Numele său este adesea transliterat ca Seyyid Kutub. Acesta a trăit între anii 1906 - 1966.
Seyyid Kutub s-a născut într-un sătuc de pe meleagurile Egiptului, într-o familie de credincioși. Tatăl său Ibrahim Kutub, originar din Arabia Saudită a primit vestea nașterii fiului său (primul copil) pe data de 9 octombrie a anului 1906. Seyyid a avut un frate mai mic pe nume Muhammed și două surori, Amine și Hamide.
Seyyid a crescut în condiții modeste, și asta datorită situației Egiptului de atunci. Tatăl său a avut dorința puternică de a-l învăța pe Seyyid Sfântul Coran încă de la o vârstă fragedă, de aceea l-a înscris la o școală primară unde se memora Coranul. În efortul lui de a reține sfintele versete a petrecut multe nopți nedormite. După patru ani de studiu, când acesta împlinise zece ani, d탩jíƒ memorase întreg Coranul. Se deosebea de ceilați copii prin dragostea de studiu.
După ce termină școala primară este înscris la școala gimnazială din Cairo din cadrul Universității Azhar. Aici rămănea în casa de unchiul său. Tot alături de unchiul său va sta și fratele lui și va studia aceeași școală. Când Seyyid era la liceu, tatăl lui decedează. Unchiul lor a fost cel care le-a luat în îngrijire și pe surorile lui.
Talentul lui de scriitor este descoperit incă de mic. Scria articole și poezii, dar nu își publica poeziile pentru că nu vroia ca să fie cunoscut ca poet.
După ce a absolvit Şcoala Religioasă Abdulaziz a început să își practice meseria de învățător. După doi ani își dă demisia și se înscrie la Facultatea Dar'ul-Ulum din cadrul Universității Azhar. Aici i-a atras atenția studiul literaturii engleze. În anul 1933 a absolvit această facultate ca șef de promoție.
Între anii 1933- 1939, Seyyid a profesat ca profesor de literatură.
Activități intelectule
La 26 de ani își începe cariera de scriitor prin articolele sale de la revista Al- Ahram. La 27 de ani își tipărește prima carte care poartă numele:"Îndatoririle poetului către societate".
Cel care l-a influențat pe Kutub în această perioadă a fost Abbas Mahmud El- Akkas. Acesta era unul dintre cei care încuraja copierea societății occidentale. În scurt timp Kutub a devenit unul dintre cei mai cunoscuți scriitori. Participa la dezbaterile politice și culturale. În această perioadă a fost inspector la Ministerului Educației.
În perioada 1930- 1940 a scris cu precădere poezii și romane. Nu aborda în subiectele lui credința sau religia. Erau scrieri care promovau cultura americană. A trăit o perioadă de 10 ani în rătăcire, după cum și spune:" perioada ateistă" tot el declară: " am trăit timp de zece ani ca un ateu până când am găsit calea cea dreaptă, și mi-am găsit liniștea sufletească".
Anul 1940 a fost anul în care au inceput să se observe schimbarea lui Kutub. Acel an a fost marcat și de ruperea legăturilor cu El- Akkas, care mărturisește că nu crede în sursa divină a versetelor coranice.
În 1945 i se publică două cărți. "Descrierea literară a Coranului" și " Scene ale Infernului din Coran". Cititorii obișnuiți cu scrierile lui au criticat aceste cărți spunând :"Nu ai găsit alt subiect decât Coranul?".
Schimbarea intelectuală a lui Kutub
Schimbarea precizătă mai sus nu a fost nemotivată. El era un om care căuta adevărul, căuta lucrurile care se ascund în spatele aparențelor.
Colonizarea Egiptului se resimțea în toate aspectele vieții.
Anul 1940 ca și pentru celelalte țări arabe aducea schimbări negative și în Egipt. Politica războiului a englezilor și a Statelor Unite care au dus la formarea statului Israel și la negarea drepturilor arabilor din aceea zonă, fără să se țină cont de egalitatea dintre evrei și musulmani. Acesta a fost motivul pentru care admirația lui Kutub pentru societatea americană a lăsat locul unei mari dezamăgiri. În timp ce era inspector, primește o lovitură din partea politicii de stat conform căreia educarea copiilor săraci din sate reprezenta un pericol pentru că prin educarea acestora aceștia vor dorii să părăsească satele iar numărul șomerilor de la oraș va crește, în plus aceștia vor observa diferența de trai dintre cele două pături sociale și vor vrea să se revolte în fața acestei probleme. Până în anul 1947, Kutub nu a putut schimba aceste legi, de aceea hotărește retragerea din minister. Își începe cariera de editor șef la două reviste " Lumea Arabă" și " Noua Opinie". Dar ambele reviste sunt inchise de regale Faruk. A continuat să scrie la revista " Al- Fikr" în care promova o societate care se opune tiraniei, suprimării și capitalismului. După ce și această revistă a fost inchisă, a continuat să scrie la alte reviste.
