Referiri stiintifice la vanturi si nori in versetele coranice

Postat deAlinainExistenta Sape 23.11.2011,0 comentarii

"Îl preamăresc cele șapte ceruri și pământul și cei care se află în ele și nu este nimic care să nu-L preamărească și să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeți preamărirea lor. Dar El este Blând și Iertător" (Al-Isra: 44).

Arhanghelul Gavriil a venit într-o zi la Trimisul lui Allah (- Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!) care stătea trist, cu rănile sângerând, după ce îl loviseră câțiva din neamul de la Mekka, și i-a zis lui: Ce-i cu tine? El i-a răspuns: Aceștia mi-au făcut cutare și cutare. L-a întrebat: Vrei să-ți arăt un semn? El i-a răspuns: Da! S-a uitat la un pom situat pe cealaltă parte a văii și i-a zis: Cheamă pomul acela! Şi el l-a chemat și pomul a venit mergând până ce s-a oprit în fața lui. Arhanghelul i-a zis: Spune-i să se întoarcă! Şi i-a zis el și s-a întors la locul de unde plecase. Atunci, Trimisul lui Allah i-a zis Arhanghelului: "Îmi este de ajuns!"

(Hadis nobil consemnat de Ibn Maja în Sunan)

"Eu cred că materia este făcută din spirit și ea ne conduce direct la meditația asupra lui Dumnezeu".

Bergson

vanturi si nori in Coran

1. AERUL

"Dar nu! Jur pe ceea ce vedeți și pe ceea ce nu vedeți"

Creatorul a jurat pe toate făpturile vizibile și invizibile. Următoarele informații despre aer îi conferă cititorului o idee despre sensurile științifice conținute de versetul sfânt de mai sus. Aerul este una din binefacerile invizibile ale Creatorului, pe care El le-a hărăzit să fie un bun al tuturor.

Dacă omul ar fi fost în stare să domine aerul, l-ar fi vândut și l-ar fi cumpărat și s-ar fi luptat pentru el, așa cum a procedat cu cele mai multe lucruri pe care Domnul i le-a făcut supuse și i le-a încredințat lui. Dar cei mai mulți dintre oameni nu au fost la nivelul acestei încrederi: "Noi am propus cerurilor, pământului și munților, sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte și le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [față de el însuși] și tare neștiutor" (Al-Ahzab: 72).

Făpturile de pe pământ trăiesc în oceanul gazos invizibil care este aerul și care înconjoară pământul din toate părțile, ridicându-se deasupra lui până la înălțimea de aproximativ șaisprezece kilometri. Aerul uscat este un amestec gazos compus din oxigen în proporție de 21%, azot în proporție de 78%, argon în proporție de 0,9%, bioxid de carbon în proporție de de 0,003% și alte gaze rare, așa cum sunt metanul și altele. Dacă aceste procente s-ar dezechilibra într-o măsură foarte mică, s-ar strica rânduiala minunată care a făcut viața posibilă pe planeta Pământ. Este suficient să amintim că unul din motivele secetei care afectează de ani de zile întinse suprafețe ale pământului este creșterea procentului de bioxid de carbon, care s-a dublat în ultimul secol ca urmare a risipirii energiei și a poluării mediului. Savanții apreciază că omenirea se va autodistruge, dacă omul nu va pune capăt dezechilibrului balanței foarte precise stabilite de Stăpân, în ceea ce privește compoziția aerului, căci El ne-a prevenit în această privință, atunci când a grăit: "Şi cerul El l-a înălțat și El a stabilit balanța/ Pentru ca voi să nu fiți nedrepți la cumpănire" (Ar-Rahman: 7-8);

"Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite"(Al-Qamar: 49).

