"Spune: Umblați pe pământ și vedeți cum Allah a început creația!" (AlAnkabut: 20).
"Fii dintre cei care învață sau fii învățat sau ascultător sau iubitor și nu fi al cincilea, căci vei pieri".(Hadis nobil )
"Eu cred că Universul este un mesaj scris într-un cod secret, un cod cosmic, iar misiunea omului de știință este să-i descifreze simbolurile" ( Heintz Pagel - fizician contemporan)
"Oare nu au văzut aceia care nu cred că cerurile și pământul au fost cusute și că Noi le-am descusut?"
Marea explozie
Majoritatea cercetătorilor din domeniul cosmologiei au fost de acord asupra faptului că cerurile și pământul alcătuiau inițial, adică în urmă cu circa 16 miliarde de ani, o singură masă, cu o temperatură și o presiune uriașe, care a cunoscut o explozie puternică în urma căreia el s-a fărâmițat și bucăți din el s-au risipit și continuă să se îndepărteze unele de altele până astăzi, iar în decursul miliardelor de ani acele bucăți s-au răcit și din ele s-au format norii cosmici sau nebuloasele, din care s-au născut ulterior stelele și planetele.
Aceasta este, pe scurt, teoria exploziei pe care a formulat-o savantul George Gamow în prima jumătate a secolului XX și care a devenit astăzi un adevărștiințific fundamental în explicarea apariției universului, mai ales după ce a fost sprijinită de descoperirea expansiunii cosmosului și de descoperirea radiației fosilizate.
Cât despre Pământ, el a apărut cu circa 4 miliarde și jumătate de ani în urmă într-un nor cosmic, care s-a separat de masa inițială și după aceea s-a preschimbat într-o galaxie numită "Calea Lactee", din care face parte și sistemul nostru solar și care conține o sută de miliarde de stele și planete, între care cerul și pământul, știut fiind că din masa inițială s-au format ulterior miliarde de galaxii, fiecare dintre ele cuprinzând între zeci de milioane și mii de miliarde de stele și planete.
Comentariu :
Domnul a grăit în revelația Sa perfectă: "Fiecare profeție are un timp al său și [în curând] le veți cunoaște "(Al An'am: 67). În cea de a doua jumătate a secolului XX, s-a confirmat știrea Coranului care afirmă că cerurile șipământul au fost "cusute", adică au format o singură masă, și că după aceea Creatorul le-a descusut, adică le-a separat. Dacă un cercetător ar continua studiul în legătură cu convingerea acelora care au descoperit pentru prima dată această axiomă științifică, le-ar deveni clar că ei au fost dintre aceia care erau lipsiți de credință și slavă Aceluia ale Cărui cuvinte nu se schimbă! Ar putea cineva să se întrebe cum se împacă vorbele lui Allah PreaÎnaltul:
"Oare nu au văzut aceia care nu cred că cerurile și pământul au fost cusute și că Noi le-am descusut? " cu vorbele Sale: "Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerului și a pământului și nici la facerea lor înșiși, căci, Eu, nu i-am luat ca ajutor pe cei care amăgesc la rătăcire!" (Al-Kahf: 51). Răspunsul este că propoziția "Eu nu i-am luat ca martori" înseamnă "nu i-am luat ca parteneri". Acest sens este impus de contextul coranic, din următoarele versete: "Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerului și a pământului și nici la facerea lor înșiși, căci, Eu, nu i-am luat pe cei care amăgesc la rătăcire, ca ajutor!/ Şi, într-o zi, va zice El: "Chemați-i voi pe aceia care au pretins că sunt asociații Mei!" (Al-Kahf:51-52);
"Iar, dacă vă îndoiți de cele pe care Le-am trimis Robului Nostru, aduceți o sură asemenea ei și chemați martorii voștri, cei afară de Allah, [adicăpartenerii voștri], dacă sunteți iubitori de adevăr! (Al - Bakara: 23).
"Şi pământul, după aceea, l-a întins" (An-Nazi'at : 30).
