Prima confruntareîn care eroul nostru şi-a scos în relief geniul său a fost bătălia de la Uhud,unde el (politeist fiind la acea data) a demonstrat că poate fi cel mai răulucru pentru primii musulmani. Această luptă a fost inițiată de către mekkaniipoliteişti dornici de răzbunare dupa înfrangerea de la Badr unde peste o miedintre ei au fost bătuți de o mica oaste musulmană care trecea cu puțin de treisute de luptători.
La Uhud, profetulMuhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a postat o echipă de arcaşi peun mic deal din apropiere, a cărei principală sarcină era aceea de a asiguraspatele armatei musulmane. Aceasta a primit ordine stricte de a nu părăsi pozițiape care se afla, indiferent de cum decurgeau ostilitătile. In ciuda acestorinstrucțiuni ferme, atunci când deznodamântul bataliei curgea către o victoriea musulmanilor, arcaşii au uitat de ordinele comandantului lor şi au părăsitpozițiile. Intru-un asemenea moment, geniul militar al lui Khalid ibn Al-Walidl-a inspirat să ia cu el un pluton de luptători, înconjurând dealul şi creând obreşa în spatele frontului, prin care a atacat armata musulmană pe unde seaştepta cel mai puțin; de acum încolo, pierderile în rândul musulmanilor aucrescut considerabil. Insuşi Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) afost rănit, iar unchiul sau Hamza - ucis, împreună cu mulți alți companioni deseamă ai Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam).
Intr-o bună zi alcelui de-al optulea an dupa Hijra, Khalid ibn Al-Walid stătea şi cugeta la aceastănouă religie. Atunci, şi-a spus ca pentru sine, "Mesajul se râspandeşte rapid,acest bărbat fiind cu siguranță un Mesager. Atunci, ce mai aştept ? Oare câtpot să mai amân convertirea mea la Islam ?" Şi-a dorit ca un companion să-lînsoțească până la Medina, timp în care a întâlnit alte doua persoane careaveau aceleaşi gânduri. După ce a ajuns şi şi-a anunțat acceptarea Credinței,primul lucru pe care l-a cerut Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam)a fost acela ca el să se roage ca Allah Preainaltul să-l ierte pentruagresiunea împotriva Islamului şi a musulmanilor pe care a susținut-o pânăatunci. Profetul i-a răspuns că îmbrațişarea Islamului presupune că toate păcătelesale din trecut au fost iertate de către Allah Preaînaltul. In ciuda acesteiasigurări şi la insistențele acompaniate de regrele sincere ale lui Khalid,Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) s-a rugat ca el să fie iertatde toate acțiunile duse împotriva Islamului şi musulmanilor până atunci.
Odatăalăturându-se mulțimii de credincioşi, Khalid a descoperit o cauza nobilăpentru care să lupte, iar musulmanii au dobândit un adevărat geniu militar carea fost atât un strateg extraordinar, cât şi un aprig luptător şi comandant deoşti. Şi prima luptă în care Khalid i-a condus pe musulmani către victorie afost prima ciocnire cu armata bizantină la Mu'ta, regiune situată la hotarelenordice ale Peninsulei Arabe. Din cauza caracterului periculos al bătăliei,profetul Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a numit trei comandanțicare să conducă unul după celalalt. Motivul trimiterii acestor luptători a fostdeterminat de faptul că Imperiul Bizantin ucisese deja în regiunea siriană câțivamisionari musulmani, precum şi convertiți la Islam; astfel, dovedindu-şiostilitatea nu numai împotriva Credinței, ci, mai rau, atentând la principiullibertății religioase, lucru pe care Islamul îl consideră a fi cea mai solidăcauza pentru care un credincios ar trebui să îşi antreneze energiile. Armatabizantină s-a dovedit a fi disproporționat de mare sub aspectul numeric,raportată la numărul redus de musulmani. Şi cu toate acestea, musulmanii nu ausovăit nici o clipă în a se angrena în bătălie (fiecare nutrind speranțagăsirii unei căi către Paradis şi satisfacerea plăcerii lui Allah prinmartiriu).