Ştiința nu a descoperit gazele din care se compune aerul decât în secolul al XVIII-lea, prin savantul englez Pristly și savantul francez Lavoisier, pe care gloata l-a decapitat în timpul revoluției franceze prin ghilotinare, în anul 1793, pretextând că revoluția nu are nevoie de savanți. Unul dintre prietenii săi l-a deplâns, prin cuvintele devenite celebre: "Nu a fost nevoie decât de câteva secunde pentru tăierea unui cap, dar probabil că o sută de ani nu vor fi de ajuns pentru crearea altuia ca acesta.."

2. VÂNTURILE SUNT UN AER CARE SE MIŞCĂ

"Şi în schimbarea vânturilor se află semne pentru un neam de oameni care pricepe"

"Şi în schimbarea nopții și a zilei și în hrana pe care Allah a pogorât-o din cer și a înviat pământul cu ea, după ce el a fost mort, și în schimbarea vânturilor, se află semne pentru un neam de oameni care pricepe" (AlJathiya: 5).

În dicționare, cuvântul tasrif înseamnă schimbare, iar schimbarea vânturilor înseamnă transformarea lor din vânturi cu mișcare mică, așa cum este briza, în vânturi cu mișcare rapidă, așa cum sunt vijeliile. Dar cuvântul tasrif, are și alte sensuri decât schimbare, așa cum le putem deduce din versetele următoare:

Tasrif înseamnă "îndepărtare", în versetele lui Allah PreaÎnaltul: "Şi El face să coboare din cer, din munții Lui, grindină și lovește cu ea pe cine dorește El și o îndepărtează de la cine voiește El"(An-Nur: 43).

Tot tasrif înseamnă "trimitere" în versetele lui Allah PreaÎnaltul: "Şi [adu-ți aminte) când am abătut Noi către tine o ceată de djinni ca să asculte Coranul"(Al-Ahqaf: 29).

Dar tasrif înseamnă și "distribuire": "Noi am răspândit-o printre ei, pentru ca ei să-și aducă aminte [de Noi], însă cei mai mulți oameni tăgăduiesc totul, afară de nerecunoștință"(Al-Furqan: 50).

Şi înseamnă și "diversificare": "Noi tâlcuim în acest Coran tot felul de pilde pentru oameni" (Al-Kahf: 54).

Până în secolul al XVII-lea, cele mai multe informații ale omului despre vânturi au fost greșite. Se credea că ele sunt provocate de fâlfâitul aripilor îngerilor sau de mânia zeilor ori că ar fi gemete ale pământului sau ale norilor, în vreme ce în Revelație schimbarea vânturilor reprezintă un semn pentru neamul de oameni înzestrați cu rațiune. Următoarele informații îi vor oferi musulmanului neștiutor posibilitatea să înțeleagă sensurile versetelor sfinte ale lui Allah și să reflecteze la ele:

Vânturile apar sub efectul căldurii solare care încălzește aerul făcând să i se reducă greutatea și să se ridice în atmosferă pentru ca aerul rece, mai greu, să-i ia locul. Ele nu se distribuie pe suprafața globului pământesc în mod haotic, ci urmează, asemenea tututor făpturilor lui Allah, o rânduială bine întocmită, pe care omul a început să o descopere începând din secolul al XV-lea și continuă să o cerceteze și astăzi.

În zonele ecuatoriale, unde razele soarelui cad perpendicular pe pământ, aerul se încinge și se înalță în atmosferă, lăsând loc aerului zonelor înalte și reci. În felul acesta, se formează în apropierea ecuatorului vânturile regulate nord-estice, în emisfera nordică a globului pământesc și sud-estice, în emisfera sudică a globului pământesc. Aceste vânturi numite "alizee"au fost descoperite de Cristofor Columb în secolul al-XV-lea, ele fiind vânturile care l-au ajutat să descopere Lumea nouă și să revină în Spania.