"Şi pe pământ și pe ceea ce l-a făcut întins"(Aș-sams: 6).
"Şi la pământ, cum este el întins?" (Al-Ghașiya: 20).
1. Când și cum s-a format pământul?
Studiile geologice apreciază că pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4.5 miliarde de ani, adică la 10 miliarde de ani după formarea Universului și după apariția a numeroase galaxii și stele. Aceasta pentru că cea mai îndepărtată stea de noi - Al - Cazar - se află la o distanță de 13 miliarde de ani lumină, adică lumina sa a avut nevoie de 13 miliarde de ani ca să ajungă la noi și acest lucru înseamnă că ea există de atunci. Anul lumină este egal cu aproximativ zece miliarde de kilometri, mai exact 9460 de kilometri. Următoarele versete coranice fac referire la faptul că Pământul s-a format după numeroase alte stele: "Sunteți voi mai greu de făcut sau cerul pe care L-a înălțat El?/ El a ridicat bolta lui și l-a orânduit pe deplin,/ El a făcut întunecată noaptea lui și a scos la iveală ziua lui/ Şi pământul, după aceea, l-a întins." (An-Nazi'at : 27-30).
În ceea ce privește apariția Pământului, studiile geologice indică faptul că el s-a format din mici corpuri cerești numite planetoide, care s-au atras și s-au ciocnit, iar apoi s-au unit datorită forței gravitaționale care leagă corpurile cu volum și cu greutate mare. Aceste planetoide, la rândul lor, își au originea în masa primordială din care s-a format Universul. Numeroasele deschizături de pe suprafața globului pământesc și focul și lava care ard în interiorul lui sunt dovezi științifice care sprijină această teorie științifică referitoare la formarea pământului.
2. Formarea pământului
Pământul este sferoid aplatizat și nu este perfect sferic, așa cum ne apare după ce a fost fotografiat din sateliți, începând din anul 1958. Datorită rotirii în jurul axei proprii, Pământul se umflă foarte mult la ecuator și se aplatizează în zona polilor. Circumferința Pământului la ecuator este de 12756 kilometri. Diferența mică, de numai 43 kilometri, dintre cele două diametre ale Pământului îl face să pară sferic, când, în realitate, el este sferoid, aplatizat. Învățații greci antici Pitagora, Aristotel, Ptolameu au afirmat că Pământul este sferic. Faptul că el este sferoid a fost stabilit pe baza calculelor de către savantul Newton, în secolul XVII (1687), care a constatat că diametrul Pământului la ecuator este mai mare cu 1/231 decât diametrul său dintre Polul Nord și Polul Sud. Coranul cel Sfânt a indicat, în mod categoric, că Pământul are o formă sferoidă aplatizată, prin cuvintele "l-a întins", "l-a făcut întins", "întins" și "înfășoară". În aceasta constă miracolul științific al Coranului, care este una din dovezile categorice ale faptului că el a fost revelat de Stăpânul lumilor.
"Allah este Cel care a creat șapte ceruri și tot atâtea pământuri"
Orice lucru care se înalță deasupra altui lucru este pentru acesta din urmă cer, acoperiș sau plafon. Prin analogie cu acest sens lingvistic general al cuvântului cer, fiecare strat din învelișul atmosferic care înconjoară pământul, este, față de el, un cer și la fel sunt și stelele și planetele și, având în vedere că Pământul este alcătuit din straturi, fiecare din aceste straturi este cer pentru ceea ce se află dedesubtul său.
Următoarele versete sfinte se referă la straturile Pământului și la învelișul atmosferic al pământului și stabilesc numărul lor la șapte: "Allah este Cel care a creat șapte ceruri și tot atâtea pământuri. Între ele, coboară porunca[Sa], ca să știți că Allah este cu putere peste toate și că Allah cuprinde toate lucrurile cu știința Sa "(At-Talaq: 12); "Apoi, S-a întors către cer care era unfum și i-a zis lui și pământului: "Veniți amândoi de voie sau fără de voie" Şi au răspuns ei: "Venim, supunându-ne de bună voie!"/ Şi le-a hotărât El să fie șapte ceruri, în două zile, și a orânduit fiecărui cer menirea sa. Şi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic și Atoateștiutor" (Fussilat:11-12).
