Lumea furnicilor in versetele coranice

Postat deAlina in Existenta Sape 23.11.2011,0 comentarii

"Şi au fost adunate la Solomon oștile sale de djinni, de oameni și de păsări și au fost ele aranjate în cete./ Şi, când au sosit ele din Valea Furnicilor, a zis o furnică: "O,voi furnicilor! Intrați în casele voastre, ca să nu vă strivească Solomon și oștile sale, fără ca ei să-și dea seama!"/ El a surâs, veselindu-se de vorbele ei" (An-Naml: 17-19).

Stăpânul Atotputernic și Preaînalt a dat câtorva sure din Cartea Sa cea Sfântă numele unor animale și insecte, cum sunt vitele, albinele, furnicile și păianjenul, pentru a atrage atenția omului asupra faptului că, în studierea firii făpturilor lui Allah, și cu deosebire a acelora pe care le-a dat ca nume pentru surele sfinte, se află o cale științifică de natură să ne conducă la credință. Unul din credincioșii lui Allah a fost întrebat despre ghidul lui de credință care l-a condus la credința în Allah și în cuvintele Lui și el a răspuns: "Viața furnicilor și activitatea lor".

Calea ideală pentru acela care voiește să creadă în Allah și în Cartea Sa este studierea tuturor făpturilor lui Allah și apoi consultarea versetelor coranice care s-au referit la aceste făpturi și popularizarea acestor studii prin intermediul mijloacelor de informare audiovizuale, după simplificarea, programarea, comentarea și apropierea lor de mințile celor cu rațiune, de către propovăduitori specialiști, fiecare dintre ei în domeniul specialității sale. Aceasta este - în opinia noastră - calea ideală pentru a ajunge la mintea și inima celui cu rațiune, căci Islamul este în esența sa știință, rațiune, logică și angajare, iar Coranul cel Sfânt se adresează rațiunii și logicii prin intermediul științei. Trimisul iubit și ales a subliniat acest lucru prin tradiția cunoscută: "Prezența la locul de întâlnire a unui învățat este mai bună decât rugăciunea alcătuită dintr-o mie de prosternări (rak'a) și decât vizitarea a o mie de bolnavi și decât asistarea la o mie de ceremonii funerare". Şi decât citirea Coranului? L-au întrebat pe el. Iar el le-a răspuns: "Şi oare Coranul este de folos, fără știință?"

Furnicile și albinele sunt insecte sociale care trăiesc în comunități mari, fiecare dintre ele alcătuind un regat extrem de bine organizat. Furnica sau albina nu pot trăi singure, separate de restul indivizilor regatului, așa cum se întâmplă cu păianjenul, bondarul, fluturele sau alte insecte. Ştiința comportamentului furnicilor și albinelor a dovedit că, dacă o furnică sau albină este izolată de indivizii comunității, ea moare. Albinele și furnicile sunt în comunitățile lor asemenea membrelor unui organism întreg și ele nu au viață separată de el. Pornind de la aceasta, vom afla un prim miracol științific coranic: o întreagă sură din Cartea lui Allah a fost numită "Sura albinelor" și nu "a albinei" și tot astfel, o altă sură a fost numită "Sura furnicilor" și nu "a furnicii", în vreme ce o altă a fost numită "Sura păianjenului" și nu "a păianjenilor".

Începând de la mijlocul secolului al XX-lea, știința despre comportamentul animalelor a arătat că fiecare specie de viețuitoare are un mijloc prin care se face cunoscută și, prin intermediul lui, își stabilește relațiile cu ceilalți indivizi ai comunității. Fiecare vietate are o limbă prin intermediul căreia se înțelege cu ceilalți indivizi ai comunității sale și ele reprezintă comunități, ca și noi, în organizarea vieții lor sociale, confirmând cuvintele lui Allah Preaînaltul : "Nu este vită pe pământ, nici pasăre care zboară cu aripile ei, decât în neamuri, ca și voi. Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte. Apoi, la Domnul lor vor fi adunați" (Al-An'am: 38). În exemplele simple despre viața furnicilor și a mijloacelor de comunicare între ele se află explicația miracolului științific existent în versetele sfinte de mai sus.

