Khubaib ibn Adiyy

KHUBAIB IBN 'ADIYY (radiy-Allahu "Ëanhu): Prima persoana crucificata pentru Islam (d. 2 A.H.)

In vreme ce se afla pe cruce, eroul nostru Khubaib ibn 'Adiyy, al carui corp era intepat si strapuns de sulitele si sabiile paganilor quraisi, a fost intrebat, "Nu ti-ai dori mai degraba ca Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) sa fie in locul tau, iar tu in siguranta si teafar alaturi de familia ta ?" Ce ar fi trebui sa raspunda cineva aflat intro astfel de pozitie ? Allah stie, dar cu certitudine numai Khubaib (radiy-Allahu 'anhu) ar fi putut sa raspunda astfel : "Jur pe Allah ! Nu mi-ar placea sa fiu in siguranta impreuna cu sotia si copiii, chiar daca ei ar fi cei mai bucurosi din lume, in timp ce Mesagerul lui Allah (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) sa fie ranit, chiar si cat negrul sub unghie." Acestea au fost cuvintele sale si aceasta era credinta neclintita a primilor musulmani, pentru care aceasta lume insemna doar mediul de a-I face pe plac lui Allah si Mesagerului Sau (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam).

Dar haideti sa ascultam povestea de la inceput. Locul este Badr (un mic cartier din sudul Medinei), cadrul il reprezinta prima batalie din istoria Islamului, totul petrecandu-se in luna Ramadan, cativa ani dupa emigrarea profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) din Mekka in Medina. Ce sansa de castig poti sa ai intro batalie in care s-au infruntat, pe de o parte, o armata cu peste o mie de soldati, dotata cu multi cai si camile (adica armata quraisilor, paganii), iar pe de alta parte, o armata care cu greu trecea de 300 de osteni, cu numai doi cai si un numar redus de camile (cea a Islamului) ? Din punctul de vedere al asigurarii logistice, musulmanii aveau o sansa foarte mica de a invinge, insa din punct de vedere sufletesc, toate sansele erau de partea lor. Datorita unei organizari superioare [sub indrumarea Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam)], unei increderi totale in Allah asociata curajului, micuta ostire musulmana a administrat o infrangere usturatoare marii armate a necredinciosilor, de trei ori mai numeroasa. Eroul nostru, Khubaib, a fost un participant activ in lupta, provocand moartea multor quraisi tirani si aroganti, inclusiv lui Al-Harith ibn 'Amir ibn Nufail, cel ai caror fii au vazut cu ochii lor intreaga scena.

Cateva zile mai tarziu, Profetul a trimis o echipa de cercetare formata din zece persoane care sa spioneze activitatile quraisilor. Ei au fost, insa, incercuiti de o suta de arcasi, printre ei aflandu-se si Khubaib care a fost luat prizonier si vandut mekkanilor dornici sa-si ia revansa pentru cel drag pierdut in batalia de la Badr. Paganii au incercat sa-l determine pe Khubaib sa renunte la Islam, in schimbul eliberarii sale, insa fara rezultate concrete. In cele din urma au luat decizia sa-l tortureze pana cand va muri. In mod normal, politeistii erau experimentati in acest gen de lucruri, pe spinarea primilor musulmani, insa de aceasta data au dorit sa incerce ceva nou, probabil nemaifolosit in Peninsula : procedeul crucificarii. Khubaib le-a cerut permisiunea sa se roage doua rak'a (unitati de rugaciune, nota traducatorului), care i-au ridicat moralul. A privit la pagani si le-a grait, "Pentru mine nu are nicio valoare in ce mod voi intalni moartea, atat timp cat voi muri musulman." Cand sfarsitul i s-a apropiat, cu o ultima suflare s-a rugat : "Stapanul meu, am transmis mesajul Mesagerului Tau (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam). Asadar, fa-l sa afle ce a insemnat pentru mine." Si rugii sale i s-a raspuns. Situatia in care se afla atat el, cat si ceilalti companioni, i-a fost revelata Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), cel care i-a trimis pe Al-Miqdad ibn Al-Aswad si Az-Zubair ibn Al-Awwam sa-i recupereze trupul de pe cruce si sa-l inmormanteze cu tot respectul cuvenit. Timp in care sufletul sau deja s-a alaturat celorlalti martiri in Paradis. Fie ca mila lui Allah sa fie asupra lor toti.

Sursa: Mahmoud Esma'il Sieny - "Heroes of Islam", Editura Darussalam, King Saud University, Riyadh, K.S.A, 2000.