Savanții din domeniul cosmosului au descoperit în a doua jumătate asecolului XX că învelișul atmosferic este alcătuit din șapte straturi sau ceruri, așa cum vom arăta în mod detaliat într-un capitol următor. În ceea ce privește Pământul, există opinii diferite în privința numărului straturilor lui, probabil pentru că pătrunderea în straturile pământului este foarte limitată și extrem de dificilă. În cea mai documentată sursă științifică, Enciclopedia Astronomică Larousse, găsim următoarea prezentare:
Pământul se împarte în trei straturi principale, fiecare dintre ele conținând,la rândul său, alte câteva straturi mai mici:
1 - Scoarța terestră, care se întinde între 5-10 kilometri sub nivelul oceanelor și între 30-40 de kilometri sub nivelul continentelor, este alcătuită din trei straturi mai mici:
- Stratul superior, alcătuit din materiale sedimentare
- Stratul mijlociu, alcătuit din rocile granit
- Stratul inferior, alcătuit din roci de bazalt
2 - Învelișul, care se împarte în două secțiuni :
a - Învelișul superior, alcătuit din trei straturi:
- Stratul dur, numit litosferă, care se întinde de la adâncimea de 60 de km până la adâncimea de 100 km în interiorul pământului.
- Stratul vâscos, numit astenosferă, care se întinde de la adâncimea de 100de km până la adâncimea de 200 km în interiorul pământului.
- Stratul gros, care se întinde de la adâncimea de 200 de km până la adâncimea de 700 km în interiorul pământului.
b - Învelișul inferior, care se întinde de la adâncimea de 700 de km până la adâncimea de 2900 km și este alcătuit dintr-un strat cu densitate înaltă demetale și roci.
3 - Nucleul, alcătuit din cea mai mare parte din fier și puțin nichel, se întinde până în centrul pământului, adică de la 2900 de kilometri până la 6370 de kilometri și savanții presupun (accentuăm cuvântul "presupun"),că el se compune din două straturi:
- Nucleul exterior, un strat despre care se presupune că este lichid, care se întinde între 2900 de km și 5100 de km.
- Nucleul inferior sau sâmburele, un strat despre care se presupune că este solid, care se întinde între 5100 de km și 6370 de km, adică până în centrul pământului.
Comentariu
Coranul este întotdeauna balanța și cuvântul hotărâtor în legătură cu certitudinea oricărei științe, atunci când există un text care se referă direct la știința respectivă. Geologii nu au ajuns încă la concluzii unitare în privința numărului straturilor Pământului. Dacă unele surse menționează nouă straturi, iar altele doar cinci sau șase straturi, mai devreme sau mai târziu geologii se vor convinge că pământul este alcătuit din șapte straturi, așa cum afirmă Coranul cel Sfânt - cuvântul hotărâtor în privința corectitudinii științelor - fie că este vorba de științele umane, fie că este vorba de științele materiale sau naturale, știut fiind că pătrunderea omului în interiorul cerului și al pământului va continua să rămână limitată, oricâtă știință ar avea. Până în momentul de față, omul nu a reușit să pătrundă decât la ceva mai mult dezece kilometri în interiorul pământului și să exploreze câteva miliarde de kilometri din ceruri. Fără explorarea deplină a cerului și a pământului, va continua să rămână o barieră de foc și aramă, așa cum a glăsuit Allah PreaÎnaltul :
"O, neam al djinnilor și al oamenilor! Dacă voi puteți trece dincolo de hotarele cerului și ale pământului, treceți!/ Dar, voi nu veți putea trece, decât cu ajutorul unei puteri!/ Așadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiți?/ Se vor trimite asupra voastră flăcări de foc și aramă și nu veți fi voi ajutați "(Ar-Rahman : 33-35).
