Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) la Mekka

Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a fost numai un om înțelept, corect și milos, onorat și respectat, ci și o ființă spirituală, profund meditativă.

Apropiindu-se de vârsta de 40 de ani, el a început să petreacădin ce în ce mai mult timp, uneori mai multe zile la rând, retras în meditație, adorare și rugăciune în Peștera Hira din Jabal anNur. Acela a fost locul în care într-o noapte, înainte de zorii zilei, în ultima parte a lunii Ramadan, luna de post pentru musulmani, îngerul Gibril a apărut înaintea lui în chip de om și i-a spus: "Citește!", iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: "Eu nu știu să citesc", după care âˆ"™ continuă relatarea âˆ"™ "îngerul Gibril m-a copleșit cu îmbrățișarea sa până ce nu am mai putut suporta. Apoi, el m-a lăsat și a spus: «Citește!». Din nou am spus: «Eu nu știu să citesc». A treia oară, după ce m-a eliberat din îmbrățișarea sa, îngerul a spus: «Citește! În numele Domnului Tău care a creat, Care l-a creat pe om din sânge închegat! Citește! Domnul tău este Cel mai Nobil, Este Cel care l-a învățat cu calemul, L-a învățat pe om ceea ce el nu a știut!» ( Surat al-Alaq 96: 1-5).

El a recitat aceste cuvinte după înger, iar, după aceea, îngerul i-a spus: «Tu ești trimisul lui Allah!»" Înspăimântat de prima experiență divină și copleșit de imensa povară a adevărului și mesajului, el a ieșit din peșteră tremurând și cu inima cutremurată. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors acasă și i-a spus soției sale Khadija: "Acoperă-mă! Acoperă-mă!". Aceasta 16l-a acoperit repede cu o mantie pentru a se liniști. Mai târziu, Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a povestit soției cele întâmplate în peștera Hira, cum a ajuns el să fie numit trimisul lui Allah.

Întâmplarea din peștera Hira, așa cum a fost povestităde Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a fost cea mai importantă din viața sa. La baza afirmațiilor sale a fost și va rămâne propriul său cuvânt. A fost el cu adevărat un trimis al lui Allah? A fost întradevăr real ceea ce el a văzut? Sau doar o halucinație? A fost el un om posedat? A exprimat el în cuvinte, precum poeții, ideile ascunse din inima sa?

Aceste întrebări sunt puse astăzi, așa cum au fost puse și de către companionii lui Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în acele vremuri. Timp de 15 ani, soția lui a fost cea care a analizat tot ceea ce se întâmpla. Ea îl cunoștea prea bine pentru a se îndoi fie și o clipă că el ar putea spune altceva în afara adevărului. De asemenea, îi cunoștea caracterul și de aceea l-a crezut fără nici o ezitare.

Nu doar soția lui, Khadija, ci și prietenul său cel mai apropiat, Abu Bakr, fiul său, Zaid, vărul său, Ali, care locuia cu el, pe scurt âˆ"™ toți cei care îl cunoșteau îndeaproape pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au crezut în onestitatea și adevărul spuselor sale.

Khadija l-a dus pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la vărul ei, Waraqah bin Nawfal, care era creștin și asimilase multe învățături din scripturile creștine.

Atât evreii, cât și creștinii așteptau venirea ultimului Profet, așa cum le fusese prorocit în scripturile lor. Nu i s-a spus lui Moise însuși (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), chiar înainte de a muri:

"Eu le voi ridica Prooroc din mijlocul fraților lor, cum ești tu, și voi pune Cuvintele Mele în gura Lui..." (Deuteronomul 18: 18)?

Doar fii lui Ismail pot fi acești frați ai fiilor lui Israel (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Cine ar putea fi misteriosul Şiloh (Împăciuitor) dacă nu Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), despre care Iacob (Pacea lui Allah fie asupra sa!) prorocise cu puțin timp înainte de moartea sa, că lui îi va reveni responsabilitatea misiunii divine în "zilele de pe urmă":

"Apoi a chemat Iacob pe fii săi și le-a spus: «Adunațivă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi. Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Împăciuitorul, căruia i se vor supune popoarele...»" (Geneza 49: 1-10).