"A ZIS O FURNICĂ

1 - Limba furnicilor

Stăpânul a înzestrat furnicile cu un sistem dezvoltat de glande, dispuse pe toate părțile corpului. Ştiința a cunoscut de curând funcția unora dintre ele: ele sunt surse de numeroase substanțe chimice folosite în procesul de comunicare și schimb de informații și de mesaje între diverșii indivizi ai coloniei, reprezentând prin urmare un limbaj chimic al furnicilor, alături de un limbaj sonor și de un altul constând în mișcări ale picioarelor și ale antenelor, cunoscut fiind că toate limbajele ființelor vii, inclusiv al omului, se bazează în modul de funcționare pe substanțe chimice.

a - Substanțele traseului: Furnicile secretă pe pământ, îndeosebi cele lucrătoare, o substanța chimică volatilă care le ajută să-și sporească activitatea, să-și stabilească direcția și să conducă celelalte lucrătoare la locurile hranei și construcției și cu cât hrana sau prada este mai abundentă cu atât substanța este mai concentrată.

Substanțele chimice folosite de diverse specii de furnici nu sunt identice. Indivizii unei specii nu sunt influentați de substanțele traseului secretate de indivizii unei alte specii de furnici. Fiecare specie are limbajul său, cu ajutorul căruia comunică și conduce ceilalți indivizi ai speciei acolo unde voiește să-i conducă și, de aceea, nu există nici o perturbație sau amestec între diversele specii de furnici atunci când se întretaie traseele lor, în căutarea hranei. Slavă Aceluia "care a dat fiecăruia firea sa și apoi l-a călăuzit " (Ta-Ha: 50).

b - Substanțele de avertizare: Pe lângă substanțele traseului, pe care le-a descoperit cercetătorul Mac Carthy în anul 1950, cercetătorul Winselson a descoperit în anul 1959 niște substanțe chimice cu ajutorul cărora furnicile se avertizează unele pe altele asupra prezenței unui dușman extern și atunci se produce în mulțimile de furnici care alcătuiesc o comunitate o stare de agitație: fie că aleargă grăbite, fie că se adună și atacă adversarul extern, fie că fug, în funcție de tipul substanței de avertizare. Există și alte substanțe chimice cu ajutorul cărora comunitatea furnicilor în ansamblu poate să migreze sau să atace o altă comunitate sau să stabileasă existența unui dușman în apropiere sau la distanța. Alături de limbajul chimic, pe care îl folosesc furnicile pentru a comunica, mai există și limbajul atingerii cu antenele, limbajul stârnirii cu ajutorul picioarelor și al mișcărilor abdomenului și un limbaj sonor specific speciei de furnici (Atta) care emit frecvențe sonore, cum este târțâitul, recepționate de celule auditive existente în picioarele lor. În felul acesta, cercetătorii au descoperit în a doua jumătate a secolului al-XX-lea faptul că furnica își avertizează semenele de la iminența unei primejdii cu ajutorul câtorva limbaje, confirmându-se cuvintele lui Allah PreaÎnaltul: "Şi când au sosit ele în Valea Furnicilor, a zis o furnică: "O, voi furnicilor! Intrați în casele voastre, ca să nu vă strivească Solomon și oștile sale, fără ca ei să-și dea seama!"/ El a surâs, veselindu-se de vorbele ei" (An-Naml: 18-19).

"Neamuri ca și voi"

"Nu este vietate pe pământ, nici pasăre care zboară cu aripile ei, decât în neamuri, ca și voi. Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte. Apoi, la Domnul lor vor fi adunați" (Al-'An'am: 38).

Neamul furnicilor este o lume minunată. Ne vom referi în continuare la câteva aspecte legate de viața lor, pentru a face să sporească și mai mult credința credinciosului în Cel care se află în spatele acestei întocmiri perfecte a vieții acestor insecte, al căror nume îl poartă una din surele Cărții Sfinte a lui Allah:

Studiul științific al furnicilor a început în secolul al XVIII-lea, dar în ciuda existenței a circa treizeci și cinci de mii de studii care le-au fost consacrate până acum, multe lucruri care țin de viața acestor ființe ciudate rămân încă necunoscute.

- În zona ecuatorială există un milion și jumătate de furnici pe hectar și tot cam atâtea și în celelalte zone. O misiune științifică italiană a întreprins un studiu în urma căruia a inventariat aproximativ un milion de mușuroaie de furnici în Alpii italieni, în care trăiesc circa trei sute de miliarde de furnici, distrugând în fiecare an paisprezece mii de tone de alte insecte dăunătoare ce ar putea nimici majoritatea pădurilor.