În regiunile de mijloc ale globului pământesc, vânturile ecuatoriale se transformă în vânturi vestice. În zonele polare, unde ajunge la pământ cea mai redusă cantitate de căldură solară, există vânturile estice, care sunt cele mai violente de pe suprafața pământului, viteza lor putând să ajungă până la 450 de kilometri pe oră. Aceste vânturi se nasc sub efectul mutării aerului rece din regiunile polare în regiunile temperate și ecuatoriale ale globului pământesc.

3. "ŞI NOI TRIMITEM VÂNTURILE CARE FECUNDEAZĂ"

"Şi Noi trimitem vânturile care fecundează și trimitem apă din cer pe care v-o dăm de băut, însă voi nu o puteți strânge"(Al-Hijr: 22).

Secretele științifice ale coborârii ploii din nori și rolul vânturilor în acest proces nu au fost cunoscute decât la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, o dată cu descoperirile savanților Coulier (1875), Atiken (1881), Wegener (1911) și ale altora care au demonstrat că vânturile, cu praful pe care îl poartă, sunt factorul principal în producerea ploilor. În fiecare centimetru cub de vânturi există 5.000 de mici nuclee de particule de praf, fum și sare, în jurul cărora se condensează picăturile de apă minuscule, din care se compun norii în straturile reci din atmosferă. Dacă nu ar exista nucleele purtate de vânturi, particulele minuscule de apă care alcătuiesc norii nu s-ar putea transforma în picături vizibile. Fiecare picătură din apa de ploaie este mai mare de aproximativ 15 milioane de ori decât o picătură minusculă din apa norilor.

Vânturile joacă, de asemenea, un rol de fecundare în procesul fulgerului care se produce în interiorul norilor ce tună, întrucât conduc norii încărcați cu particule cu sarcină electrică negativă, unindu-i cu norii încărcați cu particule cu sarcină electrică pozitivă, așa după cum vom detalia în comentariul științific la cuvintele lui Allah PreaÎnaltul: "Şi, printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teamă [de trăsnet] și cu nădejde [în ploaie]" (Ar-Rum: 24).

Vânturile împreună cu insectele și păsările joacă rolul cel mai important în procesul de polenizare al florilor, întrucât ele poartă polenul și semințele lor la distanțe mai mici sau mai mari, ajungând în unele cazuri până la mii de kilometri.

4. "ŞI PRINTRE SEMNELE LUI ESTE [ACELA] CĂ EL VĂ ARATĂ VOUĂ FULGERUL, CU TEAMĂ [DE TRĂSNET] ŞI CU NĂDEJDE [ÎN PLOAIE]"

Gheața sau grindina dă naștere fulgerului: fulgerul apare în norii cumulus încărcați cu electricitate negativă, în structurile lor superioare și cu electricitate pozitivă, în structurile lor inferioare sau între baza norilor și pământul încărcat cu energie electrică pozitivă, cunoscut fiind faptul că forța de izolare a aerului dintre cei doi poli ai pământului și nori nu poate fi învinsă decât de o energie electrică uriașă, egală cu o sută de milioane de volți. Atunci se produce scânteia electrică numită fulger, a cărui viteză atinge 100.000 de kilometri pe secundă, adică a treia parte din viteza luminii.

Ştiința a descoperit cu numai câțiva ani în urmă că boabele de grindină încărcate cu energie electrică pozitivă din straturile superioare ale norilor cumulus și boabele de grindină încărcate cu energie electrică negativă existente în straturile inferioare ale acelorași nori reprezintă cauza fulgerului, fie că el se produce în interiorul norilor, fie că se produce între nori și pământ. Meteorologii afirmă că nu există fulger fără grindină. Iată confirmarea miracolului științific din cuvintele lui Allah Preaînaltul:"Şi El face să coboare din cer, din munții Lui, grindină (norii cumulus seamănă cu niște munți și nu sunt formați numai din grindină, ci în ei se găsesc boabe de grindină și boabe de apă) și lovește cu ea pe cine voiește El și o îndepărtează de la cine voiește El. Iar scăpărarea fulgerului ei (pronumele "ei" care urmează după cuvântul "fulgerului" se referă la grindină ) aproape că răpește vederea"(An-Nur: 43).