Plecarea lui Seyyid Kutub în Statele Unite
În scrierile sale Kutub critica aspru conducerea , persoanele influente și pe cei bogați care erau responsabili de decăderea societății. Acestea începuse să deranjeze regatul, de aceea regele Faruk a poruncit închiderea revistelor la care scria. Regele făcea presiuni pentru ca acesta să fie inchis, dar nu exista nici un motiv legal pentru a face acest lucru. Prezența lui Kutub nu deranja doar regatul ci și pe cei de la minister. Pentru că el nu era un simplu lucrător care abia aștepta să se termine ora de lucru, care se ocupa doar de propriul suflet. El nu avea obiceiul să facă pe placul superiorilor pentru a fi avansat în funcție, nici nu pleca capul în fața poruncilor murdare și nu era adâncit în problemele dragostei lumești. Dimpotrivă, mergea mereu acolo cu noi propuneri, planuri și progarame care aveau să rezolve problemele.
În problema "Kutub", cea mai inteligentă rezolvare era trimiterea lui în afara țării. Iar cea mai ideală destinație era SUA. Conform planului, la întoarcere Kutub îți va schimba ideile. Dar la întoarcere ei au întâlnit un Kutub cu totul schimbat.
Seyyid Kutub în Statele Unite
În anul 1948 Seyyid Kutub primește o bursă pentru studii în America din partea Ministerului Culturii. Acest drum fiind începutul drumului nou, drumul către căință. A fost trimis acolo pentru a studia metodele moderne de educație. Această călătorie a lăsat amintiri foarte adânci în sufletul lui. Călătorind cu vaporul în Oceanul Atlantic au avut loc mai multe intamplari care i-au influențat viața.
Iată câteva din întâmplările lui Seyyid Kutub pe acel vapor, selectate din articolul lui din revista " Al- Şihab": " Eram șase persoane, musulmani, dintre cei 120 de călători la bordul vaporului care se îndrepta către New York si ne-am gândit să facem rugăciunea de vineri , pe vapor. Allah știe că nu ne gândeam să facem numai rugăciune ci aveam o ardoare puternică pentru a-i vesti pe cei de la bordul vasului de Islam. Ne-a ajutat căpitanul vasului (care era englez), să ne facem rugăciunea, permițându-le marinarilor și lucrătorilor de pe vas care erau musulmani și nu aveau de lucru să vină să facă rugăciunea împreună cu noi. Erau foarte fericiți deoarece pentru prima oară se făcea rugăciunea de vineri la bordul vasului. Am ținut predica de vineri, și am condus rugăciunea, iar călătorii curioși urmăreau fiecare mișcare care o făceam în timpul rugăciunii.
După rugăciune au venit mulți dintre ei să ne felicite. O doamnă din grup (am aflat după aceea că era din Iugoslavia) creștină fugea de iadul lui "Tito" și de comunismul său. A fost foarte entuziasmată de ce am făcut noi, încât i-au dat lacrimile. A venit să ne strângă de mână cu mare căldură și spunea (cu engleza ei slabă), că nu poate să se abtină de la influența rugăciunii și liniștea sufletească care a cuprins-o.
După toate acestea "¦ Sub această umbra a credintei incepe Seyid sa-si spuna: " Am ascultat aceea melodie care m-a fascinate"¦ melodia existenței"¦ Într-o zi am rămas doar eu și oceanul, față în față"¦ Vaporul spărgea valurile asemeni vântului. Adia un vânt dulce. Noaptea era liniștită, iar cerul strălucitor. Nu pot descrie emoția acelui moment. Nu știu ce pot spune. ("¦) în această euforie a credinței, m-am întrebat: Oare ma duc in America si incep sa fiu dintre cei care iși petrec viata mancând și dormind? Sau trebuie să mă despart de grup prin diferite mijloace? Şi oare exista o alta soluție în afară de islam și practicarea lui, într-o viață plină de ispite.?" A spus: " am vrut să fiu acel musulman care pune în aplicare poruncile islamului. Eu nu vreau să fiu dintre cei care doar mănâncă beau și dorm."