Toți cei treicomandanți au fost ucişi şi steagul era foarte aproape să cadă pe pământ, cândThabit ibn Al-Arqam s-a grăbit să-l salveze; astfel, i l-a înmânat lui Khalidibn Al-Walid, spunându-i ca el era mai instruit în materie militară. La începutKhalid a refuzat, simțind că Thabit era mai vrednic de a conduce armatadatorită, în primul rând, vârstei şi serviciile aduse Islamului. In cele dinurmă, însă, la insistențele lui Thabit şi la consensul unanim al luptatorilor,a acceptat. Am menționat că bătălia era de departe în dezavantajulmusulmanilor, atât din cauza numărului impresionant al bizantinilor, cât şimorții celor trei comandanți numiți de către Profet (salla-Llaahu 'alayhiwa-sallam). Singura cale pentru a salva cât de cât acea zi însemnaretragerea, lucru aproape imposibil, din moment ce armata musulmană fusese încercuită.Şi acum putem urmări din nou cum geniul lui Khalid ibn Al-Walid a ieşit lalumină. In ciuda situației extrem de dificile, a regrupat flancurile din dreaptaşi stânga, înaintând cu o divizie din spatele frontului, manevra al cărei scopera de a răspândi groaza în inimile necredincioşilor, creând senzația sosiriiunor noi forțe de întărire. Punând în aplicare acest plan inteligent, dublat decurajul în lupta, Khalid a reuşit să creeze o breşă în liniile inamice, princare armata musulmana a ieşit teafără din încercuire. Putem citi în Sahihullui Al-Bukhari cum eroul nostru a utilizat în această bătălie nu mai puțin de şaptesabii, toate fiind distruse.In timpul acesta, Profetul (salla-Llaahu 'alayhiwa-sallam) se afla în Medina şi stătea de vorbă cu companionii săi, când aprimit revelația despre cele întamplate pe câmpul de luptă, informându-i despredispariția celor trei comandanți. "Apoi", a continuat, "o sabie a lui Allah astrâns drapelul şi a salvat această zi." Prin aceasta relatare, eroul nostruKhalid ibn Al-Walid a primit titlul de Sayf-ul-llah, 'Sabia lui Allah.'
După ce profetulMuhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a murit, Abu Bakr (radiy-Allahu'anhu) a fost ales drept succesor. Şi prima criză majoră cu care s-aconfruntat a fost cea provocată de masa apostaților din Peninsula. Şi cândspunem acest lucru nu ne referim la persoane care şi-au renegat Credința, ci lafaptul că o parte importantă a lor au refuzat să plătească Zakat. Insă, pentruAbu Bakr ceea ce se întampla echivala cu indepărtarea de Credință, din momentce Zakat-ul reprezinta unul dintre stâlpii Islamului. In plus, au început săapară impostori care şi-au autoproclamat profeția, asa cum este Musaylima. Toateacestea au complicat şi mai mult lucrurile, comunitatea musulmana aflându-se înpericolul destrămării, numai un plan rapid şi decisiv din partea califuluiputând să restabilească ordinea. Prin urmare, Abu Bakr (radiy-Allahu 'anhu)a organizat o armata pe care a dorit să o conducă el însuşi, numai insistențeleliderilor comunității determinându-l să ramână în capitală, la Medina. A imparțitarmata în unsprezece divizii, fiecareia numindu-i câte un comandant. La comandauneia dintre aceste divizii s-a aflat eroul nostru Khalid ibn Al-Walid, celcare a câştigat toate luptele în care a fost angrenat. Dintre toate acestea,însă, de departe cea mai dificilă a fost aceea dusă impotriva lui Musaylima,impostorul şi mincinosul, cel care pusese bazele celei mai mari armate aapostaților. In debutul sau o mare parte a musulmanilor fuseseră omorâți. Observândacest lucru, Khalid s-a deplasat în vârful unui deal din apropiere pentru aanaliza situația, descoperind punctele nevralgice ale inamicilor. A profitat deacest moment pentru a-şi reorganiza armata, bătălia încingându-se şi Musaylimafiind ucis. Odată cu moartea sa, Khalid a pus capăt amenințării apostaziei dinPeninsula Arabă.
Acesta urma săfie, însă, numai începutul multiplelor ordine cu care Abu-Bakr (radiy-Allahu'anhu) urma să-l însărcineze pe eroul nostru, ordine îndeplinite cu succes.Din propria experiență, dublată de capacitatea de prevedere, Abu Bark (radiy-Allahu'anhu) ştia prea bine că la granițele Peninsulei se simțea răsuflarea celordouă mari imperii care trebuiau supuse. Şi nu era nimeni mai potrivit pentruacest lucru decât eroul nostru. Abu Bakr (radiy-Allahu 'anhu) i-aordonat să mărşăluiască în spre Irak (la acea dată parte a Imperiului Persan),regiune pe care a eliberat-o. In ceea ce priveşte Imperiul Roman, Abu Bakr atrimis mai multe armate aflate sub comanda unor companioni de seamă aiProfetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), precum Abu Ubaidahh ibnAl-Jarrah şi 'Amr ibn Al-'As. In replică, Imperiul Roman a pregătit o uriaşăarmată. Răspunsul califului, însă, nu s-a lăsat aşteptat, ordonându-i luiKhalid ibn Al-Walid să se deplaseze în Siria pentru această confruntare.
