"Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale pământului] și în sufletele lor înșiși, astfel încât să le fie limpede că, el [Coranul], este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este Martor la toate?" (Fussilat: 53).
"Am fost o comoară ascunsă si am voit să fiu cunoscut și, de aceea, am creat făpturile pe el, ca să Mă cunoască " (Hadis sacru)
"De ce a fost creat Universul? Ce L-a determinat pe Creator să creeze Universul pe care îl cunoaștem?
Lumea perfecțiunii și a temporalității... lumea armoniei absolute... Doar principiul primordial era acolo, în inexistență... O forță nelimitată, fără început sau sfârșit ... Apoi, într-o clipă măreață, Creatorul a decis să facă o oglindă a existenței Sale și a fost Universul ... Oare așa să fi fost începutul? Probabil că știința nu o va spune direct, însă știința în tăcerea ei s-ar putea să fie o dovadă a simțămintelor noastre interioare". Jean Guyton - filozof contemporan
ÎNVELIŞUL ATMOSFERIC AL PĂNTULUI ÎN CORANUL CEL SFÂNT
Învelișul atmosferic al pământului este un scut protector care înconjoară pământul din toate părțile. Alături de soare, de apă, de plante, de particularitățile astronomice și geologice ale pământului, este unul din factorii principali care a făcut posibilă viața pe suprafața planetei Pământ, spre deosebire de celelalte plante din sistemul solar. Studiul științific despre învelișul atmosferic a început în cea de a doua jumătate a secolului XVII și omul continuă să mai descopere și astăzi informații despre acest scut protector care a contribuit la transformarea pământului într-un "pat", "loc de odihnă" și "așternut" pentru ființele care trăiesc pe fața lui. Coranul cel Sfânt s-a referit la învelișul atmosferic în numeroase versete, numindu-l "un acoperiș ridicat", "un acoperiș bine păzit", "cerul cel mai de jos", "șapte ceruri întărite", "șapte ceruri", "șapte straturi", "șapte ceruri unul peste altul", "cerul cu revenirea ploii", "cerul bine întocmit" - așa cum constatăm din versetele următoare:
"El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pământ, apoi, s-a înălțat în cer și a tocmit cele șapte ceruri și El este Atoateștiutor"(Al-Baqara: 29).
"Şi Noi am făcut cerul ca un acoperiș bine păzit și totuși ei sunt fără băgare de seamă la minunile Lui" (Al - `Anbiya` : 32).
"Deasupra voastră, am făcut Noi șapte straturi. Şi Noi nu suntem cu nebăgare de seamă față de creații" (Al-Mu`minun: 17).
"Apoi, s-a întors către cer - care era un fum - și i-a zis lui și pământului: Veniți amândoi, de voie sau fără de voie!" Şi au răspuns ei: "Venim, supunându-ne de bunăvoie !"/ Şi le-a hotărât El să fie șapte ceruri, în două zile, și a orânduit fiecărui cer menirea sa. Şi am împodobit Noi cerul cel mai jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic și Atoateștiutor" (Fussilat: 11-12).
"Allah este Cel care a creat șapte ceruri și tot atâtea pământuri. Între ele coboară porunca [Sa], pentru ca să știți că Allah este cu putere peste toate și că Allah cuprinde toate lucrurile cu știința [Sa]"(At -Talaq: 12).
"Acela care a creat șapte ceruri unul peste altul, fără să vezi nici o nepotrivire în creația Celui Milostiv. Întoarce-ți privirea! Oare vezi tu vreo crăpătură ?"( Al-Mulk: 3).
"Oare nu ați văzut voi cum a creat Allah șapte ceruri, unul peste altul?" (Nuh: 15).
"Oare nu se uită ei spre cerul de deasupra lor cum l-am înălțat Noi și l-am înfrumusețat și cum nu are el nici un fel de crăpături ?" (Qaf: 6).
"Pe cerul cel bine întocmit !"(Adh-Dhariyat: 7 ).
"Pe cerul cel cu revenirea [ploii]" (At-Tariq : 11).
În versetele enumerate cunoscătorul învelișului atmosferic al pământului găsește principiile de bază ale acestei științe, așa cum a descoperit-o omul cu numai puțin timp în urmă.
