i-a dat drumul. La câtva timp după aceea, medicul a auzit o bătaie ușoară în ușa cabinetului lui și când a deschis a găsit același câine însoțit de un altul cu piciorul fracturat, pe care-l adusese pentru a-l trata.

- Şi mai ciudată este povestea unui motan care se obișnuise să găsească mâncare în fața unei locuințe. Într-o zi, stăpânul casei a constatat că mâncarea pe care i-o dădea nu-i mai este de ajuns și urmărindu-l a aflat că el cară o parte din mâncare și o pune dinaintea unui alt motan ce era orb.

- S-a relatat că Ahmad Ben Tulun, emirul statului Tulunizilor, într-o zi, când a intrat la el unul din robii lui Allah evlavioși, i-a zis: - Fii cu frică de Allah, Ahmad! Atunci, el l-a întemnițat alături de un leu înfometat. După câteva ceasuri, când l-au vizitat paznicii, au găsit leul stând liniștit într-un colț și pe credincios continuându-și smerit rugăciunea. L-au scos și l-au introdus la Ahmad ben Tulun care s-a oprit dinaintea lui, căindu-se și cerându-și iertare. Apoi, l-a întrebat despre sentimentul care l-a cuprins când s-a trezit față în față cu leul înfometat și credinciosul i-a răspuns: "Mi-a fost frică să nu-mi murdărească leul veșmintele cu urina lui și să nu mai pot împlini rugăciunea pentru a mă întâlni cu Domnul meu, fiind curat".

Animalele - farmaciști:

Asociația Americană pentru Progresul Ştiințelor a consacrat, recent o reuniune a farmacologiei la animale. Zoologii și chimiștii au constatat că unele animale cunosc caracteristicile curative existente în natură și aleg dintre acestea pe cele care le ajută pentru a se vindeca. Participanții la reuniune au prezentat câteva exemple, din care le menționăm pe următoarele: - zoologii din Tanzania au urmărit o maimuță din specia "guenon" epuizată de boală, care-și pierduse puterile și pofta de mâncare și au observat cum ea și-a adunat ultimele forțe pentru a căuta frunzele copacului Vernonia-Amygdalina ale cărui frunze nu sunt mâncate de maimuțe, în mod obișnuit - și a început să mestece lăstarii, fără să-i înghită, extrăgând sucul din ei și după câteva zile și-a redobândit puterile și pofta de mâncare. Zoologii și botaniștii au luat frunze din acel copac și au constatat că sucul lor conține o substanță chimică ce ucide viermii și paraziții din aparatul digestiv al maimuțelor, precum și substanțe care vindecă unele tulburări digestive. S-a aflat, după aceea că unele triburi africane cunosc caracteristicile curative ale acestui copac și le folosesc pentru a se vindeca de paraziți și de tulburările aparatului digestiv.

- maimuțele din specia cimpanzeului, atunci când au tulburări ale aparatului digestiv aleg un alt soi de copac - numit Aspilia -, însă în condiții normale ele nu găsesc frunzele acestui copac plăcute și nu le consumă decât atunci când sunt constrânse de boală. Analiza chimică a confirmat că sucul din frunzele acestui copac conține o substanță care curăță intestinele - tiarubrina A.

- în insula Costa Rica din America de Sud trăiește o specie de maimuțe zgomotoase "Alouate" - ale căror femele stabilesc sexul puilor lor, în funcție de raportul dintre masculii și femelele din colonie, prin alegerea tipului de alimentație care are proprietățile chimice masculine sau feminine.

- urșii din Alaska recurg în situațiile când sunt afectați de paraziți, de infecții sau de dureri ale aparatului digestiv, la planta Liqusticum, iar indienii și eschimoșii au învățat de la ei să folosească această plantă în scopuri terapeutice.

Cercetătorii din domeniul comportamentului animalelor afirmă că omul a învățat și va mai învăța încă multe de la animale , în privința calităților plantelor medicinale. Comentând cele prezentate, noi nu putem decât să repetăm cuvintele lui Allah Preaînaltul: "Şi nu este vietate pe care El să nu o țină de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept" (Hud: 56).

Încheiem aceste exemple selectate din știința despre comportamentul animalelor cu relatarea de la Trimisul iubit și ales - binecuvântarea și pacea asupra lui!- care a zis, cu referire la cămila sa Al-Qaswa', care a ales locul pentru construirea casei și a moscheii din Medina, în urma disputei dintre Ansari, în această privință, "Lăsați-o liberă, căci ei i s-a poruncit!".