Şi la cine altul în afară de Muhammed s-a referit Iisus (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!) când a spus: "Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi... (el) nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi..." (Ioan 16: 7-14)?

Astfel, Waraqah bin Nawfal nu a avut nicio îndoială căultimul Profet venise, așa cum se aștepta, și a crezut în el, însă majoritatea oamenilor din Mekka, aceiași care îl supranumiseră "Cel demn de încredere" / Al-Amin și "Cel Sincer" / Al-Sadiq, nu a putut să creadă în el. Nici evreii sau creștinii care așteptaseră sosirea Profetului atâta timp nu au putut să creadăîn el. Nu pentru că se îndoiau de sinceritatea sau integritatea sa, ci întrucât nu erau pregătiți să renunțe la întregul lor stil de viață, acceptând mesajul său simplu, dar radical.

Atunci când recit Coranul, găsesc următoarele instrucțiuni clare: Allah este Cel care v-a creat pe voi, cerurile și pământul; EL este singurul tău Dumnezeu și Stăpân... Oferiți-I numai Lui tot ceea ce aveți și viețile voastre, adorați-L și slujiți-L numai pe EL. Allah să fie Unicul Dumnezeu.  Iar Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) afirmă: cuvintele pe care le rostesc, El le pune în gura mea; eu vorbesc în numele Său. Supuneți-vă mie și lăsați-i pe toți cei ce pretind supunerea umană. Tot ceea ce este în ceruri și pe pământ Îi aparține lui Allah. Niciun om nu are dreptul să fie stăpânul altui om, să răspândească asuprire și corupție pe pământ. Viața veșnică te așteaptă dincolo, acolo unde Îl vei întâlni direct pe Allah și viața ta va fi judecată; pentru aceasta trebuie să te pregătești.

Acest mesaj simplu a zguduit bazele societății mekkane și lumea secolului al VII-lea. Lumea din vremea aceea, ca și în zilele noastre, trăia sub jugul multor zei falși: regi și împărați, preoți și călugări, stăpâni feudali și negustori bogați, prezicători și vrăjitori care pretindeau că știu ceea ce alții nu știu âˆ"™ toți stăpâneau peste oameni. Omul își fabrica zei din propriile dorințe, din credințele sale tribale, din strămoșii săi și din puterile naturii, iar astăzi națiunile, culturile, științele și tehnologia stăpânesc peste oameni.

Mesajul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a provocat și a fost rostit pentru toți oamenii. Adversarii săi din Mekka nu au putut face nimic mai mult decât să-l eticheteze în mod neconvingător ca mincinos, poet, prezicător sau posedat. Cum era posibil ca Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să rostească dintr-o dată cuvinte uimitor de elocvente, el, o persoană care nu știa săscrie și să citească, el, care niciodată nu a compus un singur vers, care nu arătase nicio înclinație în a-i conduce pe oameni.

Clevetitorii și oponenții săi nu aveau niciun răspuns. Când au fost provocați să rostească niște cuvinte care să se asemene, fie și în cea mai mică măsură, cu acelea pe care Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pretindea căle primea de la Allah, ei au fost incapabili să creeze ceva corespunzător.

Mai întâi în particular, iar ulterior în public, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să-și facă cunoscut mesajul. El însuși avea o relație intensă și vie cu Allah, fiind complet devotat mesajului și misiunii încredințate lui. Treptat, oamenii s-au apropiat și au îmbrățișat Islamul. Ei proveneau din toate straturile sociale - conducători și sclavi, comercianți și meșteșugari, bărbați și femei, majoritatea tineri.

