"Şi să știți că Trimisul lui Allah este printre voi". (Sura Al-Hujurat: 7). Este Mesagerul lui Allah printre noi? Nu, el este mort, înmormântat în Medina. Acest verset nu se adresează numai companionilor Profetului Muhammed (Pacea șibinecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ci se adresează întregii omeniri. Ce mesaj ni s-a transmis, de fapt, prin acest verset?
Faptul
că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este printre
noi, prin tradiția și valorile sale, prin ceea ce a lăsat în urmă, până în Ziua
Judecății. Cu cât îți cunoști Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!) mai bine, cu atât îi admiri mai mult virtuțile și îl respecți mai
mult.
Chiar
și acasă, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era
respectat de soțiile lui. Khadige (Allah fie mulțumit de ea!) a spus: "Jur pe
Allah că El nu te va abandona niciodată,
pentru că tu
îi ajuți pe
cei săraci și
păstrezi întotdeauna relații bune cu rudele".
Chiar și
armatele necredincioșilor îl
respectau și erau interesate de el. Heraclius, împăratul
roman, l-a întrebat pe Abu Sufiyan, unul dintre cei mai temuți inamici ai
Profetului, despre Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!),
în timp ce acesta se afla împreună cu un grup de oameni, cu caravanele în
Levant (Siria, Palestina, Liban și Iordania): "Care dintre voi este cea mai
apropiată rudă a lui Muhammed?". Abu Sufiyan a spus: "Eu sunt". I-a spus:
"Atunci, apropie-te! Care este
statutul familiei Profetului?".
Abu Sufiyan a
răspuns: "Aparține celei mai
nobile și respectate
familii din tribul nostru". Heraclius a întrebat: "A mai
pretins cineva dintre voi ceea ce pretinde el?". Abu Sufiyan a spus: "Nu". Heraclius a întrebat
din nou: "A fost cineva rege dintre strămoșii lui?". Abu Sufiyan a spus: "Nu".
Atunci a întrebat din nou: "Cine sunt cei care-l urmează, cei bogați sau cei
săraci?". Abu Sufiyan a spus: "Cei săraci sunt cei care-l urmează". "Şi numărul
lor crește în fiecare zi?". "Da, crește în fiecare zi", a fost răspunsul lui
Abu Sufiyan. "A fost cineva
care s-a răzgândit
sau a renunțat
la această religie după ce a ales-o?". Abu Sufiyan a replicat: "Nu". "L-ați acuzat
vreodată că v-a
mințit, înainte de
a deveni profet?". "Nu", a
spus Abu Sufiyan.
"Şi-a încălcat cumva vreodată promisiunile?". Abu Sufiyan
a spus: "Nu.
Noi am încheiat un acord cu el".
Heraclius a spus: "Ați purtat vreun război
împotriva lui și
a companionilor lui?".
"Da", a fost răspunsul lui Abu Sufiyan. "Şi cine a
ieșit învingător?". Abu Sufiyan a spus: "Câteodată noi, câteodată ei". Heraclius
a spus: "Şi ce v-a spus să faceți?". Aspus: "Să-L adorăm pe Allah Unicul, să
nu-I facem asociați Lui, să spunem adevărul, să fim cinstiți și să ne respectăm
rudele, prietenii și vecinii". Heraclius a spus: "V-am întrebat despre familia
lui și mi-ați spus că face parte din una dintre cele mai nobile familii.
De
fapt, toți profeții fac parte din cele mai nobile familii ale neamului lor.
V-am întrebat dacă a mai
fost cineva care
să pretindă că este
profet și mi-ați spus
că nu. Dacă
mi-ați fi răspuns afirmativ, aș
fi spus că acest om urmează tradiția celui de dinaintea lui. Apoi v-am întrebat
dacă cineva din familia lui este rege și mi-ați răspuns că nu, iar dacă
răspunsul vostru ar fi fost afirmativ,
v-aș fi
spus că acest
om și-ar fi
dorit să-și recapete regatul.