Cât despre musulmanul neinformat în privința detaliilor stiințifice ale structurii învelișului atmosferic, aceste lucruri nu-i vor deveni vizibile decât dacă, printr-un studiu științific simplu al informațiilor cuprinse în fiecare verset și în lumina istoriei descoperirii lor de către om, i se va arăta miracolul științific coranic, prin intermediul căruia vom găsi dovada indiscutabilă a existenței Creatorului și a faptului că Sfântul Coran reprezintă Cuvântul lui Allah Preaînaltul. Prin aceasta dovedim de asemenea stupiditatea logicii acelora care se îndoiesc de Allah, de Coranul cel Sfânt și de știința lui, fără să se bazeze pe vreo dovadă. De asemenea, îl transferăm pe musulman de la credința instinctivă la credința statornică bazată pe știință, căci orice credință adevărată este în opinia noastră și mai ales în secolul XX rezultatul unui studiu științific al versetelor lui Allah, înainte de a fi o chestiune afectiv - emoțională. Nu există angajare față de învățăturile Islamului fără o credință adevărată și nu există credință adevărată fără un argument categoric, iar argumentele categorice sunt constantele științifice coranice, adeverind spusele lui Allah Preaînaltul: "Şi cei cărora li s-a dat știinta văd că ceea ce ți s-a timis de către Domnul tău, este Adevărul care călăuzește către calea Celui Puternic și Celui Vrednic de Laudă" (Saba: 6); "Aceasta este o vestire pentru oameni, pentru ca să fie preveniți prin ea și pentru ca să știe că El este un Dumnezeu Unic și să ia aminte cei înzestrați cu judecată !" (Ibrahim : 52 ). Şi s-a relatat că Trimisul cel generos a spus: "Şi oare este Coranul de folos, fără de știință?".
Istoria descoperirii informațiilor despre învelișul atmosferic al pământului
Până în secolul XVII, cunoștintele omenirii despre învelișul atmosferic al pământului erau neînsemnate. Ele se limitau la ceea ce le parvenise de la Aristotel și de la învățații din Grecia antică. Aceștia își închipuiau că Universul este alcătuit din patru straturi: stratul pământului solid, stratul apei, stratul aerului și stratul focului. Ceea ce depășea aceste straturi era, pentru Aristotel și adepții lui, o lume alcătuită din elementul ceresc pe care l-au numit eter. Prospectarea primului strat al învelișului atmosferic a început în anul 1644, când savantul italian Torricelli a descoperit principiul barometrului, care a dovedit că aerul are greutate. Apoi, în anul 1777, Lavoisier a descoperit că aerul este un amestec gazos, alcătuit din oxigen în procent de 21%, azot în procent de 78% și gaze rare în procent de 1%. În secolele XVIII, XIX și XX, odată cu descoperirea aerostatului, avionului și a sateliților artificiali, omul a aflat multe lucruri sigure despre diversele straturi ale învelișului atmosferic care înconjoară pământul și pe care savanții l-au împărțit în cinci zone cu șapte straturi, dispuse de jos în sus astfel:
1 - Zona troposferei, adică în care se produc schimbările. Aceasta este bolta albastră a cerului, care se înalță imediat deasupra noastră și prin care se zăresc stelele și celelalte corpuri cerești. Coranul cel Sfânt a numit-o "cerul cel mai de jos ": "Şi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic și Atoateștiutor"(Fussilat: 12); "Oare nu se uită ei spre cerul de deasupra lor cum l-am înălțat Noi și l-am înfrumusețat Noi și cum nu are el nici un fel de crăpături?" (Oaf :6); "Noi am împodobit cerul cel mai apropiat cu podoaba stelelor "(As-Saffat:6). Această zonă este compusă în cea mai mare parte din aerul care alcătuiește un strat ce se ridică până la înălțimea de 15 kilometri în zona ecuatorului și 8 kilometri la poli.
2 - Zona stratosferei, adică sfera straturilor care se întind de la 15 kilometri până la 50 de kilometri deasupra suprafeței mării. În această zonă există stratul de ozon - un gaz alcătuit din trei atomi de oxigen. Acest strat a fost descoperit în secolul XX de savanții Fabry (1931), Chapman și alții și a fost fotografiat de sateliții artificiali cu câțiva ani în urmă, care au găsit în el o mare gaură, în regiunea Polului Sud, datorată poluării mediului, așa cum vom explica mai jos.
