Thumamah ibn Uthal

Thumamah ibn Uthal (radiy-Allahu 'anhu)(d. 20 A.H.): Dusmania preschimbata in iubire.

Este binecunoscut faptul ca optimizarea modalitatilor de propovaduire se realizeaza cel mai bine prin propria conduita, specifica persoanei in cauza si superioara oricarui discurs sau cuvinte rostite. Iar aceasta axioma este ilustrata cu succes in raspandirea mesajului Islamului, cu precadere in zona africana subsahariana si in Sud-Estul Asiei. Aici, tocmai atitudinea barbatilor musulmani drept-credinciosi si a comerciantilor fata de populatia bastinasa i-a determinat pe acestia sa imbratiseze Islamul din convingere. In povestea convertirii eroului nostru de astazi vom gasi o interesanta manifestare a rolului eficient pe care l-au jucat in cadrul propovaduirii, deopotriva, vorba si fapta. Ele sunt cele care l-au determinat pe eroul nostru sa balanseze de la expresia "Nu exista pe acest pamant un om mai plin de cruzime decat Muhammed" (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) la cea de "Acum imi esti cel mai drag", dupa intalnirea celor doi.

Dar haideti sa vedem intreaga poveste a eroului nostru, Thumamah ibn Uthal (radiy-Allahu 'anhu). Thumamah ibn Uthal era unul dintre regii celor din Yamamah (zona situata in imprejurimile Riyadului de astazi), fiind inzestrat cu o mare influenta regionala. Cand, in cel de-al saselea al dupa emigrare (628 conform calendarului gregorian) profetul Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a luat decizia sa trimita scrisori si emisari la conducatorii din interiorul si din afara Arabiei (incluzandu-i pe imparatii Persiei si ai Imperiului Bizantin), eroul nostru Thumamah ibn Uthal a primit mesajul cu dispret. Mai mult decat atat, chiar s-a hotarat sa-l ucida pe profetul Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), numai la interventia ferma a unui unchi de-al sau schimbandu-si planurile. In ciuda acestei renuntari, ura fata de Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) nu a scazut cu nimic. Nu scapa nici o oportunitate de a omori companioni de-ai profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) care, din nefericire, ajungeau prin apropiere. Cum era de asteptat, aceasta atitudine l-a infuriat pe Profet, determinandu-l sa-l declare pe Thumamah un inamic public, care putea sa fie ucis oricand si oriunde s-ar fi aflat.

Spre norocul eroului nostru, el a fost capturat de catre un grup de cercetasi musulmani, fara ca acestia sa-l cunoasca, intro misiune obisnuita de patrulare pentru identificarea potentialilor atacatori ai Medinei. Thumamah a fost dus la moscheea Profetului, in asteptarea unei decizii. Cand acesta a iesit afara, l-a identificat pe Thumamah care era legat de unul din stalpii moscheii. Si-a intrebat companionii, "Voi stiti pe cine ati capturat ?" "Nu, Mesager al lui Allah". Atunci le-a raspuns, "Acesta este nimeni altul decat Thumamah ibn Uthal. Purtati-va cum trebuie cu el si tratati-l bine". In ciuda faptului ca Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a fost scos din sarite de catre Thumamah, eroul nostru a ajuns in situatia de a se afla la mila sa si chiar pe pozitia unui oaspete. Prin aceasta, Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a sperat ca Thumamah poate isi va schimba ceva din atitudinea ostila la adresa Islamului. Mai mult, Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a mers la familia sa si le-a cerut sa stranga toata hrana pe care puteau si sa i-o duca lui Thumamah. Dupa aceasta a dat ordin ca in fiecare dimineata si la lasarea intunericului, camila eroului nostru sa-i fie mulsa si sa i se ofere de baut laptele sau. In tot acest timp, Profetul nu s-a intalnit cu Thumamah. Mai tarziu, cand au stat de vorba, l-a intrebat, "Care mai sunt noutatile, Thumamah ?" "Am sa-ti aduc vesti bune. Daca ma vei omori, nu vei face altceva decat sa pedepsesti pe cineva care ti-a ucis cativa dintre adepti. Daca, insa, ma vei elibera, voi fi multumitor. Daca banii sunt cei pe care ii vei dori, atunci iti pot oferi cati doresti". Profetul l-a lasat in pace pe Thumamah pentru cateva zile. Dupa care l-a intrebat acelasi lucru, primind din partea lui Thumamah un raspuns similar. L-a lasat in pace, timp in care a avut parte de acelasi bun tratament. Si au discutat pentru a treia oara, raspunsul fiind invariabil. A dat ordin ca Thumamah sa fie eliberat.