A vrut Allah să mă încerce dacă într-adevăr sunt sincer in credinta mea."¦ Când am ajuns în fața camerei mele văd că ușa era întredeschisă. Dau să intru"¦ Când, văd o fată frumoasă subțirica, înaltă, aproape dezbrăcată, tot corpul ei era de invidiat. Şi a început să îmi spună în engleză: "Oare domnul meu îmi va permite să fiu musafira lui în seara aceasta?" Mi-am găsit scuze zicând că în cameră nu e loc decât pentru un singur pat de o persoană"¦ A început să-mi zică că în multe paturi încap două persoane"¦ Am fost nevoit să-i închid ușa în față pentru că nu mai scăpam de insistențele ei. Curând am auzit-o tăvălindu-se pe podeaua coridorului... Era mahmură"¦ Mi-am spus: Slavă lui Allah! Aceasta era o încercare de la Allah, am simțit un sentiment de mândrie, că m-am salvat.".
Seyyid a trecut prin multe încercări pe care le-a depășit cu bine.
Când a ajuns în America povestește:
" Când am ajuns în America am văzut cu ochii mei realitatea versetului: "Când au uitat ei ceea ce li s-a amintit, Noi le-am deschis lor porțile tuturor lucrurilor. Iar când se bucurau ei de ceea ce li s-a dat, i-am apucat Noi deodată și iată-i pe ei deznădăjduiți" (Al-An'am: 44).
Versetul ne descrie cum se scurg toate minunățiile și darurile fără socoteală, și care nu au asemănare pe această lume. Vedeam mândria acelui popor cu aceste minunății"¦ crezând că toate acestea sunt doar pentru omul alb"¦ și modul de comportare cu cei care au avut neșansa să nu fie albi, fiind foarte duri și sălbatici cu ei"¦și față de ceilalți oameni , vedeam toate acestea și îmi aminteam de acest verset"¦ ceea ce era din legea lui Allah.. ".
America, prin ochii lui Seyyid Kutub
Kutub încerca să înțeleagă acel popor și aceea politică. Într-una din articolele lui scria despre poporul American: "El nu știe altceva decât să muncească și să mănânce și nu credea în altceva decât în muncă și în mâncare , își analizează ideile și valorile în funcție de căștiguri. Persoanele au valoare doar din punct de vedere al muncii sau al forței de muncă. Este bine și frumos ca omul să muncească. Şi e frumos ca omul să se bucure de aceată viață. Dar cu condiția ca acestea să nu umple toată existența, cu condiția de a-și păstra un moment separat de distracție și plăcere, să privești în orizontul întins plin de semnificații și un moment de liniște pentru gândurile adânci. Însă, "Lumea Nouă" nu știe altceva decăt să muncească până cade frântă de oboseală, sau până este doborâtă pentru a cheltui ceea ce a câștigat. Ei știu doar să guste din plăcerea materialismului."
Kutub era trist din cauza sărăciei bucuriei sufletești de acolo. Acest sentiment este rezumat foarte clar într-una din scrisorile lui destinate prietenului său Tevfik Hakim: "Într-un moment în care se depozitau toate necesitățile americanilor, exista o mare lipsă. Un lucru care pentru ei nu avea nici o valoare. ("¦) Sufletul (!) ("¦) Simt lipsa discuțiilor despre suflet, despre gândire, despre oameni, m-am săturat să vorbesc despre dolari, staruri de cinema sau mărci de mașini.".
O altă controversă din mintea lui Kutub a fost caracterul luptător al poporului American, contrar susținerilor lor. O altă mare problemă a poporului este rasismul. Kutub scrie despre această problem astfel: "Atunci când se amintește de oamenii albi, e ca și cum se amintește de o ființă pe jumătate divină. Iar atunci când se amintește de un om negru - ca de exemplu un egiptean sau un alt arab - e ca și cum se amintește de o ființă doar pe jumătate om." Ei au exagerat atât de mult în superiroitatea lor încât au ajuns să se creadă stăpănitorii întregii omeniri. Nu se poate camufla comportamentul sălbatic față de negrii musulmani care îi întrec și pe naziști.
Kutub mai spune despre poporul American: "În ciuda dezvoltării Americii, din punc de vedere al prețuirii omului este atât de primitivă încăt ne îngrozește. Peisajul frumos despre această țară și realitate poate fi comparat cu o pădure frumoasă ce se vede de la distanță și grotele adânci care nu se observă decăt dinăuntru"¦ ". Până și religia din această țară este ciudată. Concureța dintre biserici pentru a-i aduna pe tineri, introducerea obiceiurilor proaste în interiorul acestora, folosirea tinerelor pentru atragerea publicului. Organizarea de spectacole cu muzică și dans"¦ și toate aceste cu aprobarea și încurajarea preoților"¦ ".