Pământul crăpat și plăcile tectonice
În anul 1912, savantul german Alfred Wegener a lansat în lucrarea sa intitulată "Originea continentelor și a oceanelor", teoria pământului crăpat, iar în anul 1969, geofizicianul american Morgan a lansat teoria plăcilor sau bucăților de pământ, conform căreia pământul nu este fix și solid, așa cum socotesc numeroși geologi, ci este un ansamblu de bucăți și plăci uriașe, fiecare dintre ele cu grosimea de circa 100 kilometri. Aceste bucăți sau plăci sunt alcătuite din scoarța terestră subțire și dintr-o parte solidă situată dedesubtul scoarței terestre - litosfera și se sprijină pe un strat elastic de roci- astenosfera. O dată cu descoperirea dovezilor științifice ale existenței unor crăpături sau fisuri în toate straturile pământului și nu doar în scoarța sa exterioară, teoria crăpăturilor sau fisurilor pământului a devenit o constantă științifică de bază acceptată astăzi de majoritatea geologilor. Uscatul globului terestru a reprezentat, cu aproximativ 250 de milioane de ani în urmă, un singur bloc, numit continentul gigantic, înconjurat de un singur ocean, dar datorită presiunii uriașe din interiorul său și a altor factori geologici s-a scindat cu circa 200 de milioane de ani în urmă, în trei bucăți: una alcătuită din America de Nord, Europa și Asia, numită Eurasia, o a doua alcătuită din America de Sud, Africa și India, numită zona de mijloc, și o a treia alcătuită din Australia și continentul înghețat din sud, numită Gondwana. În urmă cu aproximativ șaizeci și cinci milioane de ani, America de Sud s-a separat de Africa, America de Nord s-a separat de Europa, India s-a îndreptat către Asia și s-a lipit de ea, iar Australia s-a separat de continentul înghețat din sud și astfel continentele au căpătat forma cu care le cunoaștem astăzi. Studiile geologilor au demonstrat că scoarța pământului și o parte din învelișul său sunt străbătute de falii, care au fost împărțite în șase secțiuni principale numite plăci tectonice: placa americană, placa africană, placa asiatică, placa europeană, placa australiano-indiană și placa arabă. Pe ele se sprijină continentele, oceanele și mările. Pământul prezintă, astfel, crăpături în toate straturile sale. La adâncimea de 60-65 kilometri, se află discontinuitatea Moho, descoperită în anul 1909 de savantul iugoslav Mohorovici; la adâncimea de 700 de kilometri, se află discontinuitatea Repiti; la adâncimea de 2900 de kilometri se află discontinuitatea Gutenberg, numită astfel după savantul care a descoperit-o în anul 1913; iar la adâncimea de 5100 kilometri, se află discontinuitatea Lehman. În apropierea faliilor principale, se produc, în fiecare zi, noi falii parțiale, iar în jurul acestora se conturează si se distribuie cutremurele și vulcanii. Este suficient să menționăm că seismologia și vulcanologia se bazează pe studiul geografiei faliilor tectonice și al distribuției lor pe straturile pământului.
Teoria lui Vipner a dat răspuns următoarelor întrebări pe care savanții și le-au pus de mai multe secole:
- De ce liniile litoralului continentelor au crestături asemănătoare, încât dacă s-ar apropia unele de altele, malurile lor s-ar îmbina și-ar forma un singur ansamblu?
Răspunsul lor este că ele sunt părți ale unui singur continent uriaș.
- De ce aceleași specii de plante și animale se află în diferite zone ale continentelor?
Răspunsul este că ele s-au dispersat o dată cu îndepărtarea continentelor unul de altul.
- De ce găsim fosile specifice zonelor ecuatoriale în regiuni cu climat foarte rece? Răspunsul este că ele au fost transportate o dată cu continentele, atunci când acestea s-au deplasat dintr-o zonă climatică în alta. Astfel, continentul America s-a deplasat din sudul ecuatorului la Nord de el.
