Lumea albinelor in versetele coranice

"Şi în propria voastră făptură și în vietățile pe care El le-a risipit se află semne pentru un neam de oameni care crede cu tărie" (Al-Jathiya:4).

"Fața mea se pleacă dinaintea Aceluia care a creat-o, a plămădit-o, i-a dăruit văzul și auzul" (Dintr-o rugă a Trimisului nobil)

"Cine a creat acidul amino-nucleic care a permis primei celule să se înmulțească? Vom rămâne fără răspuns, dacă vom spune că este vorba de hazard. Cu câțiva ani în urmă, biologii au început să-și revizuiască opiniile. Există o intervenție din partea unui Creator și Orânduitor situat deasupra materiei". Jean Jillieton (filozof contemporan)

Studiile științifice serioase despre albine au început la mijlocul secolului al XVII-lea și până în momentul de fața au apărut aproximativ douăzeci de mii de studii despre această insectă minunată și folositoare care constituie cea mai mare dovadă a falsității teoriei evoluționismului, după cum afirmă astăzi unii cercetători ai comportamentului animalelor. Din puținele informații de mai jos, musulmanii vor înțelege de ce Stăpânul a dat uneia din surele Cărții Sale Sfinte numele "Albinele", mai ales că denumirile surelor și ordinea versetelor au fost poruncite din cer.

1. "Şi Domnul tău le-a revelat albinelor: "Făceți- vă case în munți, în pomi și în ceea ce ei făuresc!"

Libertatea alegerii locului pentru stup: spre deosebire de multe alte insecte, care au nevoie de întrunirea unor condiții precise pentru alegerea unui loc în care să se reproducă, ceea ce în știința referitoare la comportamentul animalelor se numește "insistență în alegerea locuinței", roiul de albine face din orice loc pe care îl găsește în natură sau pe care i-l oferă omul locuința pentru construirea stupului, fie că este vorba de o scorbură în stânci, în munți sau în pomi, fie că este vorba de un stup artificial oferit de om.

Geometria stupului: alegerea formei hexagonale pentru ochiurile discurilor de ceară, exactitatea aritmetică și tehnica deosebită a construcției lor sunt lucruri care au stârnit nedumerirea cercetătorilor din domeniile apiculturii, geometriei și aritmeticii, deopotrivă. În ceea ce privește o suprafața delimitată, formele hexagonale, așa cum sunt ochii discurilor albinelor, pot să conțină cea mai mare cantitate de miere. Formele triunghiulare, pătrate, rotunde și altele conțin o cantitate mai mică, chiar dacă au aceeași suprafață. Diferența între grosimea pereților stupului este de circa 2%.

Cum de au ajuns albinele la această realizare uimitoare?

Care sunt instrumentele de măsură care le-au permis să ajungă la această lucrare geometrică precisă?

Probabil tentaculele și maxilarele cu care natura a înzestrat albinele, ca să folosim expresia biologului Werner Nachtigall, din care am selectat aceste informații. Ciudată este logica unor învățacei - și nu învățați care se ascund în spatele unor vorbe goale, cum sunt natura, evoluția sau hazardul, ori de câte ori se trezesc în fața unei minuni a făpturilor și ori de câte ori se întreabă despre primul motiv existent în spatele unei astfel de situații: Allah Preaslăvitul și Preaînaltul.

Entomologul Remy Chauvin, profesor de psihologia animalelor la Universitatea Sorbona din Paris, care declară deschis în cărțile sale că în spatele oricărui lucru minunat și uimitor din lumea insectelor și naturii se află Dumnezeu afirmă că viața albinelor și construcția stupului vin în contradicție cu teoria evoluționismului, căci albinele nu au evoluat de la apariția lor pe fața pământului cu o sută cincizeci de milioane de ani în urmă și până astăzi.

2. "Apoi, mâncați din toate roadele!"

Creatorul i-a poruncit albinei să mănânce din toate roadele din natură, spre deosebire de multe insecte care se hrănesc doar cu un anumit soi de hrană și de aceea le-a înzestrat cu tot ceea ce le face apte pentru această sarcină.

În cele două antene ale albinei se află pori și perișori nervoși fini, într-un număr variind între câteva mii și treizeci de mii, în funcție de funcția albinei, și care alcătuiesc în ansamblu simțurile mirosului și ale pipăitului. Antenele acționează ca un radar, îndeosebi în întunericul stupului.