3 - Zona mezosferei, ce se întinde între 50-80 kilometri deasupra suprafeței mării. În ultima ei secțiune se află primele straturi ionizate, numite științific stratul D sau stratul Kennely - Heaviside, după numele savanților care l-au descoperit.
4 - Zona termosferei, adică sfera caldă, care se întinde între 80 - 500 kilometri deasupra suprafeței mării. În ea există două straturi de gaze ionizate: stratul F1, la înălțimea de 200 kilometri de deasupra suprafeței mării și stratul F2, la înălțimea de 300 kilometri deasupra suprafeței mării, numite și straturile Appleton, după numele descoperitorului lor, care a obținut premiul Nobel pentru fizică datorită acestei descoperiri în anul 1947.
5 - Zona exosferei , adică sfera exterioară, care se întinde la înălțimea de peste 500 kilometri deasupra suprafeței mării, până la câteva mii de kilometri, neavând limite precise cu spațiul exterior. Sateliții artificiali au descoperit recent în această zonă două straturi: un strat inferior compus din heliu și numit heliosferă, descoperit de sateliții artificiali Echo l si Explorer VII, în anii 1961 și 1963, și un strat superior compus din hidrogen, numit protonsferă, care se întinde până la înălțimea de 70000 kilometri deasupra suprafeței mării, înainte de a se topi în ceea ce se numește vidul cosmic, existent între corpurile cerești și care nu este un vid total, așa după cum s-a considerat până de curând. Așadar, constatăm că omul a văzut deasupra sa în decursul ultimului secol șapte ceruri unul peste altul, așa după cum se menționează în ultima dintre sursele științifice, respectiv:
1 - Stratul de aer care se întinde de la suprafața mării până la înălțimea de 15 kilometri .
2 - Stratul de ozon existent la înălțimea de 24 kilometri deasupra suprafeței mării.
3 - Primul strat ionizat, sau stratul D, existent la înălțimea de 90 kilometri față de suprafața mării.
4 - Cel de al doilea strat ionizat sau stratul F1, existent la înălțimea de 200 kilometri față de nivelul mării.
5 - Stratul ionizat F2, situat la înălțimea de 300 kilometri față de nivelul suprafeței mării.
6 - Stratul de heliu, situat la înălțimea de peste 500 kilometri față de suprafața mării.
7 - Stratul de hidrogen, care se întinde departe în spațiul extraterestru, la peste 1000 kilometri față de suprafața mării.
Comentariu:
Așa după cum am menționat mai înainte, vom discuta în detaliu despre cuvintele "cer " și "ceruri" care au în Coranul cel Sfânt câteva sensuri, dar noi le-am limitat aici la desemnarea învelișului atmosferic care înconjoară pământul . Dorim, în același timp, să atragem atenția asupra următorului principiu coranic: fiecare dintre versetele sfinte în care se vorbește despre ceruri începe cu întrebarea "oare nu au văzut?" sau cu întrebarea "oare nu a văzut?" sau cu propoziția "le vom arăta lor". Aceasta înseamnă că omul va vedea, mai devreme sau mai târziu, conținuturile științifice ale acestor versete, căci omul nu a văzut, de pildă, că învelișul atmosferic al Pământului este alcătuit din șapte straturi decât în secolul XX.
"Apoi, s-a întors către cer - care era un fum"
"Apoi, s-a întors către cer - care era un fum - și i-a zis lui și pământului: Veniți amândoi, de voie sau fără de voie! Şi au răspuns: Venim, supunându-ne de bună voie!/ Şi le-a hotărât El să fie șapte ceruri, în două zile, și a orânduit fiecărui cer menirea sa. Şi am împodobit Noi cerul cel mai jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic și Atoateștiutor" (Fussilat: 11-12).
Aceste versete sfinte detaliază sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul: "El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pământ, apoi, s-a înălțat în cer și a tocmit cele șapte ceruri și El este Atoateștiutor" (Al-Baqara : 29).
Ca și al cuvintelor: "Allah este Cel care a creat șapte ceruri și tot atâtea pământuri. Între ele, coboară porunca (Sa), ca să știți că Allah este cu putere peste toate și că Allah cuprinde toate lucrurile cu știința (Sa)" (At-Talaq: 12).