"Gusturile artistitce ale americanilor sunt primitive (...) Același lucru se observă și în modalitatea de abordare a sportului. Sporturile lor sunt agresive și sălbatice. Sportivii nu pot câștiga aprecierea publicului decât atunci când se comportă asemenei animalelor feroce. Publicul este impresionat doar de sânge (...)"
Acești doi ani petrecuți în America i-a schimbat punctul de vedere asupra vieții. Era de părere că acest popor va influnța în mod negativ lumea musulmană și lumea în general. America, reprezenta punctul culminant al secularismului, materialismului, egoismului, și capitalismului. Aceasta fiind realitatea, stilul de viață al acestui popor era prezentat în fața lumii ca fiind soluția problemelor. Dar, oare aceasta era soluția salvării acestei lumi? Răspunsul este "NU". Atunci care este soluția?
Cât timp Kutub a stat în America a încercat să răspundă acestei întrebări. Era convins de superioritatea islamului ca religie și ca ideologie, de necesitatea renașterii islamice, de ura occidentului asupra islamului, ca stilul de viață al vesticilor nu poate fi adoptat de islam, de distrugerea spre care îi duce materialismul și că islamul este singura cale care îi poate salva.
O dată ajuns la aceste idei, pentru Kutub era fosrte clar drumul pe care va merge. De acum va străbate hotărât acest drum.
Primele roade ale experienței din America
Prima carte în care se observă roadele experienței din America este cartea "Dreptatea socială a Islamului". Această carte a fost scrisă și publicată încă în perioada când aceste era in America. Aceasta este o lucrare scrisă ca o comparație dintre islam, creștinism, capitalism și comunism. Demonstrează dreptatea religiei islamice care se mulează perfect cu firea omului. Abordează în această teză sufletul, inima, conștiința, gândirea și fapta. Precizează că dreptatea islamică nu se bazează pe materie ci mai mult este o combinație dintre comportament și evlavie. Islamul nu separă nevoile material ale omului de cele sufletești ci le analizează împreună. "
Alăturarea de gruparea "Frații Musulmani"
Kutub a fost mereu interesat și implicat în politică. Tatăl său a fost membru de partid, astfel că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial casa lor se transforma periodic în sediu pentru ședințe.
De la o vârstă care poate fi considerată fragedă, Kutup a devenit membru al Partidului Weft, acest partid era unul dintre cele mai naționaliste din cele existente. După moartea președintelui de partid Sa'd Zaalul, și despărțit de acest partid, s-a alăturat mișcării numite Sa'diyye care încuraja politica de împotrivire față de englezi. Dar care după 1942 a făcut front comun cu englezii, și care hotărâse să intre în război alături de ei.
În anul 1952, Kutub hotaraște alăturarea de gruparea Frații Musulmani.
Până la fondarea acestei grupări poporul egiptean, era folosit de regat și de englezi asemeni unor păpuși.
Anul 1951, anul întoarcerii lui din America a coincis cu o perioadă politică conflictuală. După cartea "Dreptatea socială a Islamului", Kutub publică în același an "Conflictul Capitalism-Islam" precum și lucrarea "Islamul și Pacea Pământească".
După întoarcerea lui din America a început să scrie la revista El-Dawa, care aparținea organizației Frații Musulmani. A profitat de locul ocupat în minister datorită meritelor obținute în America.
Lovitura din 1952 și Frații Musulmani
Gruparea Frații Musulmani fusese închisă în anul 1949, inainte de omorârea lui Hasan El-Benna. În acest timp gruparea devenise din nou legală, Hasan El- Hudeybi a fost ales în funcția de călăuzitor. Numarul membrilor acestei organizații creștea pe zi ce trece datorită victoriilor obținute în Palestina prin opoziția contra israeliților. Când calendarele indicau data de 16 Ianuarie 1952, au început revolte împotriva prezenței englezilor în țara lor, iar Egiptul a intrat din nou într-o situație critică. Mulți comandanți strănși sub numele de Organizația Comandanților Liberi care abia așteptau să răstoarne regimul politic, au profitat de această ocazie și au pus stăpănire pe conducere. La început aceștia colaborau cu Frații Musulmani,cățiva din comandanții tineri au cerut sprijinul grupării, iar gruparea le-a acordat acest sprijin cu intenția de a-și ajuta astfel poporul să scape de colonizare. Kutub era dintre cei care încuraja această lovitură de stat, dar după doar câteva luni de la acest eveniment și-a dat demisia. Pentru că în acest timp s-au creat diferențe serioase de idei între el și conducătorulOrganizației Comandanților Liberi, Gemal Abdunnasir. În timp ce Kutub vroia aplicarea legislației islamice, Nasir avea alte obiective.