În continuare, v-am întrebat
dacă a fost vreodată acuzat că a mințit și mi-ați
răspuns că nu. Acum stau și mă întreb ce persoană, care nu spune nicio minciună
în viața sa, poate să spună vreo minciună în legătură cu Allah? Atunci când v-am
întrebat cine sunt cei care-l urmează pe profet, mi-ați spus că "sunt cei
săraci din neamul lor". Iar când v-am întrebat dacă numărul lor a crescut, ați
spus că da, iar acest lucru arată că religia cu care a venit Muhammed (Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!) este religia
adevărată. Şi când
v-am întrebat dacă cineva a renunțat la religia sa după ce s-a
convertit, ați spus că
nu, ceea ce
demonstrează că adevărata
credință, atunci când intră
în inima unui
om, rămâne acolo
pentru totdeauna. Apoi v-am întrebat dacă ați fost vreodată trădați de
el si mi-ați spus că nu, iar toți profeții care au venit înainte de el nu au
trădat pe nimeni. Şi, în final, v-am
întrebat ce anume v-a poruncit să faceți; mi-ați spus că v-a poruncit să-L
adorați pe Allah Unicul, să nu-I faceți asociați Lui și să renunțați la tot ce adorau străbunii
voștri. V-a poruncit
rugăciunea, să spuneți adevărul, să
fiți cinstiți, să vă respectați
rudele, prietenii și vecinii. Dacă tot ce mi-ați spus este
adevărat, atunci, în curând,el va veni și va ocupa acest pământ și aflasem din
scripturile noastre că va veni într-o bună zi, dar nu știam că va fi din neamul
vostru, iar dacă aș avea ocazia să-l întâlnesc, m-aș duce imediat la el și i-aș
săruta picioarele".
Niciunul
dintre dușmanii Islamului nu și-a mai exprimat o astfel de opinie.
Odată,
un băiat și-a întrebat tatăl: "De ce, de fiecare dată când numele
lui Allah este
menționat, numele Profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea
lui Allah fie asupra sa!) este amintit imediat după el, cu toate că toți
profeții Îl adoră pe Allah?". Tatăl a replicat: "Pentru că nimeni nu a fost
trimis cu ceea ce a fost trimis Profetul Muhammed (Pacea șibinecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!)".
Situația
lumii înainte de revelarea Islamului
Pe
vremea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!), lumea era
împărțită între două
mari puteri: Imperiul Persan
și Imperiul Roman. Aceste două mari
puteri erau imperialiste, iar
nedreptatea se răspândise
pe întreg pământul. Taxele impuse
de ei erau foarte mari, iar persecuțiile frecvente. Oamenii
de rând trăiau
într-o sărăcie cruntă,
în schimb cei bogați
locuiau în palate.
În Imperiul Roman
se practicau luptele dintre gladiatori și luptele dintre lei și oameni.
Persanii, pe de
altă parte, erau responsabili
de cea mai rigidă ierarhizare a claselor sociale din istorie, existând
un mare decalaj între cei bogați și cei săraci, între nobili și oamenii de rând.
În
toată această dezordine socială, Allah Preaînaltul l-a trimis pe Muhammed
(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a aduce reforma și
justiția. Pe vremea aceea, Peninsula Arabică era vestită pentru crimele și
nelegiuirile ce aveau loc acolo. De jur împrejurul Ka"Ëabei existau 360 de
statui înfățișând diverse zeități. Unii oameni obișnuiau să ia cu ei o părticică
din acele statui când plecau în călătorie, pentru a le purta noroc. Alții își
făceau statui din curmale pe care le păstrau în casele lor și se rugau la ele
atunci când afară era prea frig pentru a merge la locul de adorare. Chiar mai
mult decât atât, foamea îi împingea câteodată să-și mănânce zeitățile făcute
din curmale. Chiar și Omar ibn Al-Khattab (Allah fie mulțumit de el!), în Jahiliya (perioada dinaintea
Islamului), a făcut acest lucru. Când a fost întrebat: "Nu te-ai
gândit când ai făcut acest lucru?". El a spus: "Ba da. Dar pe atunci nu eram
călăuzit".
