Unele spuse uitate apartinand lui Iisus

Postat deAlina in Religie comparatape 31.10.2011,0 comentarii

Oricine îl poate numi pe Dumnezeu "Tatăl" conform Bibliei.

"Mă voi ridica la Tatăl meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și la Dumnezeul vostru" (Ioan 20:17 RSV 1952). Iisus, la încheierea misiunii sale, a arătat clar că Dumnezeu nu este doar tatăl său, ci tatăl tuturor, și Dumnezeul tuturor, și chiar Dumnezeul lui însuși pe care l-a venerat pe parcursul întregii sale misiuni pe pământ.

Ne lamentăm, Abba, Tată. (Romanii 8:15 KJV 1611). Aici autorul este Pavel și acesta a arătat cât se poate de clar că oricine se poate adresa lui Dumnezeu cu apelativul de "Tată". Iisus se adresa mulțimilor și discipolilor săi:

-¦ Să nu vă adresați nimănui de pe pământ cu numele de "tată", căci aveți un Tată, și el este în ceruri" (Matei 23:1,9 NIV 1984).

După Matei, Iisus I-a învățat pe toți să-l numească pe Dumnezeu "Tatăl". El le spunea: "Iată cum trebuie să vă rugați: "Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele tău"¦" (Matei 6:9 NIV)

Iisus a arătat cât se poate de clar că nu este Dumnezeu

"De ce mă numiți bun? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu". (Marcuss 10:18)

Un om a fugit și a îngenuncheat dinaintea lui Iisus și l-a numit "Mare Învățător". Iisus s-a folosit de ocazie pentru a explica oamenilor că nu trebuie să îl laude mai mult decât merită o ființă umană.

Iisus depinde de Dumnezeu în termeni de autoritate: Dumnezeu nu depinde de nimeni

"Nu pot face nimic de unul singur" (Ioan 5:30)

"Eu fac ceea ce Tatăl mi-a poruncit" (Ioan 14:31 RSV)

Nu mai este necesar să spun că Dumnezeu nu primește porunci de la nimeni.

"Cuvintele pe care ți le spun au fost rostite din porunca divină" (Ioan 14:10 RSV). "Eu nu fac nimic de unul singur și grăiesc precum Tatăl m-a învățat pe mine" (Ioan 8:28 RSV). Dumnezeu este omnipotent și atoateștiutor. El nu poate fi învățat, căci el este Cel care îi învață pe toți.

Iisus nu este una cu "Tatăl"

"Tatăl îmi este stăpân." (Ioan 14:28 RSV).

Oamenii uită aceasta și ei afirmă că Iisus este una cu Tatăl. Pe cine ar trebui să credem - pe Iisus sau pe oameni?

Iisus nu este Atotștiutor

Vorbind de Ziua din Urma, Iisus spunea:

"Dar despre acea zi și oră nimeni nu are știință, nici măcar îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl" (Matei 24:36)

Iisus s-a înălțat de unul singur la cer?

Dumnezeu l-a luat în ceruri. (Actele 2:24)

Iisus nu avea puterea de a se înălța singur. Dumnezeu l-a luat în ceruri, așa cum spune însuși autorul Actelor.

Iisus s-a rugat Domnului: Dumnezeu nu se roagă nimanui

"Abba, Tată, toate lucrurile sunt posibile prin tine; îndepărtează această cupă de la mine; și totuși nu voința mea contează, ci voia ta" (Marcuss 14:32)

Iisus s-a aruncat la pământ și s-a rugat Domnului, implorându-l să îl salveze de la crucificare. Aceasta demonstrează totodată că Iisus are o voință diferită de cea a lui Dumnezeu. Autorii Matei, Marcuss și Luca ne relatează că era dorința lui Iisus să fie salvat de la crucificare, însă voia lui Dumnezeu era ca acea crucificare să aibă loc.

"Domnul meu, Domnul meu, de ce m-ai uitat?" (Matei 27:46)

Iisus nu a știut că acel copac nu avea roade

Lui [Iisus] îi era foame. Şi văzând la distanță un smochin, merse să vadă de nu putea găsi ceva roade în acesta. Când se apropie, nu găsi nimic în afară de frunze, căci nu era sezonul smochinelor. (Marcuss 11 12-13)

Când văzu că pomul avea frunze, se gândi că ar putea avea și fructe. Dar când se apropie de copac realiză că nu avea nici un fel de fructe. La urma urmelor, nu era sezonul smochinelor.