Învelișul atmosferic și pământul nu au avut, în urmă cu peste patru miliarde de ani, forma și structura actuală. Pământul și învelișul său atmosferic și-au schimbat structura în decursul sutelor de milioane de ani, așa după cum au estimat savanții și, în decursul a două zile, adică a două scurte intervale de timp, așa după cum ne spune Revelația, astfel încât a devenit "Pământul un loc de odihnă și cerul edificiu" pentru viețuitoare. Acesta este unul din înțelesurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul: "Apoi, s-a întors către cer - care era ca un fum - și i-a zis lui și pământului: "Veniți amândoi de voie sau fără de voie!" Şi au răspuns: "Venim , supunându-ne de bună voie!"/ Şi le-a hotărât El să fie șapte ceruri, în două zile", în sensul că voința Domnului a impus ca pământul să fie alcătuit din șapte straturi (fiecare strat numindu-se cer). Şi tot voința lui Allah a alcătuit învelișul atmosferic al pământului (la care s-a făcut aluzie ca fiind un cer si care a fost văzut ca fiind fum, adică gaz) din șapte ceruri adică straturi, în cursul a două zile, adică a două perioade de timp, pe care savanții le-au estimat la aproximativ un miliard de ani și Allah știe mai bine! Primele viețuitoare de pe pământ au apărut în oceane din algele albastre, aproximativ cu trei miliarde șapte sute de milioane de ani în urmă, adică după trecerea a circa un miliard de ani de la formarea pământului.
Cât despre structura învelișului atmosferic, Domnul l-a descris ca fiind fum - un cuvânt care desemnează orice corp gazos, precum și structurile învelișului atmosferic care sunt compuse tot din gaze:
Este demn de menționat că diversele straturi ale învelișului atmosferic înconjoară pământul din toate părțile, fără să existe în ele nici un fel de breșe sau orificii. Mai exact, globul pământesc se află în interiorul a șapte alte sfere, fiecare dintre ele fiind din ce în ce mai mare. Observăm aici miracolul științific care subzistă în vorbele "vreo crăpătură" din cuvintele lui Allah Preaînaltul : "Acela care a creat șapte ceruri unul peste altul, fără să vezi nici o nepotrivire în creația Celui Milostiv. Întoarce-ți privirea! Oare vezi tu vreo crăpătură?"(Al-Mulk: 3) și "crăpături" din cuvintele lui Allah Preaînaltul: "Oare nu se uită ei spre cerul de deasupra lor cum l-am înălțat Noi și L-am înfrumusețat și cum nu are el nici un fel de crăpături?"(Qaf : 6).
Notă
Ne-am întrebat îndelung despre sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul din adresarea Lui făcută cerului și pământului: "Apoi, s-a întors către cer - care era ca un fum - și i-a zis lui și pământului: "Veniți amândoi de voie sau fărăde voie!" Şi au răspuns: "Venim, supunându-ne de bună voie!"(Fussilat: 11).
Probabil unul din sensuri este acela că Allah Preaînaltul le-a dat cerului și pământul libertatea de a alege calea prin care vor fi create : calea cauzelor și a efectului sau fără cauze, adică prin rostirea cuvântului "Fii", iar cerurile și pământul au ales calea cauzelor și a efectului, zicând: "Venim, spunându-ne de bună voie".
Se cuvine să menționăm, de asemenea, aici faptul că se adresează cerurilor și pământului, ca și cum ele ar fi făpturi raționale sau vii, știut fiind că toate făpturile lui Allah Îi aduc Lui laudă și se prosternează dinaintea Lui: "Îl preamăresc cele șapte ceruri și pământul și cei care se află în ele și nu este nimic care să nu-L preamărească și să nu-I aducă laude, însă, nu pricepeți preamărirea lor. Dar El este Blând și Iertător"(Al - Isra': 44). Așadar, ele beneficiază din punctul de vedere al Coranului de puteri raționale, pe care nu am izbutit încă să le înțelegem și pe care probabil că știința le va descoperi în viitor. Cei mai mulți biologi limitează astăzi sensul vieții doar la ființele care se nasc, cresc și se înmultesc, dar această definiție este, în opinia noastră, deficitară. Dar unii savanți și-au schimbat această optică. În numărul 853 din octombrie 1988 al revistei franțuzești " Ştiința și viața", a apărut un articol intitulat "Pământul este o ființă vie?" scris de cercetătorul englez James Lavelock, în care acesta afirmă, în esență, că pământul, împreună cu rocile și straturile din care se compune, este în realitate o ființă vie, cu personalitate distinctă. Articolul a stârnit zarvă printre biologi, geologi, și ecologi, ceea ce a determinat organizarea unei dezbateri științifice în orașul american San Diego, organizată la inițiativa Asociației Geofizice, care se ocupă de științele Pământului, la care au luat parte adepți și adversari ai acestei opinii. La rândul său, cunoscutul oceanograf Yves Cousteau, care și-a petrecut întreaga viață în tovărășia mării, a scris că mările, alături de făpturile care trăiesc în ele sunt și ele în realitate o ființă vie pe care trebuie să o respectăm, atunci când avem de-a face cu ea.