Femeia
nu avea drept de moștenire sau de proprietate pe vremea Jahiliyei (perioada
ignoranței). Ea era doar o moștenire, excepție făcând fetele care proveneau din
familii nobile. Mai mult, practica îngropării de vii a fetițelor era foarte
răspândită înaintea venirii Islamului.
Unii dintre companioni și-au îngropat de vii chiar și
șapte fetițe și nu aveau remușcări pentru fapta lor; aceasta nu le aducea prea
multă suferință în suflet.Unele fetițe erau îngropate imediat după naștere, iar
altele la vârsta de șase ani.
Allah
Preaînaltul spune: "Iar dacă vreunuia dintre ei i se vestește nașterea unei
fiice, chipul lui devine negru și el e plin de mânie. / Se ascunde de lume din
pricina răului ce i-a vestit. Să-l țină pe el, în ciuda umilinței, sau să-l
îngroape în țărână? Ce proastă judecată!" (Sura An-Nahl: 58-59).
Să
fie oare vreun semn în faptul că Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa!) i-au murit toți fiii și nu i-au trăit decât
fetele, iar atunci când își vedea
vreo fiică, o îmbrățișa și o săruta pe frunte?
În ce
privește orașul Mekka,
acesta era un
centru comercial și religios tocmai datorită Ka"Ëabei. Toate caravanele treceau
prin Mekka, iar acest lucru a adus schimbări majore pe plan cultural.
Allah
Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt: "Oare nu văd ei că Noi am făcut locul
în care trăiesc ei un loc sacru și sigur, în vreme ce oamenii din jurul lor
sunt răpiți?" (SuraAl-"ËAnkabut: 67).
De
jur împrejurul Ka"Ëabei se aflau 360 de statui, dar nu toate erau adorate de
mekkani. Exista mai degrabă mai mult un tratat de înțelegere cu triburile
vecine. Acest acord le garanta locuitorilor Mekkăi trecerea în siguranță
pe teritoriul lor, în drumul caravanelor spre
Yemen, iar, în
schimb, statuile lor aveau privilegiul de a sta în jurul
Ka"Ëabei.
Profetului
(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i s-a poruncit să-L adore pe
Allah Unicul, iar acest lucru punea în pericol comerțul, profitul și religia
mekkanilor.
Nașterea
Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)
A
fost numit Muhammed. Bunicul lui a fost cel care i-a ales numele. După șapte
zile de la nașterea lui, bunicul său l-a circumcis și a oferit o masă la care
oamenii l-au întrebat: "Cum îl vei numi?". A răspuns: "Muhammed".
Semnificația
numelui Muhammed - "Cel Lăudat" Derivă
din cuvântul: "Hamede" - "A
lăuda", nume dat unei
persoane care este mereu lăudată. Se
numea și Ahmed,denominație care
reprezintă forma de
superlativ a aceluiași cuvânt. În Coranul cel Sfânt apare
atât numele de Ahmed, cât și numele de Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!).
Originea
Profetului Muhammed (Pacea șibinecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)
Numele
lui este Muhammed, fiul lui
Abdullah, fiul lui Abdul-Muttalib, fiul
lui Hașem, fiul
lui Abd-Zanat, fiul lui Abd-Kusay, fiul lui Kilab, fiul lui
Murra, fiul lui Ka"Ëab, fiul lui Louay, fiul lui Ghaleb, fiul lui Fihr. Fihr era
străbunicul tribului Quraiș și descendentul
lui Ismail al
cărui tată era
Ibrahim (Pacea fie asupra
lor!). Străbunicul Profetului
(Pacea și binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!) a fost Kusay, cel care a unit tribul Quraiș. Termenul de
"quraiș" derivă din cuvântul "teqarruș" care înseamnă "a uni, a combina". După
acesta a venit Hașim. El a negociat cu persanii și romanii în privința trimiterii caravanelor
quraișiților. Spiritul de conducere a fost mereu prezent în familia Profetului
(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), chiar dacă, în pofida
originii nobile și a statutului de conducător, aceasta nu era bogată. Astfel,
Profetul(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost aproape de
săraci, datorită situației materiale precare a familiei lui, și aproape de cei
bogați, datorită originii sale nobile.