Din cele prezentate mai sus, putem trage următoarele concluzii:

- unele manifestări de comportament ale animalelor numite inteligente, pentru că nu există o explicație științifică a lor, prin conceptul instinctului, căci ele se limitează doar la un număr de indivizi din specie, se pot schimba în funcție de condiții sau pot fi irepetabile, chiar dacă se repetă aceleași condiții, nu sunt în realitate decât căăluzirea Celui Viu și Etern, care orânduiește lucrurile pentru toate creaturile Sale. Expresia "și, apoi, le-a călăuzit", din vorbele lui Allah Preaînaltul "Domnul este Acela care a dat fiecăruia firea sa și apoi le-a călăuzit" (Ta-Ha: 50) înseamnă "apoi, l-a învățat și l-a îndrumat". Iar, cuvintele Lui "Şi care a orânduit și a călăuzit" (AlA'la: 3), înseamnă "care a orânduit ce li se va întâmpla făpturilor Sale și le-a călăuzit să se adapteze la noile condiții și să se comporte în funcție de ele". Următorul verset sfânt, care este un dublet al celor despre care am vorbit mai înainte, ne explică toate aceste lucruri: "Aceștia sunt asemenea dobitoacelor, ba ei sunt chiar și mai rătăciți, aceștia sunt nepăsători" (Al-A'raf: 179).

În concepția coranică, este dotat cu rațiune acela care crede în Allah și în învățăturile Sale și le respectă, așa după cum se afirmă în tradiția nobilă: "Fiu al lui Adam, fii supus Domnului tău, ca să fii numit cu minte și nu fii neascultător față de El, ca să fii numit fără minte!".

Animalele ascultă de Domnul lor și-I aduc Lui laudă și îndeplinesc ceea ce le-a fost hotărât, pentru a-l sluji pe om, "dar cei mai mulți dintre oameni nu cred" (Hud: 17).

Drepturile animalelor în Islam

Când nemusulmanii interesați de știința comportamentului animalelor și asociațiile pentru protecția animalelor vor cunoaște următoarele tradiții nobile, unii dintre ei vor ajunge să creadă în învățăturile Islamului, care au fost revelate cu multe secole în urmă și vor abandona învățăturile la care cheamă astăzi:

- "Allah iubește blândețea și o susține. Dacă încălecați pe un animal slab, poposiți acolo unde se oprește el. Dacă pământul este arid, ajutați-l pe el pentru a se salva, iar dacă este rodnic, lăsați-l slobod unde voiește să se oprească!"

- Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a trecut pe lângă un măgar însemnat cu fierul roșu pe fața și a zis: "Nu ați aflat că eu l-am blestemat pe acela care-și înseamnă dobitocul cu fierul roșu pe fața sau îl bate peste fața?"

- "A fost iertată o târfă care a trecut pe lângă un câine care gâfâia aproape răpus de sete și și-a scos papucul, l-a agățat de vălul ei și a scos apă pentru el! Şi i s-a iertat ei pentru aceasta"

- "A fost pedepsită o femeie din cauza unei pisici pe care a ținut-o legată până ce a murit și nu a lăsat-o pe ea slobodă să trăiască, hrănindu-se cu gângăniile și păsările pământului. Şi prin aceasta, ea și-a atras pedeapsa iadului

- "Am văzut-o în Iad pe stăpâna pisicii, fiind mușcată din toate părțile, pentru că a ținut-o pe ea legată și nu i-a dat de mâncare și nu a lăsat-o slobodă, pentru a se hrăni cu gângăniile și păsările pământului"

- "Nu există vietate și nici altceva care să fie ucis pe nedrept fără să nu-l judece pe cel vinovat în Ziua Judecății de Apoi"

- "Acela care a ucis o vrabie pe nedrept va fi întrebat de Allah Preaînaltul despre aceasta în Ziua Judecății de Apoi"

- "Dacă cineva a ucis o pasăre degeaba, să știe că aceasta se va plânge lui Allah Preaînaltul, în Ziua Învierii zicând: Doamne, cutare m-a omorât degeaba și nu m-a omorât pentru vreun folos"

- "Acela care omoară o vrabie pe nedrept va fi întrebat de Allah Preaînaltul în Ziua Judecății de Apoi. Au întrebat: Şi care va fi pedeapsa lui? Le-a răspuns: Îl va înjunghia, dar nu-i va reteza lui gâtul "

- S-a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a oprit de la uciderea oricărui suflet, în afară de situația când el provoacă un rău

- Ibn Abbas a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a oprit de la asmuțirea animalelor unul împotriva altuia - "Călăriți aceste animale păstrându-le tefere și chemați-le pe ele tefere și nu faceți din ele scaune pe care să stați la povești pe drumuri și prin târguri, căci se poate întâmpla ca un animal călarit să fie mai bun decât călarețul lui și să-L pomenească pe Allah Preaînaltul și Binecuvântătorul, mai mult decât el"

- Allah Preaînaltul îl va pedepsi pe acela care mutilează un animal

- Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!- a auzit un om blestemând o cămilă și i-a zis: "Întoarce-te, nu ne însoți pe noi pe o cămilă blestemată!"

- Animalul de povară zice: "Doamne, ajută-mă să am parte de un stăpân bun, care să-mi dea să mănânc pe săturate și să mă adape și să nu mă oblige la ceea ce nu pot duce!"

fragment din cartea "Ştiintele despre Pamant in Coran", autor Dr. Adnan Aș - Şarif

(cartea este pe site in format PDF la sectiunea Biblioteca)

-

Comentarii aferente acestui articol



Adauga un comentariu

(Your email address will not be published.)