Albina are mai mulți ochi și nu doar doi. În zona capului are doi ochi mari, fiecare dintre ei fiind alcătuit la rândul lui din mii de ochi mici așezați unul alături de altul, fiecare dintre aceștia fiind independent în ceea ce privește structura și anatomia, dar completându-i pe ceilalți în ceea ce privește funcția lor. Albina mai are doi ochi în partea superioară a capului, iar sub ei un al treilea ochi. Acești cinci ochi îi permit albinei să aibă un câmp vizual foarte larg. Ea vede până în zare la dreapta și la stânga, aproape și departe în același timp. Vederea ei este mai cuprinzătoare decât vederea omului și este suficient ca ea să vadă puțină lumină pentru a cunoaște direcția soarelui și poziția lui exactă, știindu-se că ochii albinei nu se mișcă.

Minunile Creatorului în privința gurii albinei constau în faptul că ea este dotată cu tot ceea ce îi este necesar pentru îndeplinirea tuturor funcțiilor cerute: ea roade din florile tuturor plantelor, linge, mestecă, suge și înghite.

Simțul gustului albinei este deosebit de sensibil la tot ceea ce are gust dulce, cu condiția să nu fie preparate fabricate chimic, pe acestea din urmă evitându-le, fără să coboare pe ele, ca și cum ar fi inexistente (albinei i s-a poruncit să mănânce din roadele naturale). Ea nu evită însă substanțele amare, cufundându-le în zahărul dizolvat cu apă de chinină foarte amară.

În ceea ce privește simțul auzului, cu toate că știința nu i-a descoperit încă un centru special în organismul albinei, este cert că ea este afectată de sunete cu oscilații pe care nu le percepe urechea omului. Unele experimente au înregistrat oscilații sonore, care probabil că erau sunete de cerere de ajutor sau semne care indicau direcția, trimise de albina care pleca spre locul cu flori de unde aduna nectarul.

Albina are patru aripi fără mușchi în ele, însă Domnul le-a înzestrat cu puterea de a purta în zbor o greutate de două ori mai mare decât cea a corpului lor, putând atinge viteza maximă în zbor de 50 km pe oră și o frecvență de 400 de bătăi din aripi pe secundă!

Albina are trei perechi de picioare minunat întocmite, pe care le folosește pentru prinderea hranei, pentru gustarea ei, pentru culegerea nectarului, pentru cărarea greutăților, pentru extragerea cerii, pentru construirea caselor și pentru curățarea corpului. Studierea anatomiei lor și a modului de folosire a lor, constituie un deliciu pentru acela care voiește să cunoască științific și în mod concret sensul cuvintelor lui Allah: "Laudă numele Domnului tău Cel Preaînalt/ Care a creat și a plămădit"(Al-'A'la: 1-2); "Şi în propria voastră făptură și în dobitoacele pe care El le-a risipit, se află semne pentru un neam de oameni care crede cu tărie"(Al-Jathiya: 4);

"Nu vezi nici o nepotrivire în creația Celui Milostiv. Întoarce-ți privirea! Oare vezi tu vreo crăpătură?/ Întoarce-ți iarăși privirea, de două ori! Privirea se va întoarce la tine umilită și slabă!" (Al-Mulk : 3-4).

3 - "Şi urmați căile ușoare ale Domnului vostru!"

Domnul a făcut căile albinelor ușoare, pentru a le conduce la felurite roade existente în natură prin întocmirea minunată a făpturii ei, așa după cum am arătat mai sus și datorită limbii prin care comunică albinele lucrătoare în culegerea nectarului și prelucrarea lui. Cercetătorul austriac Karl Von Freish a reușit după zece ani de studiu, să descifreze simbolurile "dansului albinelor", primind pentru aceasta premiul Nobel în anul 1973. În cele ce urmează, ne vom referi la unele secrete științifice ale "dansului albinelor" care le ajută să urmeze căile ce le conduc la roadele plantelor.