In mod evident, tratamentul pe care l-a primit si stilul de viata pe care l-a dus ca prizonier au lasat urme adanci in sufletul sau. Asadar, cand s-a vazut eliberat a mers in afara orasului pana cand a dat peste o sursa de apa. S-a dat jos de pe camila si s-a imbaiat, odata terminata curatenia corporala, intorcandu-se la moscheea Profetului. Indata ce a ajuns acolo, in mod public si-a anuntat convertirea sa la Islam, cu voce rasunatoare rostindu-si marturisirea de credinta. Dupa aceea, s-a adresat profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) din proprie initiativa, "Jur pe Allah ca nu credeam ca pe suprafata pamantului poate sa existe un om mai incarcat de ura decat tine. Acum, insa, fata ta imi este cea mai draga. Pe Allah ! Nu am dispretuit nimic mai mult in afara religiei tale, iar acum o iubesc cel mai mult. In viata mea nu am urat mai mult un oras decat orasul tau, iar acum el imi este cel mai bun leagan". Si a mai continuat, "Ti-am omorat unii dintre adepti. Ce as putea sa fac sa rascumpar aceasta fapta a mea?" Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) i-a raspuns, "Nu te ingrijora, Thumamah, pentru ca odata cu imbratisarea Islamului toate crimele si toate pacatele din trecut ti-au fost sterse". Auzind aceasta, fata eroului nostru s-a luminat si a luat decizia sa-si puna viata si toata averea sa in slujba Mesajului Islamului. Dupa care l-a instiintat pe Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) ca tocmai se afla in drum spre Mekka pentru a efectua 'Umrah (micul pelerinaj). Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) l-a invatat cum sa urmeze ritualul islamic si eroul nostru si-a reluat drumul spre Mekka, la intrare recitand cu voce ridicata Talbiyyah (Labbaik-Allahumma Labbaik). Mekkanii au fost foarte deranjati sa auda aceste cuvinte rostite cu atata sfidare chiar in public, nu putini fiind cei care si-au zornait sabiile dornici sa-i curme pe loc viata eroului nostru. Insa s-au oprit cand au vazut cine recita rugile, temandu-se pentru viata locuitorilor orasului. Si aceasta deoarece in acele timpuri, o parte insemnata de provizii cu hrana luau drumul Mekkai chiar din Yamamah, locul natal al eroului nostru. Asa stand lucrurile, stapan pe sine, eroul nostru a indeplinit ritualurile specifice 'Umrei (micul pelerinaj), dupa care s-a intors la casa sa.

Odata ajuns pe meleagurile natale a dat ordin ca toate proviziile de hrana care luau drumul politeistilor din Mekka sa fie sistate, prin aceasta forma de boicot aducand grave prejudicii paganilor, in randul carora a inceput sa se instaleze foametea. Ajunsi intr-un punct critic, ei i-au scris profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) implorandu-l sa intermedieze criza. Si, ca de fiecare data, in ciuda tuturor atrocitatilor comise de catre politeistii mekkani impotriva lui si a celor care-l urmau, firea miloasa a Profetului l-a determinat sa-i scrie eroului nostru sa ridice boicotul pe care-l instalase si sa reia furnizarea cu alimente a mekkanilor. Primind acest ordin, Thumamah i-a dat ascultare imediata. Astfel, din ordinul profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) s-a pus capat celei de-a doua perioade de sanctiuni economice cunoscute in Peninsula Arabica.

Aceasta povestire a vietii companionului Thumamah ibn Uthal (Allah sa fie multumit de el !)a fost luata ca baza de discutie pentru invatatii musulmani care au spus ca este obligatoriu ca un nou musulman, odata cu acceptarea Islamului, sa efectueze si ablutiunea totala (ghusl).

Hadisul preluat si de autorul cartii "Eroi ai Islamului" a fost relatat de catre Ahmad. De asemenea, o alta sursa a sa o gasim si in al-Bukhari si Muslim.

Exista si alti savanti musulmani care considera ablutiunea completa (ghusl) in aceasta situatie ca fiind necesara, dar nu obligatorie.

Difera in functie de scoala de jurisprudenta.

Si Allah Preainaltul stie cel mai bine !

Sursa: Mahmoud Esma'il Sieny - "Heroes of Islam", Editura Darussalam, King Saud University, Riyadh, K.S.A, 2000, pag.146-149.

Traducere: AbdurRahman