Savanții apreciază forța luminii rezultate din fulger la cincizeci de milioane de wați și că unda electromagnetică rezultată din fulger poate să bruieze sau să scoată din funcțiune aparatura electronică și rețelele electrice pe o rază de o jumătate de kilometru în jurul locului fulgerului. În timpul fulgerului, într-un interval de timp ce nu depășește o milionime de secundă, rețelele electrice sunt expuse unei creșteri a tensiunii electrice care depășește o sută de volți.

Statisticile estimează numărul morților din Statele Unite ca rezultat al trăsnetelor ce însoțesc fulgerul la 200 de persoane anual. Pentru o milionime de secundă, temperatura locului în care se produce fulgerul se ridică la 27.000 de grade Celsius, ceea ce echivalează cu de cinci ori temperatura de pe suprafața soarelui. Conform calculelor, în fiecare secundă se produc pe pământ o sută de fulgere, ceea ce echivalează cu patru miliarde kilowați de energie.

5. "ŞI-L PREAMĂREŞTE TUNETUL, ADUCÂNDU-I LAUDĂ"

"Şi-L preamărește tunetul, aducându-I laudă, și îngerii cu teamă de El. Şi El trimite trăsnetele cu care lovește pe cine voiește, pe când ei se ceartă asupra lui Allah, în vreme ce El este de temut pentru puterea Sa" (Ar-Ra'd: 13).

Tunetul este un zgomot rezultat din fulger; scânteia electrică produsă în interiorul norilor de tunet sau între baza lor și pământ ridică temperatura aerului pentru fracțiuni de secundă la 27.000 de grade Celsius și volumul aerului sporește în mod uimitor. Din acest fenomen rezultă unde de aer cu presiunea pe care urechea exterioară le transmite în urechea interioară, care le transformă la rândul său într-un flux electric în nervul auzului, care le transmite la rândul său centrului senzației auditive din creier și, în felul acesta auzim tunetul. Aceasta, pentru că sunetele sunt din punct de vedere fizic unde de aer cu frecvență și intensitate diferite, ba ele sunt chiar o trepidație a aerului și cu cât frecvența undelor de aer și intensitatea lor sunt mult mai înalte, cu atât mai puternică este și forța sunetului pe care îl auzim. Se știe că Domnul- mare este puterea Lui!- a înzestrat fiecare dintre făpturile Sale cu simțuri ale auzului diferite, care sunt afectate decât la o cantitate limitată de unde electrice. Una din binefacerile Domnului pentru om este că simțul auzului său nu este afectat decât de o cantitate limitată de sunete din natură, căci dacă omului i-ar fi fost dat să audă frecvențele supersonice și subsonice existente în natură, el nu ar putea să se odihnească sau să doarmă și nici chiar să trăiască.

6. ȚIPĂTUL, TREPIDAȚIA, TRĂSNETUL

Țipătul este orice zgomot puternic, iar trepidația este însușirea oricărui corp care se mișcă în mod regulat și orice corp care se mișcă produce un sunet sau un zgomot ca urmare a trepidației pe care o generează în aer.

Ştiința fizicii a descoperit în secolul al XX-lea că sunetul nu este, din punct de vedere fizic, decât o trepidație sau trepidații, adică unde de aer care se mișcă și că trăsnetul adică scânteia electrică produsă în interiorul norilor sau între nori și pământ nu este decât o trepidație sau trepidații, adică unde electromagnetice alcătuite din corpusculi care trepidează, cu sarcina electric negativă sau pozitivă, a căror viteză atinge o sută de kilometri pe secundă.