Dansul circular:

Dacă sursa de hrană se află la o distanță mai mică de cincizeci de metri, albina care o descoperă dansează la întoarcerea la stup deasupra unuia din discuri un dans circular, în sensul acelor ceasornicului, care durează de obicei treizeci de secunde , apoi schimbă direcția în sens invers mișcării acelor de ceasornicului și așa mai departe, iar albinele lucrătoare, culegătoare de nectar înțeleg că sursa hranei se află la o distanță mai mică de cincizeci de metri de stup. Albina descoperitoare secretă, de asemenea, o substanță chimică, cu un miros pătrunzător, pe sursa de hrană, care ajută albinele lucrătoare s-o descopere și apoi să o adune și să o aducă la stup. Apoi și alte albine conduc la sursa hranei prin același ritual al "dansului circular" .

Dansul convulsiv în forma cifrei opt:

Dacă sursa de hrană se află la o distanță mai mare de cincizeci de metri, albina descoperitoare le ghidează pe celelalte către ea, întorcându-se la stup și executând pe unul din discurile de ceară un dans în forma cifrei opt așezate în poziție orizontală: 8 . Albina merge pe unul din discuri în linie verticală sau înclinată pe o distanța mică, de sus în jos sau invers, și în timpul mersului își tremură burta. Apoi schimbă direcția spre stânga cu o mișcare semicirculară în sensul opus mișcării acelor ceasornicului, pentru a ajunge la începutul primei sale linii. Apoi merge din nou pe linia anterioară, iar când ajunge la capătul ei schimbă direcția spre dreapta într-o mișcare semicirculară, în sensul acelor ceasornicului, revenind pentru a doua oară la începutul liniei, pentru a relua dansul și rotirea, o dată la stânga, apoi o dată la dreapta. Cu cât dansul ei este mai rapid, cu atât mai aproape de stup se află hrana și cu cât dansul ei este mai lent, cu atât mai departe de stup se află sursa hranei. Dacă hrana se află la o distanța de cincizeci de metri albina face patruzeci de cercuri pe minut, dacă este la o distanță de cinci sute de metri, face douăzeci și patru de rotiri pe minut, dacă este la o distanță de o mie de metri, face optsprezece rotiri pe minut și așa mai departe.

Capul albinei care dansează indică întotdeauna direcția în care se află sursa de hrană. Axa dansului albinei descoperitoare formează cu linia verticală pe discul pe care dansează același unghi pe care îl formează linia dreaptă care se întinde între stup și sursa hranei cu linia ce se întinde între stup și soare și acesta este unghiul solar unde se află hrana.

Pe scurt, forma dansului și durata lui precizează distanța, mișcările burții stabilesc durata zborului și cantitatea de provizii necesare pentru el, viteza mișcărilor stabilește abundența resurselor, iar desenul unghiului solar stabilește direcția. Şi toate acestea se produc în interiorul stupului, iar albinele nu văd în întuneric și totuși ele reușesc, cu ajutorul antenelor, cu care ating burta albinei descoperitoare dansatoare, să transforme mișcările dansului și mirosul nectarului florilor lipit de aripile și de burta ei într-un limbaj care ajută să cunoască distanța locului în care se află rodul pe care îl culeg, direcția și unghiul lui și aceasta grație unui creier a cărui greutate nu depășește un miligram (Albina are o greutate de aproximativ 95 - 200 miligrame, iar greutatea creierului albinei lucrătoare reprezintă 1/ 174 din greutatea corpului ei). Marja de eroare nu depășește trei grade ale unghiului în privința ghidării și douăzeci de metri în privința distanței. Pornind de la toate aceste considerente, înțelegem mai bine sensul provocării coranice exprimate prin cuvintele lui Allah Preaînaltul: "Aceasta este înfăptuirea lui Allah! Arătați-mi mie ce au creat aceia pe care [i-ați luat] în locul Lui!"(Luqman: 11). Toată lumea știe ce a putut omul să creeze! Nimic! Exact nimic! Iar "Allah este Creatorul tuturor lucrurilor!" Şi unde este măiestria lucrului făcut de om, din materiile prime pe care i le-a dăruit Stăpânul, în comparație cu măiestria Creatorului?

4 - "Iese din burțile lor o băutură de diferite culori"

Ştiința apiculturii a descoperit nu cu mult timp în urmă că mierea se fabrică în burțile albinelor. Culegătoarele predau nectarul și polenul albinelor "făcătoare de miere" care le înghit și le transformă în burțile lor în miere adevărată, în urma unui proces care implică numeroase modificări chimice, iar acestea, la rândul lor, predau mierea "magazionerelor" care o depozitează în ochiurile discului de ceară.