La Iisus se face referire ca la Slujitorul Domnului

"Iată Slujitorul pe care mi l-am ales" (Matei 12:18 În acest pasaj Dumnezeu îl numește pe Iisus slujitorul Său)

Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob, și Domnul părinților noștri, l-a glorificat pe slujitorul său Iisus. (Actele 3:13).

Căci cu adevărat în această cetate s-au adunat împotriva ta, sfinte slujitor Iisus"¦ (Actele 4:27)

Toți, cu excepția lui Dumnezeu, suntem slujitorii lui Dumnezeu. Iisus este și el slujitorul Domnului.

Cine este adevăratul autor al Minunilor?

Iisus din Nazaret, bărbatul trimis de Dumnezeu printre oameni cu miracole, minuni și semne, înfăptuite de Dumnezeu prin el, după cum voi toți știți: (Actele 2:22 KJV)

Se spune că de vreme ce Iisus a făcut multe minuni, el este Dumnezeu. Dar vedem aici că Dumnezeu a înfăptuit minunile; Iisus a fost unealta folosită de Dumnezeu pentru a-și îndeplini menirea. Iisus a fost un om pe care Dumnezeu l-a agreat. Înseamnă că era un om credincios.

Iisus nu poate garanta mântuirea

"A ședea la dreapta și la stânga mea nu depinde de mine, ci se cuvine pentru aceia pentru care Tatăl meu a hotărât aceasta."(Matei 20:23)

Prin urmare dacă vrem să ne asigurăm locul lângă Dumnezeu în viața de apoi trebuie să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și să îl rugăm pe El.

O zicală greșit înțeleasă

Eu și Tatăl suntem unul. (Ioan 10:30)

Oamenilor le place să citeze această zicală, dar uită următoarea zicală:

Ioan 17:11 Tată Sfânt, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe care mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și noi.

Aceasta demonstrează că se referea la a avea același țel, nu la a fi unul și același ca ființă, după cum se crede. Discipolii nu puteau să devină un singur individ, dar puteau să urmărească același țel. Asta înseamnă că puteau să fie unul și același în materie de scop, așa cum Iisus și Tatăl ceresc sunt unul și același în materie de țel.

Oare a spus Iisus tot ceea ce zice Ioan că a spus?

Ioan 14:9 Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl.

Ioan 6:35 Si Iisus le-a zis, Eu sunt pâinea vieții.

Ioan 8:12 Eu sunt lumina lumii.

Ioan 8:58 Înainte să se nască Avraam, am fost Eu.

Ioan 10:71 Eu sunt ușa țarcului oilor.

Ioan 11:25 Eu sunt Învierea și viața.

Ioan 14:6 Eu sunt calea, adevărul și viața.

Ioan 15:2 Eu sunt adevărata viță.

Învățații creștini ne spun că dacă Iisus ar fi făcut toate pretențiile acestea fantastice despre el însuși, s-ar fi scris despre ele în primele trei evanghelii. Evanghelia după Marcus a fost scrisă aproximativ în anul 70 d.H., urmată de cea a lui Matei și Luca, aproximativ între 80-90 d.H.

Evanghelia după Ioan scrisă în jurul anului 100 d.H a fost ultima dintre cele patru evanghelii canonizate. Cercetătorul creștin James Dunn scrie în cartea sa "Dovezi cu privire la Iisus":

"Dacă aceste cuvinte i-ar aparține într-adevăr lui Isus, cum se face că apar doar la Ioan și la ceilalți nu? Este, dacă vreți un scepticism de cercetător dacă vreți, dar mi se pare aproape incredibil ca asemenea cuvinte să fie neglijate dacă ar fi fost cunoscute ca o trăsătură a învățăturii lui Iisus. Dacă acele "Eu sunt .." fac parte din tradiția originală, este într-adevăr foarte greu de explicat de ce nici unul dintre cei trei evangheliști nu le-a folosit." (Dovezi despre Iisus, p. 36)