În plus, teoria a dat răspuns și la întrebările referitoare la procesul deformare al uriașelor lanțuri muntoase, precum Himalaya și Anzii. Pământul se află într-o stare de crăpare permanentă. Savanții apreciază că peste 50 de milioane de ani el ar putea avea următoarea formă: Oceanul Atlantic se va extinde pe seama Oceanului Indian, iar continentul Australia se va deplasa spre Nord , însă va evita o ciocnire violentă cu Asia. De-alungul litoralului estic al Africii, o mare zonă se va desprinde de Africa. Cele două Americi se vor separa complet una de cealaltă și nu va mai fi nevoie de canalul Panama. În mod asemănător, Asia se va separa de Africa și nu va mai fi nevoie de canalul Suez, iar Marea Roșie va deveni un nou ocean.
Dar unde se vor sfârși toate acestea ? Nimeni nu știe acest lucru, în afară de Allah Preaînaltul, căci El este cu putere peste toate - Slavă Lui !
Comentariu:
Geologii nu au constatat că pământul prezintă falii decât în a doua jumătate a secolului XX, în vreme ce Coranul cel Sfânt a afirmat această constantă științifică principală din domeniul geologiei cu cincisprezece secole în urmă. Oare este suficient, la sfârșitul secolului XX ca vorbele lui Allah PreaÎnaltul
"[Jur] pe pământul cu crăpături "(At-Tariq:12), să fie explicate prin crăpărea pământului pentru a lăsa plantele să răsară, așa cum continuăm să citim în cele mai multe comentarii? Şi oare această explicație se mai potrivește cu măreția acestui verset de jurământ, după ce știința și-a plecat capul în semn de supunere în fața conținuturilor sale?
Cuvintele lui Allah PreaÎnaltul "[Jur] pe pământul cu crăpături " (AtTariq:12)" reprezintă un miracol științific coranic pe care avem datoria să-l facem cunoscut, să-l publicăm, să-l introducem în lucrările de istorie a științelor după care predăm copiilor noștri, astfel încât să înțeleagă măreția Coranului cel Sfânt și faptul că el este din punct de vedere strict științific Cuvântul lui Allah. Oare nu este păcat să le predăm studenților noștri istoria descoperirii din domeniul științelor naturale și ei să se întreacă în memorarea numelor lui Copernic, Galilei, Keppler, Mendel, Wegener, Freud, Einstein, Hubbel, Gamow și ale multor altora, uitând să le arătăm lor și să arătăm lumii cum Coranul cel Sfânt și Tradiția nobilă i-au precedat, prin referirile lor la aceste constante științifice care sunt astăzi reguli și legi în numeroase domenii ale științelor materiale? Această lucrare reprezintă o încercare modestă de a îndrepta o eroare intenționată sau neintenționată dar, Allah Preaînaltul știe ce se află ascuns în suflete.
Deplasarea continentelor
Şase versete se referă la întinderea pământului, atrăgând atenția cercetătorului asupra importanței acestui adevăr științific din domeniul geologiei pe care omul nu l-a cunoscut decât cu un sfert de secol în urmă :
"El este Cel care a întins pământul și a așezat pe el munți si râuri. Şi din toate rodurile a făcut pe el câte o pereche, El lasă ca noaptea să acopere și să ascundă ziua. În acestea sunt semne pentru cei care cugetă" (Ar-Ra'd : 3).
"Iar pământul l-am întins Noi și am aruncat pe el munți neclintiți și am lăsat să crească de toate, cu măsură cumpănită" (Al-Hijr: 19).
"Iar pământul l-am întins Noi și am aruncat pe el munți neclintiți și am lăsat să crească pe el din fiecare soi minunat" (Qaf: 7).
"Şi pământul, după aceea, l-a întins" (An-Nazi'at: 30).