Domnul a descris cerurile de deasupra noastră ca fiind șapte întărite, adică șapte straturi cu o alcătuire trainică. Comentariul științific simplu asupra particularităților straturilor învelișului atmosferic explică astfel miracolul științific ascuns în versetul de mai sus:
Primul strat al învelișului atmosferic este stratul de aer, cu o greutate mare, estimată la zece milioane de miliarde de tone. De asemenea, el este destul de rece, temperatura în straturile sale superioare coborând până la minus 57 grade.
Cel de al doilea strat - stratul de ozon - este puternic prin influența pe care o are asupra făpturilor. El este scutul care apără pământul de razele ultraviolete dăunătoare ființelor. Conform estimărilor științifice, este suficient să se reducă cu doar 5% cantitatea de ozon pentru ca rata cazurilor de cancer al pielii să ajungă în întreaga lume la o jumătate de milion, în fiecare an .
Cel de al treilea strat - stratul D - se caracterizează printr-o răcire puternică, temperatura sa coborând la minus 90 grade .
Straturile al patrulea și al cincilea - F1 și F2 sau straturile ionizate - se caracterizează printr-o temperatură foarte ridicată, care ajunge la 1000 grade C.
Cât despre straturile al șaselea și al șaptelea - de helium, și respectiv de hidrogen, ele au fost descoperite abia în anul 1961 și nu am găsit în sursele științifice care se referă la ele nimic despre calitățile și funcțiile lor, pentru a le putea prezenta cititorului.
A reveni - a repune un lucru în poziția inițială
Cerul este orice plafon care umbrește ceea ce se află sub el și orice lucru din Univers situat deasupra noastră este, pentru noi, cer.
Am explicat într-o carte anterioară sensurile versetului de mai sus, înțelegând prin cer Universul. În paragrafele următoare vom extinde comentariul științific, înțelegând prin ceruri doar învelișul atmosferic al pământului. Savanții în domeniul climatologiei l-au împărțit, așa după cum am menționat, în cinci zone care conțin șapte straturi, fiecare dintre ele caracterizându-se prin efectul de revenire .
Prima zonă sau cerul inferior sau zona troposferei face să revină în pământ vaporii de apă care urcă din el sub forma norilor, după cum face să revină pe pământ, mai ales în timpul nopții, prin intermediul gazului bioxid de carbon, cea mai mare parte a căldurii reflectate și care se înalță din el. În consecință, împiedică apariția unei diferențe mari între temperatura din timpul zilei și cea din timpul nopții, așa cum se întâmplă cu celelalte planete, care nu sunt înconjurate de un înveliș atmosferic protector. Învelișul atmosferic joacă pentru Pământ și pentru ființele de pe el același rol pe care îl îndeplinesc serele artificiale pentru plante. Noaptea, pământul este pentru noi și pentru celelalte făpturi un veșmânt în sensul că noi putem suporta diferențele de temperatură din majoritatea zonelor pământului datorită învelișului atmosferic, în vreme ce temperatura de pe celelalte planete coboară, în timpul nopții, până la minus 180 de grade, așa încât ființele nu o pot suporta ca veșmânt. Având în vedere aceste lucruri, putem înțelege miracolul științific din cuvintele lui Allah Preaînaltul: "Şi am făcut din noapte un veșmânt" (An-Naba': 10). La fel stau lucrurile și în legătură cu ziua Pământului, căci oricât de mari ar fi diferențele de temperatură în diversele sale zone, ființele pot trăi ziua, în vreme ce nici o ființă nu poate trăi pe celelalte planete în timpul zilei, când temperatura poate să ajungă la plus 400 grade. Pornind de la aceasta, putem înțelege miracolul științific din cuvintele lui Allah Preaînaltul: "Şi am făcut ziua pentru agonisirea hranei"(An-Naba': 11), precum și de ce Pământul, spre deosebire de celelalte planete, este pat, așa după cum a grăit Allah Preaînaltul: "Şi oare nu am făcut Noi pământul un pat"(An-Naba': 6).