- Furnicile prezintă o serie de foloase: ele aerisesc solul, îl îngrașă, îl alimentează, polenizează florile, transportă semințele la mari distanțe și totodată constituie hrana altor făpturi, fiind o verigă importantă în menținerea echilibrului mediului.

- Există optsprezece mii de specii de furnici, fiecare dintre acestea cu particularitățile sale biologice și cu organizarea sa socială diferită de a celorlalte și până în prezent au fost studiate șase mii de specii dintre ele.

- Furnicile au cimitire colective în care își îngroapă morții, asemenea oamenilor. Când moare, furnica secretă o substanță chimică specifică pentru a-și semnaliza moartea și semenele vin la ea și o scot în afara regatului îngropând-o în cimitirul coloniei.

- Unele specii de furnici, cum este atta, cultivă ciuperci și-și apără culturile de microbii care le distrug, secretând niște substanțe chimice antibiotice, iar o altă specie, numită furnica roșie, stăpânește turme de insecte din specia păduchelui-de-frunze, care sunt, pentru furnici, ca niște turme de vite: le conduc la pășune, le apară împotriva altor insecte, le asigură locuința, mâncarea și protecția, iar acestea le oferă în schimb laptele lor- o substanăț zaharoasă pe care o mulg cu antenele lor, așa cum omul mulge laptele vitelor.

- Există o specie de furnici care practică luarea în sclavie; ele poartă războaie împotriva altor soiuri de furnici, le ucid pe lucrătoare și pe apărătoare, iar apoi cară larvele acestora în regatul lor și se ocupă de întreținerea și creșterea acestora - până la faza maturității, când le constrâng să le slujească și să muncescă pentru ele.

- Există între furnici o categorie numită lucrătoare magazionere, care stau agățate de plafonul magaziei mușuroiului de furnici în zilele secetoase și când lipsește apa ele distribuie semenelor lor lucrătoare, nectar de miere pe care îl înmagazinează în abdomenul lor pentru zilele dificile.

Cine le-a învățat acest lucru? Logica naturii, nevoia sau evoluția? Nicidecum! Ci numai Stăpânul tuturor viețuitoarelor care le călauzește pe toate.

- Există circa șase sute de specii de insecte parazitare care trăiesc pe seama furnicilor. Cea mai ciudată dintre acestea este o insectă mică din familia coleopterelor care pătrunde în mușuroiul furnicilor roșii și încearcă să le alunge și să le ucidă, însă aceste coleoptere secretă imediat un lichid al cărui miros le atrage pe furnici, găsind gustul lui foarte plăcut. Lucrătoarele și apărătoarele coloniei de furnici nu mai au altă treabă decât să savureze lichidul plăcut dar narcotic, secretat de invadatoarele ce folosesc această ocazie pentru a-și depune ouăle în mușuroiul furnicilor. Larvele lor se dezvoltă rapid și se hrănesc cu larvele furnicilor, fără ca furnicile îngrijitoare să poată lua nici un fel de măsuri de apărare, căci toate sunt preocupate să sugă nectarul narcotic al coleopterelor care au folosit cuibul furnicilor pentru a-și depune ouăle și pentru a-și crește larvele pe seama furnicilor roșii, cu toate că acestea sunt considerate printre cele mai înverșunate specii de furnici în atacarea oricărui străin care pătrunde în regatul lor.

Cine le-a învățat pe micile coleoptere acest truc și cine le-a înzestrat cu această substanță narcotică ? Natura? Şi cum explică Darwin și adepții săi prin prisma teoriei evoluționiste acest comportament numai al unei anumite specii de coleoptere și numai al unei anumite specii de furnici din miile de specii, de vreme ce factorii naturali prin care au încercat să explice comportamentul animalelor sunt aceeași pentru toate speciile de coleoptere și de furnici?

Există o altă specie ciudată de paraziți, pe care Domnul i-a îndreptat împotriva furnicilor, pentru menținerea echilibrului mediului în ceea ce privește numărul făpturilor. Este vorba de gândacii aurii care nu se înmulțesc decât pe seama unei anumite specii de furnici și în felul acesta limitează răspândirea și dominația lor. Gândacii aurii caută o specie anumită de furnici roșii, considerate dintre cele mai crude specii, apoi secretă o substanță chimică ce le face pe furnicile roșii prădătoare să nu le dea nici o atenție, apoi își depun ouăle pe care le învelesc cu o substanta gelatinoasă cu un miros care le atrage pe furnici și le face să transporte ouăle în mușuroi, socotind că ele sunt o hrană, iar după câteva săptămâni, ies larvele lacome ale gândacilor și devorează o nouă cantitate din larvele furnicilor. În felul acesta, Stăpânul a limitat numărul furnicilor, menținând echilibrul natural. Ne întrebăm și noi, la fel cum s-a întrebat și cercetătorul de la care am luat acest exemplu ciudat referitor la lumea animalelor, cine se află în spatele acestei minuni?