Disputa dintre Nasir și Frații Musulmani
După lovitura de stat, cabinetul lui Pașa Ali Mahir a ocupat scaunul conducerii. Cabinetul lui a fost acuzat de întârzierea reformei de pământ. Din acest motiv cabinetul a fost schimbat. În locul lui s-a format cabinetul aflat sub conducerea lui Muhammed Negip. Nasir vroia ca Frații Musulmani, să facă parte din cabinetul de conducere. După lungi dezbateri au hotărât să nu intre în conducere. Intrarea lor în conducere i-ar face responsabili de tot ce se întămplă acolo, și nu avea încredere în Nasir. Au hotărât ca unii membri din grupare să facă parte din cabinet, dar fără să facă parte din partid. Dar Nasir nu a acceptat propunerile grupării, care au dat naștere primelor dispute.
Revista "El-Dawa", a publicat o legislație în conformitate cu legilația islamică. Era convins că populația va accepta această legislație. Dar comitetul a refuzat propunerea lor. După aceasta relațiile dintre Frații Musulmani se va tensiona și mai mult. Înțelegerea dintre Egipt și Marea Britanie din Septembrie 1954, a dus această dispuntă la conflicte mult mai aprinse. Frăția Musulmană era de la început împotriva acestei înțelegeri. Ei au propus ca această hotărâre să fie supusă votului public.
Toate acestea au stârnit ura conducerii împotriva grupării. Au început să scornească minciuni despre ei, spunând că aceștia sunt teroriști și că vor să răstoarne conducerea, că sunt comuniști. Gruparea Frații Musulmani a fost scoasă din conducere și li s-a închis revista. Mulți dintre membri au fost închiși. Seyyid Kutub a fost printre cei inchiși din luna Ianuarie, până în luna Martie. Pe data de 25 Martie a anului 1954 toți membrii grupării au fost eliberați de Hasan El- Hudeybi. Această a creat în rândul populației senzația democrației. Dar el avea alte interese. Vroia să profite de grevele din aceea perioadă și de apropierea alegerilor.
Planurile lui Nasir
Nasir era în conflict cu Frații Musulmani și cu Generalul Muhammed Negip. Nasir știind influența grupării asupra populației vroia să intre în politică cu Frații Musulmani, dar mereu era refuzat.
Încercarea de atentat adresată lui Nasir
Pe data de 26 Noiembrie 1954, Nasir se duce în orașul Ischenderiye pentru a ține un discurs. În timp ce se adresa publicului, un bărbat a întreptat spre el opt lovituri de armă. Dar nici una din acestea nu l-a nimerit, astfel a scăpat acestui atentat fără nici o rană.
După încercarea de atentat
Discursul ținut după tentativa de atentat a avut un mare efect asupra poporului. A creat un portret a unui lider neînfricat. Mânuia cu pricepere psihologia de masă. Toate acestea au format terenul pentru alegerile politice. Ziarele scriau că cel care a atentat la viața lui făcea parte dintr-o organizație secretă care apaținea de Frații Musulmani.
După aceasta, a urmat o nouă etapă de arestare a membrilor. Seyyid Kutub era și de această dată printre cei inchiși. După aceste întâmplări nu a mai rămas nici o relație dintre Nasir și cei din gruparea Frații Musulmani. Pe de o parte decurgea procesul celor inchiși, iar pe de altă parte ziarele scriau minciuni despre grupare. Astfel se pregătea terenul pentru alegerile ce vor urma. În urma procesului mulți propovăduitori au fost arestați și au fost condamnați la moarte. Printre cei arestați atunci se aflau mulți oameni de seamă. Printre cei condamnați se afla și conducătorul grupării, Hasan El -Hudeybi. Dar pentru că suferea de o boală grava de inimă și pentru că doctorii au estimate că va mai trăi doar căteva ore și pentru a nu stârnii reacția populației a acceptat să îl elibereze, insă acesta a trăit mai mult. Seyyid Kutub a fost arestat pentru 15 ani.
În timp se defășurau acestea, Nasir plănuia răsturnarea conducerii lui Muhammed Negip. A folosit pentru aceasta, relațiile pe care le-a avut în trecut cu gruparea Frații Musulmani. Prin înscenarea acelui atentat Nasir a înlăturat cele două piedici din calea lui.
Condamnarea și tortura
Acești 15 ani de închisoare erau doar o mică parte a nedreptății pentru el. Nimic din acel tribunal nu a fost drept. Singurul obiectiv era supunerea la chinuri groaznice membrii grupării Frații Musulmani. Atât de groaznic încât șase dintre ei au murit înainte de a fi judecați datorită chinurilor.