Beni
Umeyya, o altă ramură a familiei, cu toate că era mai înstărită, a
rămas necunoscută oamenilor,
iar Beni Abdul-Muttalib, cu toate
că nu era bogată, s-a bucurat de dragostea și respectul celor din jur.
Cu
toții cunoaștem povestea lui Abdul-Muttalib, cel care l-a înfruntat pe Abraha
atunci când acesta a vrut să cucerească orașul Mekka. Primul lucru pe care
Abraha l-a făcut a fost să confiște bunurile oamenilor. Abdul-Muttalib s-a dus
să-l vadă și și-a cerut înapoi cămilele luate de acesta. Abraha a râs și i-a spus: "Am crezut că ai venit să
negociezi în privința Ka"Ëabei pe care intenționez să o distrug". Abdul-Muttalib
a replicat: "Eu am venit după cămilele mele, iar, în ce privește Ka"Ëaba, ea are
un Stăpân care o va proteja".
"A
venit la voi un trimis chiar dintre voi, căruia îi sunt grele necazurile ce vă
lovesc, care este plin de grijă pentru voi, iar cu dreptcredincioșii este el
milostiv și îndurător".(SuraAt-Tawba: 128).
Abraha a
înaintat cu armata,
intenționând să dărâme Ka"Ëaba, iar locuitorii orașului Mekka s-au
refugiat în munți. Apoi niște păsări au apărut la orizont, purtând în
cioc pietre. În momentul în care pietricelele îi atingeau pe soldații lui
Abraha, pielea lor ardea și le
provoca dureri mari. În
Sfântul Coran, Allah spune referitor la acest eveniment: "Oare nu ai
văzut tu ce a făcut Domnul tău cu oamenii elefantului? / Oare nu a făcut El
vicleșugul lor să fie în deșert? / Şi a trimis peste ei păsări în stoluri, / Ca
să arunce asupra lor cu pietre de lut ars! / Şi i-a făcut pe ei ca un
ogormâncat". (Sura Al-Fil:1-5).
Există mai
multe opinii cu privire
la data nașterii Profetului (Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!).
Într-una
dintre aceste opinii se susține că el s-ar fi născut într-o zi de luni,
dimineața, pe data de 12 Rabi"Ëul-Awwal (20 aprilie 570), la 50
de zile după
evenimentul Elefantului. Într-o
altăopinie, se menționează că data nașterii Profetului ar fi fost pe 22 aprilie
571, adică 9
Rabi"Ëul-Awwal, în același an
cu evenimentul Elefantului.
Atunci
când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era
adolescent, a fost întrebat: "Nu ai jurat pe Lat și Uzza?". Şi el a spus:
"Niciodată nu i-am adorat și nu am jurat pe ei".
Profetul
(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a născut
pe cale naturală;
a fost o
naștere obișnuită, nu asemenea nașterilor profeților Adam și
Iisus - "ËIsa (Pacea fie asupra lor!).
Allah
Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt: "Ați avut voi în trimisul lui Allah o
pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduiește în Allah și în Ziua de Apoi și Îl
pomenește pe Allah mereu". (Sura Al-"ËAhzab: 21).
fragment din cartea "Pe urmele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)", autor Amr Khaled
Articole asemanatoare
Mohamed - O scurtă descriere
Prima saptamana de dupa revelatie
Inceputul revelatiei