Cea de a doua zonă a învelișului atmosferic îndeplinește, de asemenea, funcția de revenire, făcând să coboare ploaia și aducând apa pe pământ, de unde ea se ridică, în fiecare zi, sub forma norilor. De asemenea, el face să revină gazul ozon (O3), datorită razelor ultraviolete în elementul oxigen (O2) și atomul de oxigen (O1), din care este alcătuit gazul ozon (O3), după următoarea ecuație: razele ultraviolete + gazul ozon = elementul oxigen (O2) + atomul de oxigen (O1).
Zona a treia și a patra din învelișul atmosferic îndeplinesc funcția de revenire datorită straturilor ionizate D, F1, F2, existente la înălțimile de 90, 200, 300 de kilometri deasupra suprafeței mării. Aceste straturi, alcătuite din ionii încărcați cu sarcină electrică pozitivă, acționează ca o oglindă, reflectând undele radio lungi și medii, precum și unele unde scurte care vin dinspre pământ și le fac să revină pe pământ, după cum reflectă aceleași unde venite din spațiul extraterestru în direcția din care vin. Principiul radioului, legăturilor fără fir și al televiziunii, se bazează pe aceste straturi ionizate din învelișul atmosferic care fac să revină pe pământ emisiunile stațiilor de emisie răspândite în lume. Meritul acestor descoperiri li se datorează lui Marconi, Kennely și Heaviside, care au descoperit particularitatea spuselor lui Allah PreaÎnaltul: "Pe cerul cel cu revenirea!" (At - Tariq: 11), la începutul secolului XX și rezultatul a fost descoperirea radioului.
Cea de a cincea zonă a învelișului atmosferic - exosfera îndeplinește, de asemenea, funcția de revenire și aceasta prin intermediul câmpului magnetic al pământului (magnetosfera), despre care vom vorbi în continuare în detaliu.
"Şi Noi am făcut cerul ca un acoperiș bine păzit și, totuși, ei sunt fără băgare de seamă la minunile Lui"
Ştiința a descoperit în anul 1958 cu ajutorul satelitului artificial Explorer că învelișul atmosferic cu cele cinci zone și cu cele șapte straturi ale sale este protejat de razele cosmice și de vânturile solare ucigătoare cu ajutorul centurilor Van Allen, numite astfel după savantul care le-a descoperit, care se înalță între 1000 și 65000 kilometri față de nivelul mării și se întind pe o lățime de 7500 kilometri și că aceste centuri constituie un scut protector al pământului și al învelișului său atmosferic. Funcția acestui scut, care provine din câmpul magnetic al pământului, este apărarea pământului și a învelișului său atmosferic de razele cosmice care provin de la stele și îndeosebi de razele vânturilor solare a căror viteză poate să ajungă până la 1,5 milioane kilometri pe oră. Dacă nu ar exista câmpul magnetic al pământului, care protejează învelișul atmosferic al Pământului și Pământul, razele gama, razele necunoscute, razele alfa și cea mai mare parte a razelor infraroșii ar ucide ființele pământești și nu ar putea exista viață pe Pământ . Aurora boreală este rezultatul infiltrării razelor cosmice prin acest scut protector în învelișul atmosferic în zona polilor și ea reprezintă unul din priveliștile cerești fermecătoare, care colorează cerul polilor și al zonelor din apropierea lor cu tablouri ce constituie o atracție turistică. Acesta este un aspect științific al sensurilor cuvintelor lui Allah Preaînaltul: "Şi Noi am făcut cerul ca un acoperiș bine păzit și, totuși, ei sunt fără băgare de seamă la minunile Lui" (Al- Anbiya': 32), dacă limităm sensul cuvântului "cer" la faptul că el este învelișul atmosferic al Pământului. Dar dacă înțelegem prin cuvântul "cer" tot ceea ce se află deasupra noastră, adică Universul și ceea ce conține el, atunci întregul Univers este păzit de legile orânduite de Domnul, care ridică galaxiile, stelele și planetele și le ține astfel, împiedică cerul să cadă pe pământ, decât cu îngăduința Sa, și împiedică cerurile și pământul să dispară, decât cu îngăduința Sa, așa cum aflăm din cuvintele lui Allah Preaînaltul: "El ține cerul să nu cadă peste pământ, decât cu voia Sa"(Al-Hajj: 65) și "Allah ține cerurile și pământul ca să nu se prăbușească. Iar, dacă s-ar prăbuși, nimeni, după El, nu le-ar mai putea ține! El este Răbdător și Iertător"(Fatir: 41).