Kutub și-a primit și el partea din aceste chinuri. Se scria cu aceste cuvinte în revista "El-Şihab" despre arestarea lui: "Atunci când au intrat polițiștii să îl aresteze pe Kutub, acesta era foarte bolnav și avea febră mare. În ciuda acestui lucru, polițiștii l-au luat și l-au tărât în această star până la secția de poliție și apoi în închisoare. În urma acestor chinuri Kutub își pierde conștiința și cade jos. După ce își revine, printre buzele lui se strecor următoarele cuvinte "Allah este cel mai Mare și Laudă lui Allah-¦ La ușa închisorii a fost întâmpinat de comandantul Hamza Biruni și de câțiva paznici ai inchisorii. După primul pas în închisoare au și început loviturile. Timp de două ore l-au ținut în ploaie de lovituri de pumni, picioare și alte chinuri groaznice. Au pus pe el câinii dresați de război. Acești câini l-au încolțit de picior și l-au tărât pe jos. După toate acestea l-au băgat într-o celulă unde l-au interogat timp de șapte ore.". În urma acestor lovituri Kutub a avut o hemoragie pulmonară, iar judecata lui a fost amânată pentru două luni. La acel tribunal nu a putut fi prezent președintele grupării, Hasan El- Hudeybi.
Membrii grupării erau torturați sistematic. Zeynep El-Gazali, una din membrele active ale grupării care a fost inchisă în aceeași perioadă cu Seyyid Kutub, povestește astfel:" Am trecut prin toate etapele de tortură. Prin bicele pătimașe, sfâșierea de câini, prin tortura cu apă, cu foc, prin atârnarea de la înălțime, prin a sta în picioare, prin însetare, înfometare, și prin agresiuni psihice și de comportament ("¦) am trecut prin toate modalitățile de tortură pe care le puteți imagina."
Pe data de 3 Mai 1955, Kutub a fost internat la Spitalul Militar acuzând durere precordială, insuficiență cardiacă, reumatism, și multe alte afecțini.
După luni de zile de tortură, în urma hotărării a Tribulalului Popular, acuzat de complot împotriva țării ca făcând parte dintr-o organizație secretă, a primit pedeapsa de închisoare pentru 15 ani. Pentru a-și ispășii pedeapsa a fost trimis la inchisoarea Liman Turra, care era la câțiva kilometri depărtare de Cairo.
Activitățile din închisoare ale lui Kutub
În inchisoare, Kutub a avut timp să se gândească la colonizarea Egiptului și la urmările acesteia. Kutub și-a materializat gândurile, iar cea mai importantă lucrare a lui din aceea perioadă a fost "Fi Zilali'l Kur'an". Vă întrebați probabil, cum au acceptat tipărirea acestor cărți si publicații. Fără îndoială că au acceptat asta fără voia lor. Instituția publicațiilor numită Dar Ihya el-Kitab el-Arabi, a acuzat statul egiptean pentru că îl împiedică pe Kutub să își facă datoria față de ei. Au acceptat să îl lase să publice pentru a dezminții astfel zvonurile despre chinurile din închisoare. Din acest motiv Kutub a avut libertatea de a publica când a fost închis.
Kutub a început să scrie în inchisoare opera de mare amploare Fi Zilali'l Kur'an (La umbra Coranului). A început să scrie printre acei pereți reci în compania Sfântului Coran.
Avea relații bune cu toți, își formase un fel de școală acolo. Președintele închisorii a făcut următoarea mărturisire: "Nu eu, ci el este adevăratul conducător, pentru că el rezolvă toate problemele.".
Printre operele de seamă scrise în aceea perioadă se poate număra și "Semnele din drum" și "Popoarele ignorante". În ciuda problemelor de sănătate el a continuat să scrie și să îndrume gruparea Frații Musulmani.
Eliberarea lui Seyyid Kutub și arestarea lui pentru a doua oară
În anul 1954, politica Egiptului a intrat în mâinile lui Nasir. După aceea tentativă de atentat a început perioada lui Nasir la conducere, prin forțarea demiterii lui Negip. În anul 1956, el a devenit președintele ales al Egiptului.
În această perioadă Kutub era închis. În anul 1965, adică la 10 ani de când Kutub a fost închis, președintele Irakian Abdusselam, a făcut o vizită în Cairo. În această vizită a deschis subiectul situației lui Kutub, și a cerut personal eliberarea lui. În urma acestei cereri Nasir a fost nevoit să îl elibereze. L-a mutat într-un oraș de pe malul mării unde a continuat să îl tortureze.