"Şi pe pământ și pe ceea ce l-a făcut întins" (Aș-sams: 6).
"Şi la pământ, cum este el întins ?" (Al-Ghașiya: 20).
Din teoria faliilor tectonice elaborată de savanții Placet (1658), Taylor(1910) și îndeosebi Wegener (1918), adoptată de majoritatea geologilor în a doua jumătate a secolului XX ca un adevăr științific ferm, a derivat ideea deplasării continentelor și a plăcilor tectonice mișcătoare, după care continentele globului pământesc, cu uscatul și oceanele lor, se urcă pe niște plăci mari din scoarța terestră aflate în mișcare permanentă, îndepărtându-se și ciocnindu-se, astfel încât pământul se extinde în unele zone ale sale sau se întrepătrunde în alte zone, acolo unde se scufundă unele cu altele. Acest lucru se produce de sute de milioane de ani și până astăzi foarte lent. Ca urmare a crăpării pământului, întinderii lui, s-a separat blocul african de blocul sud-american și între ele a apărut Oceanul Atlantic, care continuă să se extindă în fiecare an cu aproximativ 1-5 centimetri, iar după îndepărtarea blocului african de blocul arab a rezultat Marea Roșie, care continuă să se lărgească și astăzi; astfel Peninsula Arabă se îndepărtează de Africa și se apropie de Iran, în fiecare an, cu aproximativ 1-5 centimetri. De zeci de ani, privirile geologilor sunt ațintite asupra zonei Djibuti din Africa- țară arabă situată între Somalia și Etiopia, la ieșirea din Marea Roșie, întrucât savanții se așteaptă să ia naștere un nou ocean, care va avea lățimea Oceanului Atlantic în următoarele două sute de milioane de ani. Aceasta din cauza faliei care se întinde de la Golful Tojora, care are ieșire la Golful Aden, până în centrul podișurilor stâncoase și al deșerturilor nisipoase din interiorul continentului Africa, numite "Jubbat al-Kharab". Motivul acestei evoluții constă în curentele uriașe de lichide și de gaze cu temperatură și presiuni ridicate, care urcă vertical din centrul pământului spre suprafața lui, crăpându-l, apoi se răcesc și revin în interiorul lui, pentru a-și relua din nou mișcarea în sus și așa mai departe. Savanții compară Pământul cu un vas plin de apă pe un foc permanent și așa cum apa fiartă din straturile de jos seridică la suprafață pentru a se răci și apoi se lasă din nou la fund, tot la fel și straturile din interiorul pământului se află într-o mișcare permanentă. Deasemenea, geologii compară blocurile pământului cu niște scânduri de lemn care plutesc pe fața mării, îndepărtându-se sau apropiindu-se unele de altele și chiar suprapunându-se unele peste altele și au denumit această mișcare "tangoul pământului".
Comentariu:
Crăparea pământului și întinderea lui sunt astăzi constante științifice fundamentale acceptate în explicarea originii continentelor, mărilor, munților, valurilor și cutremurelor, în formarea lor și în răspândirea viețuitoarelor. Expansiunea Universului este și ea o constantă științifică fundamentală, acceptată în explicarea originii planetelor, stelelor șigalaxiilor. Dar Coranul cel Sfânt s-a referit la aceste constante științifice, căci Allah Preaînaltul a grăit : "Iar cerul l-am înălțat cu puterea Noastră și Noi îl lărgim" (Adh-Dhariyat: 47); "Şi pe pământul cu crăpături" (At-Tariq:12). Cu toate acestea, unii cercetători entuziaști ai Islamului ne oferă, din când în când, articole și titluri dăunătoare, fără intenție de bună seamă, așa cum sunt: "Conceptele coranice nu sunt științe, iar Coranul cel Sfânt nu e o lucrare de știință", "Avertizăm asupra amestecului Coranului în științele naturale, precum fizica, astronomia și altele", "Coranul este doar o carte de religie și călăuzire". Dar ce înseamnă pentru ei știința? Probabil vor să spună că Sfântul Coran nu este o lucrare de știință detaliată, după care să se poată preda așa cum se predă după lucrările de geologie sau despre Univers, dar aceasta nu trebuie să ne împiedice să-i explicăm musulmanului obișnuit conținuturile științifice ale versetelor sfinte ale lui Allah. Pe de altă parte, datoria și probitatea științifică impun ca lucrările despre științele naturale care consacră în paginile lor paragrafe speciale istoriei descoperirilor științifice să menționeze faptul că Sfântul Coran a fost primul care a vorbit despre expansiunea Universului și crăpăturile pământului. Iar dacă cele mai multe surse științifice au omis să facă astfel de precizări până în momentulde față, acest lucru este din cauza noastră, fiindcă nu am comunicat comunităților științifice și nu le-am informat despre aceste constante științifice coranice miraculoase din domeniile științelor materiale. Aceasta reprezintă o neglijență din partea celor care se ocupă de propovăduirea Islamului și-i rugăm să fie atenți la aceste aspecte.