În mod similar, Noua Biblie Americană ne spune în introducere, sub titlul "Cum să-ți citești Biblia":

"Este greu de aflat dacă cuvintele sau spusele atribuite lui Isus sunt consemnate exact cum le-a rostit el.....Biserica era ferm convinsă că...Iisus predica prin ea, că exprima învățătura lui Iisus în forma spuselor lui." (Sfântul Iosif, Ediția în formă Medie, p.23)

Ceea ce este scris în Evanghelia după Ioan, reprezintă ceea ce se spunea despre Iisus în vremea când a fost scrisă (la aproximativ 70 de ani de la Înălțarea lui Iisus). Scriitorul Evangheliei după Ioan a exprimat doar acele idei ca și cum ar fi aparținut lui Iisus. Reverendul James Dunn spune mai departe în cartea sa cum că, aproape sigur, scriitorul celei de a treia Evanghelii "nu era preocupat de genul de întrebări care îi preocupă pe unii creștini astăzi --Într-adevăr a spus Iisus acestea? A folosit exact aceste cuvinte? Şi așa mai departe." (Dovezi despre Iisus, p.43)

Cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta evanghelie a fost scrisă inițial într-o formă simplificată. Dar că această Evanghelie a fost mai târziu "amplificată și dezvoltată pe parcursul a mai multe etape în cea de-a doua jumătate a secolului întâi" după cum susține Noua Biblie a Ierusalimului. (Noua Biblie a Ierusalimului: Prefață la Evanghelia după Ioan p. 174)

Mai departe spune:

"Astăzi este acceptat pe scară largă faptul că a patra Evanghelie a trecut printr-o etapă de dezvoltare complexă înainte de a ajunge la forma ei finală."(p. 1742)

Pe o pagină anterioară, aceași Biblie spune:

"Se pare că noi dispunem doar de etapa finală a unui proces lent care a adunat nu doar părți componente din diferite perioade, dar și corecturi, adăugiri și câteodată chiar mai multe revizuiri ale aceluiași discurs." (Noua Biblie a Ierusalimului, p. 1739)

Noua Biblie Americană spune că majoritatea cercetătorilor "au ajuns la concluzia că neconcordanțele probabil au apărut din cauza editării ulterioare în care materiale omogene au fost adăugate la un original mai scurt."(Noua Biblie Americană, Noul Testament Revizuit, p. 143)

Dumnezeu Dezvăluie Adevărul Despre Iisus

Voi Oameni ai Scripturii! Nu exagerați în credința voastră și nici nu grăiți altceva despre Allah decât adevărul adevărat. Mesia, Iisus fiul Mariei, a fost doar un mesager al lui Allah, și Cuvântul Său pe care i l-a transmis Mariei, și un spirit al Său. Deci credeți în Allah și în Mesagerii lui, și nu mai spuneți "Trei"-Încetați! E spre binele vostru! - Allah este Singurul Dumnezeu. Departe de majestatea sa Transcedentală să aibă un fiu. Căci ale lui sunt toate cerești și cele pământești. Şi Allah este unicul Stăpân.

Mesia nu va minți cu privire la statutul de slujitor al lui Allah, și nici îngerii preferați nu vor face aceasta. Cine își recunoaște statutul de Slujitor al Său și este mândru de aceasta, pe acela Domnul îi va chema la El.

Deci, în ceea ce îi privește pe aceia care cred și fac bine, către ei se va îndrepta milostenia lui, dându-le bunăstare; cât despre cei mândri și disprețuitori, pe ei îi va pedepsi năpraznic.

Şi nu vor găsi nici un prieten sau ajutor care să-i protejeze împotriva lui Allah.

O, Omenire! Acum vine spre voi o dovadă clară de la Domnul vostru, și noi am făcut lumină pentru voi;

Cât despre cei care cred în Allah, și își păstreză credința în el, aceia se vor bucura de mila și bunătatea lui, și pe ei îi va călăuzi până la El pe un drum drept.

(Semnificația Slăvitului Coran: 4:171-176)

-

Comentarii aferente acestui articol



Adauga un comentariu

(Your email address will not be published.)