Președintele Irakian l-a chemat pe Kutub pentru a locui în țara lor. Dar Kutub a refuzat această chemare preferând să locuiască în continuare în Egipt. După numai șapte luni de elibertate Kutub a fost din nou arestat împreună cu fratele său Muhammed, surorile Hamide, Emine și mai mult de două zeci de mii de membrii ai grupării. Au fost acuzați că fac planuri teroriste. Acuzațiile adresate lui Kutub au fost de terorist și de revoluționar, dar nimeni nu a găsit nici o dovadă care să sprijine aceste acuzații. Au folosit ca motive de acuzație paragrafe scoase din context din cartea Semnele din drum pentru că instigă populația la revoltă, chiar dacă ideile din carte nu sunt de această natură. În această perioadă de după război nu era dorită o reînviere a Islamului. Ei ar fi făcut orice pentru a distruge această putere care încerca să reîntoarcă populația spre islam. Gruparea Frații Musulmani era o reală piedică pentru răspândirea comunismului.
Nici SUA nu dorea reînvierea Islamului. SUA, care după al Doilea Război Mondial a devenit o mare putere politică, plănuia controlul petrolului din Oriental Mijlociu. După obținerea acestui obiectiv SUA se putea ridica mai mult în subordonarea celorlalte state. Pentru început SUA a încurajat regimul de colonizarea a englezilor. Gruparea Frații Musulmani, prin dorința lor de eliberare a Egiptului încurca planurile, de aceea trebuia eliminată. Nasir a primit în permanență amenințări din parteaCIA pentru a distruge această grupare. Pentru a-și implinii obiectivul, uciderea lui Seyyid Kutub care era lidelul ideologiei grupării, era vitală. Dar nu a vrut să facă asta printr-un atentat, și i s-a părut mai convenabil să pună un decor de tribunal.
Judecata lui Kutub
Ca și data trecută, tribunalul format era doar de fațadă. Iar el, din nou stătea cu greutate în picioare din cauza nenumăratelor chinuri la care a fost supus. Gazali, care avea acelasi destin ca al lui Kutub, a spus: "Istoria nu a mai cunoscut o astfel de rușine, decât în perioada inchiziției.". Conform mărturisirilor mai multor martori aceștia nu au găsit nici măcar o dovadă pentru a-l acuza. Totul se afla în măna lor, dar trebuia să inventeze un scenariu pe care să îl prezinte populației.
Atunci cănd au hotărât condamnarea la moarte a lui Seyyid Kutub, soldatul care îl ducea și îl aducea de la tribunal a început să plângă. Dar din gura lui Kutub au ieșit următoarele cuvinte spuse cu un zâmbet sincer al emoției de a se întâlnii cu Allah: "Laudă lui Allah!". El a mai spus: "Dacă am fost judecat după legea lui Allah, eu sunt muțumit de această judecată. Dacă am fost judecat după legea prejudecăților, nu voi cere milă ipocriților, pentru că gândirea mea este mult mai superioară decât a lor. Laudă lui Allah, pentru că după cinsprezece ani de jihad pe calea Lui, am ajuns la această treaptă.".
Ultima șansă
În noaptea în care urma să fie omorât l-au lăsat să vorbească cu sora lui Hamide, care se afla în aceeași închisoare, din același motiv pentru o perioadă de zece ani. Prin ea i-au propus lui Kutub să facă o mărturisire mincinoasă publică despre gruparea Frații Musulmani, după care din motive medicale îl vor elibera și vor anula condamnarea la moarte. Dar Kutub a refuzat această propunere spunând că dacă ar fi fost adevărat ar fi spus, dar el nu poate minții. I-a spus surorii lui: "Ei nu pot face nici măcar pentru ei un lucru bun sau rău. Moartea și viața sunt în mâinile lui Allah. Ei nu pot economisii din viața mea. Toate acestea sunt în mâna lui Allah. Allah va face dreptate. El știe ce fac ei.". Ei au crezut că de frica morții, Kutub va renunța la scopul lui, dar nu a fost așa, Kutub și-a dat viața pentru acest scop nobil.
În cartea cu numele Diraset-i Islamiye a notat următoarele: "Nu este posibil ca fiecare cuvânt ce iese din gură să intre în inimi și să le pună în mișcare. În inimă intră doar cuvintele oamenilor care plâng cu lacrimi de sânge pentru că li se ia viața, cuvintele vi înveselesc inima omului, cuvintele moarte sunt cele care se formează în gură și care sunt scoase afară cu limba și care nu au nimic divin. Astfel de cuvinte nu pot facilita înaintarea nici măcar cu un pas. Oricum, pentru că sunt născute moarte, nu sunt auzite de nimeni, deci sunt sortite să rămănă ineficiente. Scriitori pot face multe, dar cu o singură condiție: pentru ca gândirea lor să rămănă, trebuie ca ei să moară. Astfel își vor hrănii ideologiile cu sângele și cu carnea lor. De aceea ei trebuie să scrie doar adevărul pentru a-și putea sacrifica săngele pentru adevăr.".