Folosindu-şiinteligența şi experiența, Khalid a înțeles că aceşti doi comandanți s-ar puteasă nu fie de acord cu decizia califului, propunând ca împreună cu ceilalți săexercite actul de comandă prin rotație. Şi după o analiză minuțioasă asituației şi a potențialului inamic, a conceput planul de luptă. Din moment cearmata musulmană era depaşită numeric, în plus romanii beneficiind de oasigurare logistică superioară, dar şi de o experiență mai vastă, lui Khalidi-a fost teamă ca nu cumva unii dintre soldați să dezerteze, realitate care arfi scăzut abrupt moralul celorlalți. Astfel, a dat ordin ca şi femeile musulmanesă se înarmeze şi să aştepte în spatele frontului, având sarcina de a ucide peoricine ar fi indrăznit să fugă din luptă, lucru considerat în Islam drepttrădare şi un păcat major. Incleştarea care a urmat s-a dovedit extremă, însăbazându-se pe siguranța oferită de credință fără de margini şi pe setea demartiriu, musulmanii au luptat fără frică, ajungându-se în situația aproapeincredibilă ca împreună cu o companie de numai 100 de luptători, Khalid să facăfață unei divizii de câteva mii de soldați romani.
Geniul său afascinat până chiar şi mai mulți comandanți romani, într-o scurtă perioadă deacalmie determinându-l pe unul dintre ei să strige după Khalid. Când şi-auîncrucişat privirile, l-a intrebat, "Khalid, spune-mi adevărul. Este adevăratca Atotputernicul i-a trimis Profetului Său, pe pământ, o sabie ruptă chiar dinParadis, iar el ți-a dăruit-o ție, astfel încât nimeni nu poate să-i facă față?" Khalid ar fi putut să profite de ocazie pentru a băga groaza în sufleteleduşmanilor săi, dar a preferat să spună adevărul, astfel, "Nu." Apoi a explicatcum de s-a ajuns să fie numit Sabia lui Allah. Comandanul roman a continuat,"Si ce urmariți ?" Khalid i-a răspuns, "Noi dorim să adorăm un SingurDumnezeu." Romanul a mai întrebat, "Şi dacă cineva se va converti astăzi se vabucura de aceeaşi atenție din partea lui Allah ?" La această nedumerire Khalida spus, "Da, chiar si mai mult decât atât." "Cum vine asta ?" - a ridicat dinsprâncene romanul, "când tu ai îmbrațişat Credința înaintea lui ?" Khalid i-arăspuns din nou, "Noi toți am trăit în timpul vieții lui Muhammed (salla-Llaahu'alayhi wa-sallam), asistând la semnele şi minunile sale. In acest contexteste foarte uşor pentru cineva să accepte Islamul şi să creadă în Mesagerullui. Dar în ceea ce îi priveşte pe ceilalți, ei nici nu l-au vazut şi nici nul-au auzit pe Profet şi cu toate acestea cred în el. Acesta este motivul pentrucare răsplata din partea lui Allah Preaînaltul va fi mai mare dacă respectivapersoană este sinceră. Cu prima ocazie, comandantul roman a mers la Khalid şil-a rugat să-l învețe despre Islam. Astfel, a îmbrațişat credința şi a luptatîmpreună cu armata musulmană până când a murit ca un martir pe Calea lui Allah.
Firea eroică alui Khalid este evidențiată sub un alt aspect în renumita bătalie a sa de laYarmuk, în toiul căreia a primit o depeşă prin care i se aducea la cunoştințăcă Abu Bakr (radiy-Allahu 'anhu) a murit, primind instrucțiuni dinpartea noului calif prin care i se cerea resubordonarea față de Abu 'Ubaida.Insă, pentru a evita răspândirea confuziei în rândurile armatei, Khalid a ținuttotul secret până când şi-a apropiat victoria. La final a mers la Abu 'Ubaida,pentru a-şi declara supunerea. Astfel, pentru Khalid nu însemna nici odiferență între exercitarea actului de comanda sau executarea lui ca oştean,atât timp cât se lupta de dragul lui Allah Preaînaltul.
după Thumamahibn Uthal
autor Michi Dan
Articole asemanatoare
Imamul Malik ibn Anas
Imamul Abu Hanifa
Imamul As-Shafii