Scrierea Hadisurilor

Scrierea hadisurilor a început înc탣 din timpul vieții profetului Muhammed (s.a.s.). Companionii Profetului (s.a.s.), majoritatea arabi, aveau o memorie excelent탣 și au putut reține cu exactitate tot ceea ce au v탣zut în viața Profetului (s.a.s.) sau au auzit de la el. Având în vedere importanța fundamental탣 a spuselor și faptelor Trimisului lui Allah (s.a.s.), a poruncilor sale, a interdicțiilor și a acordului dat prin p탣strarea t탣cerii, atitudini pe care el le adopta în anumite împrejur탣ri, era de așteptat ca unii dintre musulmani s탣 înceap탣 s탣-i p탣streze în scris hadisurile, înc탣 din timpul vieții sale. Abdullah ibn "ËAmar ibn Al-"ËAs (a.s.) a însemnat mii de spuse ale Profetului (s.a.s.) în sahifa (pagina) care în istorie este cunoscut탣 sub denumirea de "Sahifa as-Sadiqa" [Pagina cea corect탣].

Ali (a.s.) a avut o alt탣 sahifa ce conținea anumite legi și era numit탣 "Al-Qadaya". Jabir ibn "ËAbdullah (a.s.) a avut o alt탣 sahifa, cunoscut탣 mai târziu sub denumirea de "Qatada". Au mai fost apoi "Colecțiile de Hadisuri" ale lui Rafi"Ë ibn Khadij, Samura ibn Jundub și ale lui Abdullah ibn Mas"Ëud (a.s.). Acestea sunt numele binecuvântate ale câtorva dintre acei companioni care au p탣strat în scris spusele și discursurile Profetului (s.a.s.), judec탣țile și verdictele pe care el le-a emis in diferite împrejur탣ri.

Studiul acestor însemn탣ri și istoria vieții celor care le-au p탣strat dovedesc, f탣r탣 nicio îndoial탣, c탣 p탣strarea hadisurilor nu s-a f탣cut premeditat și nu a fost o idee n탣scut탣 la mult timp dup탣 moartea Trimisului lui Allah (s.a.s.). Însemnarea acestor hadisuri a început cu toat탣 seriozitatea în timpul vieții Trimisului lui Allah (s.a.s.) și aceast탣 sarcin탣 a fost preluat탣 de nobilii s탣i companioni, însuflețiți de un devotament autentic. Unul dintre companioni și soția lui erau niște musulmani mediniți foarte devotați. Când Trimisul lui Allah (s.a.s.) a sosit în orașul lor, ei l-au oferit pe fiul lor, Anas, s탣-i fie slujitor personal (ucenic). Mai bine de zece ani, Anas (a.s.) a tr탣it zi și noapte al탣turi de el. B탣iatul era foarte isteț și a înv탣țat s탣 scrie și s탣 citeasc탣. Anas (a.s.) spune: "Tot timpul îmi notam lucrurile interesante din discursurile sale și alte conversații ocazionale și obișnuiam s탣-i citesc Trimisului lui Allah (s.a.s.) aceste însemn탣ri, oricând avea puțin timp liber, iar dup탣 ce își d탣dea încuviințarea, f탣ceam o copie dup탣 ele pentru mine". De fapt, el a adunat un pergament voluminos cu astfel de însemn탣ri pe care, mai târziu, obișnuia s탣 le arate înv탣ț탣ceilor lui curioși care se îngr탣m탣deau s탣 asculte hadisuri de la el.

"ËAbdullah ibn "ËAmr ibn al-'As (a.s.) are un exemplu de povestit în leg탣tur탣 cu ce i s-a întâmplat lui: "Într-o zi i-a zis Trimisului lui Allah (s.a.s.): "O, Trimis al lui Allah! În predicile tale spui multe lucruri minunate, dar cu trecerea timpului, eu uit multe am탣nunte". Trimisul lui Allah (s.a.s.) a r탣spuns: "Ajut탣-te de mâna ta dreapt탣", acest lucru însemnând c탣 ar trebui s탣 scriu. Înainte n-am avut curaj s탣 fac însemn탣ri dinhHadis, dar de atunci încolo am încercat s탣-mi însemn tot ce m탣 interesa din spusele și faptele Profetului (s.a.s.)". 

Acestea și multe alte exemple se refer탣 la însemnarea hadisurilor, chiar din timpul vieții Trimisului lui Allah (s.a.s.), de c탣tre oameni care aveau experiența nemijlocit탣 și au fost martori oculari ai multor evenimente. Astfel, tradițiile Trimisului lui Allah (s.a.s.) au fost p탣strate la prima mân탣 și ne-au parvenit într-o manier탣 demn탣 de toat탣 credința și încrederea. Pentru a se feri de tradițiile falsificate, Trimisul lui Allah (s.a.s.) a atras atenția c탣 oricine îi va atribui vreun lucru pe care nu l-a spus el, locul s탣u de odihn탣 va fi în Iad. Trimisul lui Allah (s.a.s.) a spus: "S탣 fiți atenți cu tradițiile ce vin de la mine, în afar탣 de ceea ce știți voi, fiindc탣 cel care minte despre mine intenționat va avea cu siguranț탣 l탣caș în Iad". În timpul profetului Muhammed (s.a.s.) au fost scrise doar o mic탣 parte din hadisuri, deoarece ele se transmiteau în special pe cale oral탣 din dou탣 motive:

1. Profetul (s.a.s.) a interzis în prima etap탣 scrierea hadisurilor, în general, și a permis aceasta doar unui num탣r restrâns de companioni, mai sus amintiți, de teama de a nu se amesteca versetele coranice, care erau scrise de îndat탣 ce erau revelate, cu hadisurile.