Reacțiile
Gruparea Frații Musulmani, a fost urmărită îndeaproape încă de la formarea ei. Era prima dată când Islamul protesta împotriva imperialismului și torturii cu o forță atât de mare.
Începutul judecății lui Kutub a fost deschis publicului, și jurnaliștilor, dar când au observat că nu se găsesc motive pentru a învinovății gruparea și mai ales cănd au început să se descopere chinurile la care au fost supuși aceștia, transmiterea a fost oprită iar publicul nu a mai avut acces la informații. Acest lucru a dus la stârnirea atenției celorlalți musulmani sensibilizându-i pentru a cerceta adevărul despre aceste lucruri.
Condamnarea la moarte a lui Seyyid Kutub a produs tristețe în rândul populației. S-a organizat un miting de mare amploare pentru a protesta această hotărâre. Toate organizațiile islamice îi cereau lui Nasir să reanalizeze hotărârea. Dar Nasir nu a răspuns optimist nici unei cereri, distrugând una din cele mai de preț comori ale lumii islamice.
Condamnarea la moarte
După hotărârea judecătorească de pedeapsă la moarte a lui Kutub împreună cu doi prieteni, acesta a fost executat pe data de 29 iulie 1966, spre dimineață.
În drum spre locul execuției le-a spus soldaților care i-au spus că se va duce spre o alta inchisoare: " Din contră, "Cei care se tem vor fi în grădini și printre pâraie, Într-un loc al adevărului, lângă Stăpănitor Atotputernic." (Surat Al-Qamar: 54, 55)-.
Un jurnalist descrie astfel acele momente: "Am bănuit că va fi executat înainte de timpului pentru rugăciunea de dimineață. Deși în mod normal ar fi trebuit să fie executat dimineața la ora opt. Până atunci nu s-a mai întamplat ca cineva să fie executat așa de dimineață. M-am apropiat de clădirea în care știam că va fi executat. Am observant că toată clădirea era încercuită și iluminată de soldați. Am sunat la ușă. Prietenul meu fotograf, Abduh Halil era împreună cu mine. Funcționarul a deschis fereastra mică. L-am rugat sa anunțe judecătorul că vreau să ma pregătesc pentru momentul execuției. A plecat lăsând deschisă fereastra mică. Am întins capul și m-am uitat înăuntru. Am văzut mulți soldați cu arme automate în mână, care așteptau stând în rând. După câteva minute funcționarul s-a întors și a inchis fereastra fără să spună nimic. Liniștea domnea în jur. La exact patru și un sfert s-au deschis ușile tribunalului. A ieșit o mașină care transportă cadavrele la autopsie. S-a îndreptat spre cimitirul Şafii. Înainte și după mașina care îi transporta trupul neînsuflețit umblau motociclete și mașini. Înainte de a se inchide ușile tribunalului a ieșit un tânăr înalt. A întrebat de mine. Am fost lângă el. Cu o voce înceată m-a întrebat: "Tu ești cel care a vrut să se pregătească pentru a vedea executarea? Păcat, abia acum mi s-a spus ce doreai. Totul s-a terminat. Mașina a venit să ia cadavrul pentru a-l îngropa.".
A fost ingropat foarte repede. După răspândirea veștii de executare, reacțiile populației au fost foarte dure. S-au organizat în multe locuri proteste și mitinguri.
Pierderea lui Seyyid Kutub în acest fel a determinat tristețe în rândul musulmanilor. Operele sale au fost traduse în multe limbi devenind unul dintre cei mai citiți gânditori musulmani.
Cei care îl cunosc pe Kutub doar din operele lui și-l imaginau pe Kutub fiind înalt, solid, cu voce puternică care vorbește aspru. Kutub era scund, brunet și cu vocea duioasă. Suferea de multe boli din cauza torturii la care a fost supus. Era modest, rapid în răspunsuri, vorbea deschis și era foarte isteț.
Kutub era dintre puținele persoane care nu a știut să se oprească de oboseală în munca lui pe calea lui Allah.
Autor: Aysen, www.islamulAzi.ro/forum
Articole asemanatoare
Imamul Malik ibn Anas
Imamul Abu Hanifa
Imamul As-Shafii