"Şi pe cerul cu drumuri"
Sfântul verset de mai sus a fost comentat într-o carte anterioară, când am studiat cuvântul "cer" cu sensul său general, afirmând că el este orice plafon din Univers care-și aruncă umbra asupra noastră. În rândurile următoare, prin "cer" vom avea în vedere învelișul atmosferic al pământului.
Printre perechile cuvintelor lui Allah PreaÎnaltul "Şi pe cerul cu drumuri", se numără următoarele versete sfinte care le explică și pun în evidență dimensiunile lor științifice: "Deasupra voastră am făcut Noi șapte straturi. Şi Noi nu suntem cu nebăgare de seamă față de creații"(Al-Mu'minun: 17);
"Şi am durat deasupra voastră șapte [ceruri] întărite"(An-Naba': 12); "Oare nu se uită ei la cerul de deasupra lor cum l-am înălțat Noi"( Qaf: 6). Am înșiruit aceste versete sfinte, cu toate că au fost menționate mai înainte, pentru ca cititorul să se oprească la cuvintele "deasupra voastră", care fac aluzie la cerul situat imediat deasupra noastră, adică la învelișul atmosferic al pământului. Readucem, de asemenea, în atenție, în mod intenționat, aceste versete, pentru că sensul științific al cuvântului "cerul" ne-a impus un studiu serios în domeniul astronomiei, înainte de a putea cu ajutorul și prin harul lui Allah să extragem din versetele de mai sus conținuturile lor miraculoase, pe care știința nu le-a descoperit decât cu un secol sau doar cu câțiva ani în urmă. Omul nu a descoperit drumurile din învelișul atmosferic decât în a doua jumătate a secolului XX, atunci când a reușit să treacă prin straturile cerurilor în spațiul extraterestru. Fiecare navă terestră trebuie să urmeze o anumită traiectorie în timpul lansării de pe Pământ și a traversării învelișului aerian care-l înconjoară, ca și în timpul revenirii pe pământ, pentru a nu se aprinde sau pentru a nu rămâne în spațiul extraterestru. Unele straturi ale învelișului atmosferic îndeplinesc, de asemenea, rolul de drumuri, pentru că deviază traiectoria razelor cosmice vătămătoare, înainte de a ajunge pe pământ, cu ajutorul centurii magnetice. Revista franceză "Ştiința și viața" scrie în numărul său din martie 1986 la pagina 68 că știința a descoperit recent existența unor drumuri sau culoare numite "țevi de eșapament", asemănătoare țevilor de evacuare a gazelor provenite din arderile care au loc în motoare și uzine.
Funcția acestora este de a curăți atmosfera pământului și de a o purifica de gazele provenite de la erupțiile vulcanice, incinerarea gunoaielor și fumul fabricilor și al motoarelor, prin ejecția lor departe, în straturile superioare ale învelișului atmosferic, prin intermediul vânturilor pe care a jurat Domnul, spunând: "Jur pe cele trimise în înalturi"(Al-Mursalat: 1).
Dacă nu ar exista "cele trimise în înalturi" și căile cerului, ființele de pe pământ s-ar asfixia, din pricina milioanelor de tone de gaze dăunătoare care se înalță din pământ și de la ceea ce se află pe el. În lumina acestei explicații științifice, înțelegem sensul cuvintelor Sale: "Şi Noi nu suntem cu nebăgare de seamă față de creații" din versetul lui Allah Preaînaltul: "Deasupra voastră, am făcut Noi șapte straturi. Şi Noi nu suntem cu nebăgare de seamă față de creații"(Al-Mu'minun-17). Dacă Domnul - mare este puterea Lui! - ar fi fost cu nebăgare de seamă atunci când a creat cerurile și pământul și nu ar fi rânduit în învelișul atmosferic drumuri care să devieze razele cosmice ucigătoare și meteoriții de la traiectoriile lor, împiedicându-i să ajungă pe pământ, dacă Domnul ar fi neglijat crearea unor canale în învelișul atmosferic, pe care să le urmeze gazele ce se înalță de pe pământ, creaturile de pe fața pământului ar fi pierit, iar dacă ar fi neglijat crearea unor drumuri în cer, pe care omul să le urmeze pentru a traversa învelișul atmosferic, nu ar fi ajuns de pe Pământ pe Lună și pe celelalte planete.