Doar o simplă ascultare a Coranului era suficientăpentru a-i transforma. Unii l-au văzut pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și au fost captivați imediat de lumina compasiunii, generozității și umanității manifestată prin manierele și moralitatea sa, prin cuvintele și faptele sale și, de asemenea, vizibilă pe chipul său. Însăpersecuția a continuat să se intensifice și înăsprească. Creștea cu furie și ferocitate. Cei care s-au alăturat Profetului, precum și Profetul însuși (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), au fost torturați în nenumărate feluri: au fost ironizați, abuzați, bătuți, biciuiți, întemnițați și boicotați. Unii au fost supuși unor torturi și mai inumane: au fost puși pe cărbuni încinși până când grăsimea corpului care se topea îi stingea sau au fost târâți pe nisip și pe pietre fierbinți. Totuși puterea credinței lor a fost atât de intensă, încât niciunul dintre ei nu a renunțat la ea în fața unor asemenea chinuri și încercări.

Pe măsură ce persecuțiile deveneau din ce în ce mai insuportabile, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus: "Dacă mergeți în Abisinia, veți găsi acolo un rege creștin sub domnia căruia nimeni nu este nedreptățit." Cam 80 dintre adepții săi și-au părăsit astfel casele și au emigrat în Abisinia, unde regele creștin le-a acordat protecție totală în pofida pledoariilor și manevrelor ostile ale emisarilor trimiși de către conducătorii quraișiți. Aceasta a fost prima emigrare din Islam.

În tot acest timp, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și însoțitorii săi au continuat să-și hrănească sufletul și intelectul, să-și întărească caracterul și săse fortifice pentru marea sarcină pe care o aveau de îndeplinit. Ei se întâlneau cu regularitate, în special într-o casă de lângă Kaaba, numită Dar al-Arqam, pentru a citi și a studia Coranul, pentru a-L adora și a se ruga lui Allah și a consolida legăturile de fraternitate.

Zece ani au trecut, iar oamenii din Mekka nu vroiau săîși îndrepte credința prin mesajul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și nici nu au arătat vreun semn de îmblânzire a persecuției musulmanilor. În acest timp, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și-a pierdut prietenii cei mai apropiați, soția, Khadija, și unchiul, Abu Talib, protectorul său în lumea tribală din Mekka.  Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a decis atunci să ducă mesajul său oamenilor dintr-un oraș apropiat de Mekka, Taif, cunoscut pentru prosperitatea sa. În Taif, liderii tribali l-au ironizat și ridiculizat și i-au respinsmesajul. De asemenea, ei au incitat sclavii și copiii de pe drum ca să îl insulte, ironizeze și să arunce cu pietre în el.  El a fost bătut cu pietre până la sânge și scos afară din Taif; totuși, când prietenul său, Zaid, i-a spus să îi blesteme pe oamenii din Taif și când Allah l-a pus sub comanda lui pe Îngerul Munților pentru a zdrobi valea din Taif, în caz că el ar fi dorit aceasta, Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) doar s-a rugat pentru îndrumarea lor. Astfel era mila și compasiunea celui care este "îndurare pentru toate lumile".

Întâmplarea din Taif a reprezentat cel mai dificil moment din viața Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), marcând începutul unei noi perioade, când misiunea sa urma să fie întemeiată pe o bază solidă și să se eleveze, din ce în ce mai mult, până la sfârșitul timpurilor.

Noua etapă a fost delimitată astfel: într-o noapte, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost trezit și însoțit de către îngerul Gibril mai întâi până la Ierusalim. Acolo el s-a întâlnit cu toți Profeții (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!) care s-au adunat în spatele lui, în timp ce se ruga pe stânca din centrul Templului, în locul unde se află astăzi Domul Stâncii. De la stâncă, însoțit de către înger, el s-a înălțat prin cele șapte ceruri și dincolo de ele.

El a văzut tot ceea ce Allah l-a făcut să vadă, lumile cerești pe care niciun om nu le poate percepe și care constituie esența mesajului și misiunii sale.

În timpul acestei călătorii s-au stabilit cele cinci rugăciuni zilnice pentru comunitatea musulmană. În plus, tot atunci i s-a dat Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) Cartea pentru noua societate și pentru statul care urma să se nască curând, prorocit și descris de asemenea în Coran, în Surat Al-Isra'(capitolul 17).

                 fragment din cartea"CINE ESTE MUHAMMED?(Pacea și binecuvântarea lui Allah                                                              fie asupra sa!), autorKhurram Murad