2. Arabii se bazau pe memoria lor, întrucât cei care știau s탣 scrie și s탣 citeasc탣 erau foarte puțini. Scrierea hadisurilor s-a r탣spândit în perioada companionilor, dup탣 moartea Profetului (s.a.s.), cu intenția ca oamenii s탣 fie cât mai aproape de conduitele, spusele și faptele Profetului (s.a.s.) și pentru a face o delimitare exact탣 între versetele coranice și hadisuri. Culegerea hadisurilor a luat amploare în perioada urmașilor companionilor datorit탣 l탣rgirii statului islamic și de team탣 ca nu cumva s탣 se piard탣 tradiția Profetului (s.a.s.) și s탣 apar탣 n탣scociri în privința hadisurilor, mai ales dup탣 discordiile care au avut loc în statul islamic. Cei care vroiau r탣ul Islamului începuser탣 s탣 n탣scoceasc탣 în ceea ce privește hadisurile Profetului (s.a.s.). Pân탣 în acel moment, hadisurile erau relatate f탣r탣 condiții datorit탣 faptului c탣 exista încredere și fric탣 de Allah în comunitatea musulman탣 și nimeni nu îndr탣znea s탣 mint탣 în privința religiei.

În acea perioad탣 a luat naștere știința hadisurilor, științ탣 caracteristic탣 comunit탣ții musulmane; nu întâlnim la nicio alt탣 comunitate o astfel de științ탣 care se ocup탣 de primirea de vești din trecut cu atâta exactitate. Oamenii de științ탣 musulmani au pus bazele acestei științe a hadisurilor, având în vedere condiții foarte stricte, tocmai pentru a fi convinși de autenticitatea hadisurilor profetului Muhammed (s.a.s.) și pentru a elimina astfel minciunile n탣scocite în ceea ce privește tradiția Profetului (s.a.s.). Nu s-a întâmplat astfel în ceea ce privește Coranul, pentru c탣 acesta fusese memorat și scris de un grup de companioni de îndat탣 ce a fost revelat; de aceea nu exist탣 nici cel mai mic dubiu asupra autenticit탣ții sale.

Secolul al II-lea

În anul 99 hijri s-a relatat c탣 Omar ibn Abdullaziz, califul musulmanilor, a fost primul care a poruncit înv탣țaților scrierea hadisurilor, în mod oficial. L-a trimis pe Abu Bakr Ibn Hazim s탣 culeag탣 relat탣rile Profetului (s.a.s.). De asemenea, a scris înv탣țaților musulmani din diferite regiuni s탣 culeag탣 hadisurile profetului Muhammed (s.a.s.). Unul dintre înv탣țații care au r탣spuns la porunca lui Omar ibn Abdulaziz a fost Muhammed, fiul lui Muslim, fiul lui Şihab Ez-Zuhri, care a adunat hadisurile celor din orașul Medina într-o culegere. Aceasta a fost prima încercare de a alc탣tui o culegere cuprinz탣toare, îns탣 f탣r탣 clasificare în funcție de teme, a hadisurilor profetului Muhammed (s.a.s.).

În perioada urm탣toare au ap탣rut mai multe culegeri de hadisuri care erau clasificate pe teme, iar relat탣rile Profetului (s.a.s.) erau diferențiate de cele ale companionilor și ale urmașilor lor.

Secolul al III-lea

Apoi a urmat o alt탣 etap탣 în culegerea de hadisuri și anume scrierea numai a relat탣rilor Profetului (s.a.s.), f탣r탣 a se mai menționa și relat탣rile companionilor și ale urmașilor lor. S-au scris culegeri care cuprindeau relat탣rile fiec탣rui companion, f탣r탣 a fi clasificate pe teme, precum culegerea lui Ahmad, Ișak, Malik, Sufyan Es-Seuri. Aceste culegeri cuprindeau relat탣rile Profetului (s.a.s.), atât pe cele autentice, cât și cele neautentice, ceea ce l-a f탣cut pe Imam Bukhari s탣 culeag탣 numai hadisurile autentice în culegerea sa care a luat numele de "Sahih Bukhari". Asemenea lui a cules și contemporanul și elevul s탣u, Imamul Muslim, în culegerea care a luat numele de "Sahih Muslim". Cei doi au clasificat hadisurile în funcție de teme, astfel încât s탣 se poat탣 ajunge foarte ușor la hadisul dorit. Apoi au cules și alți înv탣țați musulmani hadisurile Profetului (s.a.s.), folosind metoda celor doi imami Bukhari și Muslim. Astfel au ap탣rut urm탣toarele culegeri: "Sunen Abi Daud", "Sunen An-Nisa'i", "Sunen At-Tirmizi", "Sunen Ibn Majah". Spre deosebire de cei doi imami, aceștia nu au ținut s탣 culeag탣 doar hadisurile autentice, deși majoritatea sunt autentice.

Secolul al III-lea a fost considerat de către specialiștii în știința hadisului drept cel mai înfloritor secol pentru știința hadisurilor. În acest secol au ap탣rut cele șase culegeri de hadisuri care au fost acceptate de c탣tre comunitatea musulman탣; tot atunci au tr탣it cei care s-au dedicat și au excelat în știința hadisurilor.

Din cele prezentate mai sus reiese faptul c탣 strângerea hadisurilor a cunoscut mai multe etape, iar cea mai înfloritoare a fost cea din secolul al III-lea în care s-au scris majoritatea culegerilor de baz탣 referitoare la hadisurile Profetului (s.a.s.). În secolele care au urmat, înv탣țații musulmani au luat ca baz탣 și au adus complet탣ri la ceea ce s-a scris pân탣 în secolul al III-lea, pentru ca în secolul al IV-lea s탣 apar탣 știința hadisurilor într-o form탣 scris탣.