Unul dintre cele mai frumoase comentarii științifice pe care le-am citit este răspunsul pe care l-a dat imamul Ar-Rida - Pacea asupra lui! - cuiva care l-a întrebat care sunt cuvintele lui Allah "Şi pe cerul cu drumuri?" El i-a răspuns: Ele sunt țesute spre pământ, apoi și-a încrucișat degetele mâinilor. Cel nedumerit l-a întrebat din nou: Şi ce înseamnă țesute spre pământ, căci Allah a zis: "a înălțat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeți"(Ar-Ra'd: 2)? Imamul i-a răspuns: Există stâlpi, dar, voi nu-i vedeți .. Stâlpii pe care noi nu-i vedem, sunt forța gravitațională, forța nucleară puternică și forța nucleară slabă și forța electromagnetică. Aceste patru forțe leagă lucrurile unul de altul, de la cea mai mică particulă din atom până la cele mai mari galaxii, așa după cum am explicat în lucrarea noastră despre știința astronomică a Coranului.
Observație
Încheiem acest capitol, răspunzând la o întrebare care, probabil, frământă mintea cititorului: oare cele șapte ceruri, care alcătuiesc învelișul atmosferic sunt acelea la care a ajuns Trimisul cel generos în timpul minunii voiajului său nocturn în cer (mi'raj)?
Răspunsul este că Trimisul a traversat și a parcurs distanțe mult mai lungi decât aceasta în timpul miraculosului voiaj nocturn (mi'raj). Conform textului revelației, el a ajuns până la Sidrat al Muntaha1, unde se află grădina Adăpostului(2) și unde a văzut semnele mărețe ale Domnului său, așa cum sunt Paradisul, Infernul și altele: "L-a mai văzut el [adică îngerul Gabriel] la o altă coborâre,/ La Sidrat al-Muntaha,/ Lângă care se află grădina Adăpostului,/ Când lotusul era acoperit de ceea ce îl acoperă"(An-Najm: 13-16).
Dar întrucât Paradisul are, conform textului Revelației, o lățime egală cu lățimea cerurilor și a pământului ("Grăbiți-vă, întrecându-vă, către iertarea Domnului vostru și către un Paradis într-atât de larg precum lărgimea cerului și a pământului, care a fost pregătit pentru aceia care au crezut în Allah și în trimișii Săi" (Al-Hadid: 21)), considerăm că Trimisul cel generos a ajuns în timpul minunii voiajului său nocturn în afara granițelor Universului pe care îl cunoaștem - dar, Allah știe cel mai bine! Iar, dacă ținem seama de granițele Universului actual, care sunt la o distanță de aproximativ treisprezece mii de miliarde ani-lumină (un an lumină = zece mii de miliarde de kilometri) și că Universul este într-o expansiune neîntreruptă ("Iar cerul l-am înălțat cu puterea Noastră și Noi îl lărgim"(AdDhariyat: 47)), ne dăm seama că ar fi absurd ca cineva să încerce, astăzi, să explice minunea voiajului nocturn în ceruri (al-mi'raj wa-l-isra') cu ajutorul științei. Miracolul nu poate fi explicat științific, ci numai cu ajutorul logicii.
Miracolul nu are motivație la Creatorul motivelor, care poate - mare este puterea Lui! - să-l modifice sau să-l anuleze în momentul în care voiește, adeverind spusele Sale: "Şi dacă voiește El un lucru, porunca Lui este numai să zică "Fii" și el este" (Ya-sin: 82).
____________________________
(1) În traducere "lotusul sau jujubierul de la capăt", un pom situat la dreapta Tronului, dincolo de care nu mai puteau trece îngerii.
(2) În care își aveau adăpostul sufletele celor mai apropiați.
fragment din cartea "Ştiintele despre Pamant in Coran",autor Dr. Adnan Aș - Şarif
(cartea este pe site in format PDF la sectiunea Biblioteca)
Articole asemanatoare
Putem dovedi existenta lui Allah?
Musca si importanta animalelor in Coran
Lumea paienjenilor si a tantarului in versetele…