În lumina acestei prezentări simple a țipătului, a trepidației și a trăsnetului, înțelegem dimensiunea științifică a descrierii coranice a modului prin care Domnul a nimicit neamurile Madyan, 'Aad și Thamud și pe care l-a numit o dată tremur și o dată țipăt: "Şi la [neamul din] Madyan, [l-am trimis Noi] pe fratele lor Şuayb, care le-a zis: "O, neam al meu! Adorați-L pe Allah Preaînaltul! Şi nădăjduiți voi în răsplata din Ziua de Apoi și nu pricinuiți stricăciune pe pământ!/ Însă, ei l-au socotit mincinos și i-a lovit pe ei cutremurul și dimineața zăceau întinși, fără viață, în căminele lor./ Tot astfel i-am nimicit pe cei din neamurile 'Aad și Thamud și vă este vouă limpede după casele lor. Şeitan le-a împodobit faptele lor și i-a împiedicat pe ei de la drum, cu toate că ei fuseseră în stare să vadă limpede [că ei urmează calea rătăcirii]. / [Şi i-am nimicit Noi] pe Qarun, pe Faraon și pe Haman. A venit Moise la ei cu semne limpezi, însă s-au purtat cu semeție pe pământ și nu au scăpat nici ei. / Pe fiecare l-am pedepsit Noi, după păcatul lui, printre ei se află acela asupra căruia am trimis vijelie cu pietre [neamul lui Lot]; printre ei se află acela pe care l-a lovit strigătul [neamurile lui Şu'ayb, 'Aad și Thamud]; printre ei se află acela pe care Noi am făcut să-l înghită pământul [Core]; printre ei se află acela pe care Noi l-am înecat [Faraon și oștenii lui]. Şi nu Allah a fost nedrept cu ei, ci ei au fost nedrepți față de ei înșiși" (Al-'Ankabut: 36-40).

Alte versete au detaliat esența zgomotului și a cutremurului care au nimicit neamul 'Aad: "Şi în ce-i privește [pe cei din neamul] 'Aad, au fost nimiciți de un vânt șuierător, turbat" (Al-Haqqa: 6). Cât despre natura zgomotului sau a cutremurului sau a trăsnetului care au nimicit neamul Thamud al profetului Salih, acesta a fost trăsnetul electric, pe care îl cunoaștem - și Allah știe cel mai bine! - : "În ce-i privește [cei din neamul] Thamud au fost nimiciți de vijelie" (Al-Haqqa: 5); "Şi în Thamud când li s-a zis lor: Bucurați-vă voi până la o vreme!"/ Şi s-au împotrivit ei cu îndârjire poruncii Domnului lor și i-a lovit trăsnetul, pe când ei priveau" (Adh-Dhariyat: 43-44); "Am trimis asupra lor un singur strigăt și ei au devenit asemenea surcelelor uscate ale păstorului de la țarcul de vite" (AlQamar: 31), știut fiind că trăsnetul înseamnă în general, un chin rapid mortal, așa după cum deducem din cuvintele lui Allah Preaînaltul: "Şi dacă se întorc ei, atunci spune: "Vă previn pe voi asupra unei nimiciri [care a lovit neamurile] 'Aad și Thamud!" (Fussilat: 13).

Zgomotul sau cutremurul este vântul violent și rece, pe care Domnul l-a mobilizat, vreme de șapte nopți și opt zile, pentru a-i face pe cei din neamul 'Aad asemenea unor bușteni goi de palmier, iar singurul strigăt sau cutremur a fost trăsnetul care a aprins neamul Thamud, preschimbându-l în iarbă uscată, semănând cu fânul cu care stăpânul vitelor își înconjoară grajdul, pentru a-l apăra de vânt și sălbăticiuni.

