Musulmanilor nu le este ingaduit sa se paraseasca unul pe altul


Islamul i-a interzis credinciosului musulman să fie aspru cu fratele său musulman, să-l boicoteze pe el sau să se îndepărteze de el. Celor care se ceartă li se cere ca în termen de trei zile să se calmeze și să se împace, aducând liniștea între ei și ridicându-se deasupra orgoliilor, mâniei și certurilor. Una dintre calitățile lăudate de Coran se referă la faptul că musulmanii trebuie să fie "blânzi față de dreptcredincioși" (Al-Ma'ida: 54).


Iar Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a zis: "Unui musulman nu-i este îngăduit să stea despărțit de fratele său musulman mai mult de trei zile. Iar dacă s-au scurs cele trei zile, are datoria să-l întâlnească pe el și să-l salute [cu expresia "pace ție!"]. Dacă îi va răspunde la salut, vor fi părtași la răsplată, iar dacă nu-i va răspunde, atunci va avea parte de păcat, iar cel care a salutat nu va mai fi părtaș la despărțire!"[1]


Interdicția referitoare la ruperea legăturilor este confirmată în mod deosebit când este vorba de rudele apropiate, căci Islamul consideră obligatorie păstrarea legăturii cu rudele de sânge și respectarea caracterului ei sacru. Allah Preaînaltul a grăit în această privință:

"Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de sânge, căci Allah este Veghetor peste voi!" (An-Nisa': 1).

Trimisul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a înfățișat această legătură și valoarea ei la Allah spunând: "Legătura de rudenie [rahm] este agățată de Tron. Spune: Acela care păstrează legătura cu mine, păstrează și Allah legătura cu el, iar acela care a rupt legătura cu mine a rupt și Allah legătura cu el".[2]

Şi a mai spus Profetul Muhammed: "Acela care întrerupe nu va intra în Rai!"[3] Unii ulemai au interpretat că este vorba de cel care taie, adică întrerupe legăturile de sânge, iar alții au interpretat că este vorba de cel care taie drumul (adică de tâlharul care iese la drumul mare), ca și cum amândoi ar

fi puși pe aceeași treaptă.


Legătura de rudenie obligatorie nu presupune ca rudele să răspundă la o legătură cu o legătură similară, la o binefacere cu o binefacere similară, căci acestea sunt lucruri firești. Obligația este de a rămâne legat de rudele de sânge, chiar dacă ele l-au părăsit pe unul dintre ei. Profetul - Pacea asupra IH - a zis: "Cel care ține la legătură este nu acela care răspunde cu ceva egal, ci cel care ține la legătură este acela care, dacă s-a întrerupt legătura sa de sânge, el o reface și o păstrează".[4]


Nu este vorba de acea despărțire și de ruperea legăturii din cauza părăsirii de către o rudă a căii lui Allah sau mâniei datorate unei acțiuni împotriva Adevărului, căci cea mai puternică dintre legăturile credinței este iubirea întru Allah și ura întru Allah.


Profetul și companionii săi au stat departe de cei trei care nu au luat parte la incursiunea de la Tabuk vreme de cincizeci de zile, încât ei s-au aflat în mare încurcătură, neștiind ce să mai facă. Nimeni nu a mai stat cu ei, nimeni nu le-a mai vorbit, nimeni nu i-a mai salutat, până când Allah a revelat în Cartea Sa că ei au fost iertați.[5]


Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a stat departe de unele dintre soțiile sale vreme de patruzeci de zile.


Abd Allah bin Omar a stat departe de unul din fiii săi până la moarte, din cauză că el nu s-a supus poruncilor unui hadis pe care l-a menționat tatăl său, în care se relatează că Trimisul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a interzis bărbaților să le împiedice pe femei să meargă la moschee.[6]

Dacă părăsirea și cearta țin de lucrurile lumești, atunci această lume este mai puțin importantă pentru Allah și pentru musulman decât să ducă la certuri și la ruperea relațiilor între musulman și fratele său. Cum să fie altfel, de vreme ce urmarea vrajbei îndelungate este privarea de iertarea lui Allah? într-un hadis autentic se relatează: ¬ęPorțile Raiului se deschid în zilele de luni și de joi și Allah Preaputernicul și Preaînaltul îl iartă pe orice rob care nu- I face Lui semeni, afară de bărbatul care poartă vrajbă fratelui său. Şi El zice îngerilor: "Amânați-i pe aceștia doi până ce ei se vor împăca! Amânați-i pe aceștia doi până ce ei se vor împăca! Amânați-i pe aceștia doi până ce ei se vor împăca!"[7]

Este de ajuns pentru acela care are dreptate ca fratele său să vină la el și să-i ceară iertare, pentru ca el să accepte scuzele lui și să pună capăt vrajbei. Lui nu-i este îngăduit să-l refuze și să respingă scuzele lui. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a avertizat în legătură cu această eventualitate, spunând că nu-i va da lui să bea din izvorul Profetului în Ziua învierii.[8]


 



[1] Relatat de Abu Dawud (N.A.)

[2]General acceptat (N.A.)

[3] Relatat de Al-Bukhari (N.A.)

[4] Relatat de AI-Bukhari (N.A.)

[5] Relatat de Al-Bukhar și de alții (N.A.)

[6] Relatat de Ahmad. larAs-Suyuti a compus o epistolă pe care a intitulat-o "Az-Zajrbi-l-hajr", adică "pedepsirea prin despărțire", aducând numeroase dovezi constând din texte și hadise legate de acest subiect (N.A.)

[7] Relatat de Muslim (N.A.)

[8] Relatat de At-Tabarani (N.A.)

-

Comentarii aferente acestui articol



Adauga un comentariu

(Your email address will not be published.)