Dorim să atragem atenția cititorilor asupra unor realități științifice miraculoase pe care știința nu le-a descoperit decât recent: mierea care iese aparent din gura albinelor este în realitate fabricată în burțile lor și de aici cuvintele lui Allah Preaînaltul : "iese din burțile lor" și nu iese din gurile lor.

Masculii nu participă la producerea mierii și nici la construirea stupului. Constatăm că Domnul s-a adresat albinelor, folosind forma de feminin, pentru a sublinia acest adevăr științific, descoperit de știință de curând.

Mierea are diferite culori, în funcție de nectarul și polenul cules de albine: există mierea albă apoasă, albă strălucitoare, albă chihlimbarie, chihlimbarie deschisă, chihlimbarie închisă și de nenumărate alte nuanțe.

5 - "În ea se află tămăduire pentru oameni"

Studiile științifice recente precum și experiența de mii de ani au confirmat efectele terapeutice ale mierii în diverse domenii ale medicinii: în bolile aparatului digestiv, nervos, respirator, în bolile pielii, în geriatrie și în numeroase alte maladii. Şi nu trebuie să ne mirăm de acest lucru, căci Domnul a înzestrat această insectă folositoare cu calitatea culegerii nectarului florilor și a altor substanțe utile, așa cum sunt polenul florilor, rășini dulci secretate de diverși pomi, secrețiile zaharoase ale diverselor insecte depuse pe tulpinele și frunzele plantelor, sucul fructelor, zaharurile risipite, și transformării lor în burtă într-o băutură curativă pentru om. Dacă omul ar exploata așa cum trebuie acest laborator divin minunat, existent în burta albinei și ar extrage substanțele alimentare și terapeutice existente în toate roadele, ar descoperi o miere diferită în privința calităților sale curative, în funcție de calitatea florei. Capitolul cercetărilor științifice în privința albinelor rămâne deschis pentru numeroase alte experimente. Dacă s-ar efectua experiențe științifice programate, constând, de exemplu, în specializarea fiecărei comunități de albine în culegerea hranei dintr-un anumit soi de plante, anual ar obține o miere specială în care se află calitățile curative existente în planta respectivă: calitățile curative ale mierii extrase din florile de lămâi, sunt diferite de cele ale mierii extrase din florile de lucernă, de ceapă etc. În aceasta constă unul din miracolele științifice ale cuvintelor lui Allah Preaînaltul: "Apoi, mâncați din toate roadele" (An- Nahl: 69), pentru ca albinele să extragă, din toate roadele vegetale, băutura de diferite culori și cu diverse efecte terapeutice. Tocmai de aceea, noi le recomandăm atât bolnavilor cât și oamenilor sănătoși să înghită în fiecare zi o lingură de miere, în a cărei compoziție intră peste șaptezeci de substanțe diferite: cincisprezece soiuri de zaharuri, nouă sau chiar mai multe soiuri de enzime, douăsprezece feluri de acizi organici care trec în miere din sângele și din glandele albinei, peste douăzeci de feluri de săruri minerale, între șapte și cincisprezece feluri de aminoacizi, cel puțin șase soiuri de vitamine, în afară de apă. Fiecare kilogram de miere conține 3 500 calorii, adică tot atâtea câte conțin 2,5 kilograme de carne de vacă sau 7 litri de lapte sau 10 kilograme de legume proaspete. Mierea are așadar și o putere nutritivă înaltă, pe lângă calitățile profilactice și curative.

6 - "În aceasta, este un semn pentru aceia care cugetă"

Regina albinelor depune între o mie și trei mii de ouă în fiecare zi. Ea este slujită de o "suită regală " care o însoțește și o protejează în permanență, așezată într-un "dispozitiv circular" în jurul ei.

Membrele acestei brigăzi de protecție împart celorlalte albine parfumul regal, o slujesc și o curăță pe regină.