Cât despre neamul Madyan, nimicit de tremur sau de zgomot, nu am reușit să deslușim din versetele coranice sfinte esența pedepsei care i-a lovit în ziua umbrei: "Însă ei l-au socotit mincinos și i-a lovit pedeapsa zilei umbrei și a fost ea pedeapsa unei zile cumplite" (Aș-Şu'ara': 189). Poate că a fost vorba tot de trăsnet. Lucrările de interpretare a Coranului afirmă că Domnul a trimis asupra lor un foc care i-a ars, după ce s-au adăpostit la umbra unui nor, într-o zi cu căldură toridă. Sensul cel mai simplu și cunoscut de toți este acela că un vânt foarte rece, ca acela pe care Domnul l-a abătut asupra neamului 'Aad, provoacă tremurul diverșilor mușchi ai corpului, acesta fiind mijlocul fiziologic prin care organismul omenesc se apără, atunci când temperatura din atmosfera înconjurătoare coboară sub 18 grade Celsius. Tot la fel, șocul curentului electric, provoacă un tremur al mușchilor organismului, care uneori este mortal, așa după cum știu medicii și persoanele care au fost curentate.

Astăzi, s-a confirmat că zgomotul este unul dintre cele mai distrugătoare și ucigătoare mijloace. Așadar nu trebuie să se mire nimeni de zgomotul de trăsnet care îi va ucide pe cei din cer și pe cei de pe pământ, cu excepția acelora care nu voiește Allah Preaînaltul, în Ziua de Apoi, când i se va porunci lui Israfil - Pacea asupra lui! - să sufle în trâmbiță, căci Allah este cu putere peste toate.

7. "ŞI PE CELE CARE POARTĂ POVARA"

Norii acoperă în fiecare moment întinse suprafețe ale pământului și, indiferent dacă sunt nori joși, mijlocii sau înalți, ei reprezintă un rezervor de energie compusă din apă și căldură, aflate în mișcare, pe care vânturile îi risipesc în diverse zone ale globului pământesc, în funcție de voința lui Allah. Se cunoaște că toți norii care acoperă pământul la un moment dat conțin doar o miime din apa pământului, adică șase mii de milioane de tone apă (în cifre aproximative, greutatea pământului este de șase mii de miliarde de tone, iar apa reprezintă o miliardime din greutatea pământului, adică șase mii de miliarde de tone, iar norii reprezintă într-o singură zi o miime din greutatea apei de pe pământ, adică șase mii de miliarde de tone).

Până în secolul al XVII-lea, predomina convingerea că norii nu ar exista decât în strat gros de aer rece, însă, savantul francez Descartes a afirmat pentru prima oară că aerul și vaporii de apă sunt două lucruri diferite. Coranul cel Sfânt a făcut o distincție clară între vânturi și nori în zeci de versete și a evidențiat rolul pe care vânturile îl au în apariția norilor, în deplasarea lor, în adunarea și distribuția lor, în producerea ploii și a frigului.

Meteorologia nu a adăugat nimic în plus la acestea, în afara unor detalii. Coranul Cel Sfânt a rezumat descrierea norilor cumulus, a norilor care provoacă tunete sau produc zăpadă și ploaie, în următoarele cuvinte ale lui Allah PreaÎnaltul: "Nu ai văzut tu (omul a văzut acest lucru abia în a doua jumătate a secolului XX) că Allah mână norii, apoi îi împreună pe ei, apoi îi face grămadă și apoi vezi tu ploaia (apa) ivindu-se din ei? Şi El face să coboare din munții Lui, grindină (omul nu a văzut acest lucru, decât în secolul XX, cu ajutorul avioanelor, dirijabilelor și al sateliților artificiali că norii cumulus, aducători de ploaie și tunete, seamănă cu niște munți și că ei sunt reci, adică sunt compuși din apă înghețată) și lovește cu ea pe oricine voiește El. Iar scăpărarea fulgerului ei aproape că răpește vederea" (An-Nur: 43). Această descriere a forței luminii fulgerului este confirmată de piloții care întâlnesc furtuni cu tunete.

"Allah este Cel care trimite vânturile și ele ridică norii, iar El îi risipește pe cer, așa după cum voiește, și îi face pe ei bucăți și vezi atunci ploaia cum iese din mijlocul lor" (Ar-Rum: 48).