"Oare nu văd ei că Noi venim [cu porunca Noastră] pe pământ și că Noi îl restrângem dintre marginile sale?"
Următoarele versete se referă la cutremure:
"Spune : El este în stare să trimită împotriva voastră pedeapsă, fie dedeasupra voastră, fie de sub picioarele voastre" (Al-An'am: 65).
"Sunteți voi siguri că El nu va face să se scufunde cu voi o bucată de uscat?" (Al- Isra': 68).
"Oare nu văd ei că Noi venim [cu porunca Noastră] pe pământ și că Noi îl restrângem dintre marginile sale? Allah judecă și nimeni nu poate împiedica judecata Sa și El este repede la socotire" (Ar-Ra'd: 41). Marginile unui lucru sunt părțile lui și, ținând cont că pământul este oval, marginea lui este scoarța terestră exterioară.
"Dar, oare, nu văd ei că Noi venim pe pământ, pe care îl îngustăm din toate părțile? Şi, oare, ei vor fi biruitori?"
"Sunteți siguri că Cel din cer nu va lăsa să vă înghită pământul, când iată că el se zgâlțâie?!"(Al- Mulk: 16).
Cutremurele sunt provocate de scufundările unor părți din scoarța terestră care urmează faliile, astfel încât acestea coboară spre interiorul pământului. Lumea a fost martoră la dispariția unor sate și orașe întregi de pe fața pământului. Datorită cutremurelor, Domnul restrânge pământul dinspre marginile sale, scufundă o parte din el și trimite spaima printre oameni și comunitățile care au dreptate să spună: "iată că el se zgâlțâie!"(Al- Mulk: 16).
Cutremurele sunt rezultatul presiunii termice uriașe din interiorul pământului, care găsește orificii de evacuare prin crăpăturile existente în straturile lui. Domnul s-a referit prin cuvântul "se zgâlțâie", la scurgerea lavei din interiorul pământului, ceea ce provoacă erupții de vulcani și cutremure.
Domnul a ales cuvântul "se zgâlțâie" pentru că el descrie în modul cel mai sugestiv, succint, corect și profund scurgerea și rotirea lavei din interiorul părții lichide a pământului, fenomen cunoscut geologilor astăzi. Aceasta pentru că în interiorul pământului este un lichid aprins și rece la suprafață, semănând cu un cuptor. Interesant este că Ibn Abbas a afirmat că în următorul verset al lui Allah Preaînaltul, prin cuvântul "cuptorul" se are în vedere pământul: "Iar, când a venit porunca Noastră și s-a învolburat cuptorul, am spus Noi: "Adu pe el, din fiecare [seminție], câte doi soți și familia ta afară de cei împotriva cărora hotărârea a fost luată" (Hud: 40).
Slavă Aceluia care a răspuns chemării Trimisului Său, care L-a implorat pentru Ibn Abbas, cu vorbele devenite celebre: "Doamne, învăță-l pe el tălmăcirea (Coranului) și fă-l pe el învățat într-ale religiei".