Cercetătorii Pain și Butlet au descoperit în anul 1971 că regina albinelor secretă câteva substanțe chimice cu valoare de reglare, între care o substanță care atrofiază și sterilizează ovarele celorlalte albine și o substanță care poruncește "brigăzii constructoarelor" de ochiuri de ceară să construiască "ochiuri regale" de albine în care regina depune ouă din care vor ieși "larve regale" de albine.

Regina secretă, de asemenea, o substanță care atrage celelalte albine și le adună strâns în jurul ei, îndeosebi când familia de albine se scindează și se formează un roi nou, după cum secretă o substanță care atrage masculii albinelor în timpul fecundării.

Albinele lucrătoare secretă substanțe chimice cu un miros care se răspândește rapid din glandele dispuse pe corpul lor, printre care o substanță de avertizare, în cazul unui pericol neașteptat, și o substanță care călăuzește către sursa de hrană.

Unii cercetători au estimat că albina lucrătoare poate parcurge în fiecare zi o distanță de 45 kilometri între stup și zona florilor, știut fiind că greutatea ei nu depășește o sută de miligrame. Culegătoarele de nectar adună un singur soi de nectar dintr-un singur soi de floare până când îl termină și numai după aceea se mută să culeagă un alt fel de nectar. Acest comportament reprezintă unul din secretele și una din minunile creației pe care le-a descoperit știința. Prin acest comportament aduce o contribuție deosebită la polenizarea florilor, prin transmiterea polenului de tip masculin la organele feminine de reproducere ale aceluiași fel de flori. Dacă s-ar culege nectar de la flori de soiuri diferite în aceeași zi sau în aceeași oră, s-ar dezechilibra sistemul polenizării florilor.

Călăuzele, când găsesc o sursă de hrană, secretă o substanță chimică care le conduce pe celelalte culegătoare de nectar, iar când această sursă de nectar se epuizează, atât culegătoarele cât și călăuzele secretă substanțe pentru a se respinge de la ele, iar după aceea se mută la alt soi. Cine le-a învățat acest lucru? Nevoia, hazardul sau evoluția? De bună seamă că nimic din toate astea, ci Acela care a spus în Cartea Sa bine întocmită: "Şi nu există viețuitoare pe pământ a cărei hrană să nu fie în grija lui Allah" (Hud: 6); "Şi nu este vietate pe care El să nu o țină de chica ei "(Hud : 56).

Albinele care lucrează în afara stupului pot să se întoarcă la el și să-l recunoască din zeci de stupi, chiar dacă s-au îndepărtat câțiva kilometri de el. Dar lucrul cel mai minunat, deși nu trebuie să ne mirăm de puterea pe care Creatorul o are asupra făpturilor Sale, este faptul că "paznicii" stupului pot să deosebească albinele străine intruse și le alungă afară sau le ucid, cu toate că numărul indivizilor dintr-un stup poate să ajungă uneori la optzeci de mii de albine.

Lucrătoarea culegătoare poate să transporte în sacul ei 70 miligrame de nectar, cu toate că greutatea ei este de numai 100 miligrame, iar producția unui stup poate ajunge la 70 kilograme de miere. Reflectați la munca uluitoare pe care o execută comunitățile de albine pentru a fabrica mierea, pe care cei mai mulți dintre noi o consumă fără să-I aducă mulțumiri Creatorului Darnic, Celui care a făcut ca aceste vietăți să fie în slujba noastră. Albinele sigilează ochiurile de ceară pe care le-au umplut cu miere și în felul acesta o protejează de microbi și ciuperci și împiedică modificarea gustului și a calităților ei pentru ani de zile.

Acest miracol al naturii albinei, al activității diverșilor indivizi ai grupului - călăuze, descoperitoare, culegătoare, observatoare, lucrătoare, magazionere, educatoare,constructoare, curățitoare, păzitoare, alături de regină și de masculii care fecundează - în care toți lucrează pentru toți și individul nu poate trăi fără comunitate - i-a uimit și continuă să-i uimească pe cercetători. Acest lucru reprezintă, în opinia celor mai mulți dintre ei, o lovitură fatală pentru teoriile slabe ce trebuie să intre în lumea uitării, așa cum sunt hazardul, natura, nevoia, evoluția și altele.

fragment din cartea "Ştiintele despre Pamant in Coran", autor Dr. Adnan Aș - Şarif

(cartea este pe site in format PDF la sectiunea Biblioteca)