Mecca si internationalizarea comertului local

Mecca era un oraş aglomerat şi prosper, înconjurat de stânci aride, controlând aproape în întregime comerțul desfăşurat în spațiul dintre Oceanul Indian şi Mediterana. Iar această poziție a fost adjudecată, cel mai probabil, după o perioadă în care înaintaşii meccanilor şi-au îmbogățit viața nomadă cu practica micilor afaceri. Al-Tabari, însă, a identificat sursa prosperității în seceta şi foametea care i-a lovit, determinandu-l pe Haşim ibn "ËAbd Manaf, ilustrul bunic al Profetului, să călătorească până în Palestina de unde a cumpărat făina pe care a adus-o la Mecca. El a fost primul negustor care a pus bazele celor două călătorii de afaceri ale meccanilor : cea de iarnă (până în Yaman sau Yemen) şi cea de vară (până în Şam sau Siria).

Conform unor cercetători, negustorii meccani (quraişi) nu au desfăşurat afaceri dincolo de granițele oraşului până când Haşim nu s-a deplasat în Siria şi guvernanții pe care i-a întâlnit l-au asigurat în scris în ceea ce-i priveşte pe comercianți şi mărfurile acestora. Sfera acestei asigurări includea permisiunea de traversare liberă a Siriei cu caravanele sau le oferea posibilitatea plății unei taxe modice în schimbul căreia să-si asigure mărfurile importate. Ulterior, "ËAbd Şams ibn "ËAbd Manaf a procedat asemănător cu guvernanții Abisiniei (Etiopiei), Naufal ibn "ËAbd Manaf cu cei ai împăratului Cosroe (al-Akasira) al Irakului şi Persiei, iar "ËAbd al-Mutalib ibn "ËAbd Manaf de la cei din al-Himyar şi al-Yaman. De asemenea ei toți au încheiat acorduri de securitate în zonele de responsabilitate tribal cu şefii respectivelor triburi. Mai târziu, quraişii au dezvoltat un comerț international, semnând acorduri comerciale cu alte țări, sarcină care a revenit celor din neamul lui Manaf. În acea perioadă Peninsula Arabă era traversată de aceste rute comerciale, în special în regiunile mărginaşe şi cele mai fertile, unind toate centrele comerciale din zonă. În orice caz, conform majorității exegeților, comerțul meccan a depăşit granițele regiunii încă din vremuri imemorabile, continuând astfel cu excepția unor perioade preislamice tulburi. Ei şi-au bazat opiniile pe capitolul coranic "Quraiş" în care se arată că meccanii obişnuiau să călătorească fie în Siria în fiecare vară şi iarnă, fieîntrun anotimp mergeau în Siria, iar în celălalt în Yemen.¹

În acest capitol Allah Preaînaltul le-a poruncit meccanilor să rămână în Mecca pentru a-L adora, arabilor din alte regiuni rămânându-le să aducă diverse daruri drept ofrandă, ceea ce a transformat negoțul întro practică comună in sânul comunității locale. Această ultimă accepțiune vine să contrazică cele afirmate mai devreme, conform cărora comerțul meccan s-a extins dincolo de granițe doar din timpul lui Haşim ibn "ËAbd Manaf.

Pentru a concluziona, indiferent de dovezile aduse în sprijinul uneia sau alteia dintre perioadele în care comerțul meccan a obținut caracter internațional, cert este că meccanii s-au afirmat înainte de zorii Islamului. 

NOTE

1. Lalal al-Din "ËAbd al-Rahman al-Suyuti, Kitab al-Durr al-Manthur fi Tafsir bi'l-Ma'thur,VI (Beirut), p.397