"Printre ei se află acela, pe care Noi l-am făcut să-l înghită pământul" (Al Ankabut :40). Pe lângă rolul lor în echilibrul mediului, cutremurele sunt, însă, și un semn de la Allah cu care îi înspăimântă pe oameni, pentru ca ei să revină și, de asemenea, reprezintă o pedeapsă pentru comunități și pentru indivizi. Următoarele exemple de cutremure ne dau o imagine despre "groaza cea mare" și despre cutremurul din Ceasul de Apoi.
Pământul este expus în fiecare an la un million de cutremure, dintre care cam o sută sunt puternice, iar câteva sunt devastatoare. Dintre toate dezastrele naturale, doar cutremurele ucid, în câteva secunde sau minute, sute de mii de ființe:
În anul 1556, un cutremur devastator a lovit Nordul Chinei provocând, în câteva zeci de secunde, 430.000 de victime. La 20 decembrie 1703 au murit, într-un cutremur ce s-a produs la Tokio, 200.000 de persoane. În anul 1755, un cutremur a distrus orașul Lisabona, capitala Portugaliei, provocând moartea a 600.000 de persoane, iar oamenii au simțit pământul zgâlțâindu-se sub picioarele lor pe o suprafață de milioane de kilometri pătrați. În anul 1988, un cutremur a secerat 150.000 de vieți în Armenia. Cutremurele sunt uneori însoțite de erupții ale vulcanilor. Cea maiputernică dintre cele care au fost înregistrate până astăzi a avut loc la 27 iulie 1883, când a erupt vulcanul Krakatoa, din Oceanul Indian. Explozia s-a auzit până la distanța de 5000 de kilometri și a fost înregistrată de aparatele de supraveghere din întreaga lume. În câteva secunde, o insulă cu un volum de 20 kilometri cubi s-a transformat în bucăți pe care explozia le-a risipit pe o suprafață de un milion de kilometri pătrați. Coloanele de fum și cenușă s-au ridicat în văzduh până la înălțimea de 35 kilometri și au întunecat cerul pe o suprafață de sute de kilometri pătrați, voalând lumina soarelui timp de doi ani, iar valurile mării au atins înălțimea de 30 de metri și au înecat 36.000 de locuitori ai insulelor Java și Sumatra.
"Să fie blestemat omul! Cât de necredincios este el!" ('Abasa: 17). De fiecare dată când am verificat datele statistice referitoare la dezastrele naturale, cum sunt cutremurele, vulcanii, ciclonii, epidemiile și altele care seceră mii de vieți an de an și costă milioane și milioane de dolari, de fiecare dată când reflectez la nedreptatea omului și la îndepărtarea lui de învățăturile Creatorului, mă trezesc repetând:
"Şi nu-l va nedreptăți Domnul tău pe nici unul !" (Al-Kahf: 49);
"Dacă neamurile acestor cetăți ar fi crezut și ar fi avut frică, atunci Noi le-am fi dăruit binecuvântări din cer și de pre pământ. Însă ei i-au socotit mincinoși și, din această pricină, Noi i-am apucat pentru ceea ce au agonisit" (Al-A'raf: 96).
"Dacă ne-am fi îndurat de ei și am fi îndepărtat răul de la ei, s-ar fi îndârjit în nelegiuirea lor și ar fi rătăcit [mai departe în ea]/ I-am apucat Noi cu pedeapsă, însă ei nu s-au supus Domnului lor și nu s-au rugat [Lui] cu umilință" (Al-Mu'minun: 75-76).
____________________________
fragment din cartea "Ştiintele despre Pamant in Coran",autor Dr. Adnan Aș - Şarif
(cartea este pe site in format PDF la sectiunea Biblioteca)
Articole asemanatoare
Putem dovedi existenta lui Allah?
Musca si importanta animalelor in Coran
Lumea paienjenilor si a tantarului in versetele…