Logica naturii, evoluția, hazardul sau ce? Nicidecum! Numai Cel Veșnic, Prealăudatul și Preaînaltul, care a spus în Cartea Lui bine întocmită: "Şi nu este vietate pe care El să nu o țină de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept" (Hud: 56);

"Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite" (Al Qamar: 49);

"A creat lucrurile și le-a orânduit cu bună rânduială" (Al-Furqan: 2);

"Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsu răcumpănită" (Al-Hijr: 19).

O altă specie de furnici africane numite "cophylle" își construiește cuibul într-un mod foarte ciudat, din frunzele copacilor pe care le cos cu fire de mătase lipicioase, secretate de larvele sale purtate între maxilare de lucrătoare. Acestea trec firele de mătase pe marginile frunzelor, pe care le unesc, întocmai cum procedează un țesător. Cine le-a învățat acest lucru? Nevoia, hazardul, natura sau evoluția? Nicidecum! Ci Preaputernicul, Acela care a spus: "Şi în propria voastră făptură și în vietățile pe care El le-a risipit, se află semne pentru un neam de oameni care crede cu tărie" (Al-Jathiya: 4).

Unele specii de furnici vânează într-un mod "inteligent"; acestea se împart în două grupuri - unul dintre ele ia poziție pe pământ, în apropierea tulpinii unui pom, în vreme ce celălalt se cațără pe tulpina lui pentru a ataca insectele din el. În felul acesta, încercuiesc toate insectele care nu pot să zboare, fiindcă acelea care scapă de furnicile de pe tulpină cad în capcana furnicilor care stau la pândă la baza tulpinii. În timpul acestei operațiuni de vânătoare, furnicile sunt însoțite de păsările dintr-o specie numită vrăbiile furnicilor, care prind unele insecte ce fug de furnicile atacatoare, înainte de a ajunge la furnicile care au luat poziție lângă tulpina pomului. De asemenea, grupul de furnici și păsări atacatoare este însoțit de o specie de fluturi viu colorați care se hrănesc cu găinații vrăbiilor de furnici, în care găsesc substanțe azotoase necesare pentru creșterea ouălor proprii. Totodată, este demn de reținut faptul că vrăbiile nu atacă furnicile și nici fluturii care au un gust respingător. Cine se află în spatele tuturor acestor lucruri? Logica evoluției, selecția naturală, natura, hazardul sau evoluția? Nimic din toate astea! Ci numai Creatorul, Dătătorul de chipuri, Cel Viu, Cel Veșnic, Dăruitorul, Deschizătorul, Atoateștiutorul, care a zis în Cartea Sa bine întocmită, cu mult înainte ca omul să fi descoperit acele ciudățenii din lumea insectelor și a păsărilor: "Şi nu este viețuitoare pe pământ a cărei hrană să nu fie în grija lui Allah. El știe locul ei de sălaș și locul în care ea va muri. Totul este într-o Carte deslușită" (Hud: 6);

"Şi câte vietăți sunt care nu poartă hrana lor! Allah le hrănește și pe ele [și vă hrănește] și pe voi! El este Cel care Aude Totul și Atoateștiutor" (Al-'Ankabut: 60).

În sfârșit, larvele unor specii de fluturi apelează la ajutorul furnicilor pentru a se apăra împotriva adversarilor lor, așa cum sunt viespiile și alții, într-un mod ciudat, descoperit recent de cercetătorul Phillip Doffry de la Universitatea din Texas: larvele emit niște sunete pe care furnicile le percep și aceasta prin niște dansuri care produc anumite oscilații pe care furnicile le înțeleg și se îndreaptă spre sursa sunetelor. Acolo, larvele secretă niște substanțe zaharoase și proteice pe care furnicile le găsesc foarte plăcute și, în schimb, apără larvele de alte insecte adversare.

fragment din cartea "Ştiintele despre Pamant in Coran", autor Dr. Adnan Aș - Şarif

(cartea este pe site in format PDF la sectiunea Biblioteca)

-

Comentarii aferente acestui articol



Adauga un comentariu

(Your email address will not be published.)