Cuvântul "ridică" înseamnă "stârnesc", "fac să apară", "înalță", "risipesc" și acestea sunt câteva caracteristici ale vânturilor care fac să se ivească, risipesc și stârnesc norii, căci nu există nori fără vânt.

În următorul hadis nobil găsim informații uluitoare despre tipurile de vânturi și rolul pe care ele îl joacă în privința norilor, iar știința nu a descoperit aceste lucruri decât după trecerea a treisprezece secole de la Revelație:

"Vânturile sunt opt: patru dintre ele sunt pedeapsă și patru dintre ele sunt îndurare. Pedeapsă sunt vijelia, vântul violent și rece, vântul neaducător de ploaie și cel care vine doar cu tunete. Îndurare sunt cele care împrăștie, cele vestitoare, cele trimise și cele care risipesc. Allah le trimite pe cele trimise și ele agită norii, apoi le trimite pe cele vestitoare care fecundează, apoi le trimite pe cele care risipesc și care poartă norii ce provoacă ploaia, apoi le trimite pe cele care împrăștie pentru a împrăștia ceea ce voiește El".

8. "ŞI EL PLĂSMUIEŞTE NORII CEI GREI"

"El este Cel care vă arată fulgerul [ce vă inspiră] teamă și nădejde și El plăsmuiește norii cei grei" (Ar-Ra'd: 12).

Soarele, vânturile și rotația pământului înclinat în jurul axei sale au rolul principal în formarea și distribuția norilor. Căldura soarelui care atinge pământul în mod diferit în zonele ecuatoriale, temperate și polare, transformă o parte din apa de pe pământ în vapori invizibili și încălzește aerul, al cărui volum se mărește și a cărui greutate se reduce, făcându-l să se ridice în atmosferă, purtând cu el vaporii de apă, în vreme ce aerul rece din straturile superioare ale atmosferei coboară pentru a-i lua locul, în felul acesta apărând vânturile. Când vânturile calde saturate cu vapori de apă ajung în zonele superioare, reci ale atmosferei, vaporii de apă se condensează și se preschimbă în norii vizibili, iar norii sunt în realitate picături minuscule de apă, diametrul fiecăruia dintre ele nedepășind zece miimi de milimetru, și astfel pot să plutească în aer.

Este suficient să reamintim, pentru a explica vorbele lui Allah PreaÎnaltul de mai sus, că norii de furtuni se pot ridica până la înălțimea de douăzeci de kilometri deasupra solului, că diametrul lor poate atinge patru sute de kilometri și că ei poartă cinci sute de tone de apă și o căldură care ajunge pentru aprovizionarea Statelor Unite cu electricitate timp de douăzeci de minute.

9. "ŞI AM POGORÂT DIN CER APĂ CURATĂ"

Apa curată este apa pură și purificatoare. După descoperirea microbilor și a bacteriilor de către Pasteur, în secolul XIX, putem afirma că apa curată este orice apă lipsită de bacterii și de microorganisme dăunătoare.

Vaporii de apă care se înalță de pe pământ, precum și vânturile care-i înalță în straturile superioare ale atmosferei, poartă numeroase microorganisme dăunătoare, însă razele soarelui îndeosebi cele ultraviolete și cele infraroșii și ozonul care este un gaz purificator ce ucide bacteriile, alături de fulger și de unii compuși chimici, toate acestea prezente în diversele straturi ale atmosferei fac apa curată, ca urmare a uciderii bacteriilor și microorganismelor purtate de nori și de vânturi.

__________________

1) Revista franceză "Ştiința și viața", martie 1991, pg. 113-114.

fragment din cartea "Ştiintele despre Pamant in Coran", autor Dr. Adnan Aș - Şarif

(cartea este pe site in format PDF la sectiunea Biblioteca)

-

Comentarii aferente acestui articol



Adauga un comentariu

(Your email address will not be published.)