Islamul – religia omenirii

Postat deAlinainPrimii pasi in islampe 10.10.2011,3 comentarii


Allah Preaînaltul se adresează în repetate rânduri și le atrage atenția oamenilor în mai multe locuri asupra faptului că El nu poate să-l fi creat pe om în glumă, pentru a se amuza cu el un număr de zile, iar după 
aceea să moară. El îndeamnă rațiunea umană să înțeleagă acest adevăr limpede: "Oare credeți că v-am creat pe voi fără rost și că nu vă veți întoarce la Noi 1)?" / Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu există altă divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului sublim!" (23 : 115-116); "Noi nu am creat cerul și pământul și ceea ce se află între ele, jucându-Ne! / Dacă am fi voit să facem o joacă, am fi făcut-o [din lucrurile apropiate] de Noi, dacă am fi făcut-o." (21: 16-17).


Allah a fost într-atât de generos cu omul că nu l-a lăsat să se călăuzească în această viață numai cu ajutorul naturii perfecte cu care l-a înzestrat pe el, pentru a ajunge la ceea ce este bun și pentru a-l călăuzi către evlavie, ci i-a trimis lui, din când în când, câte un profet care să-i aducă mesajul Său, să-l cheme la adorarea numai a Sa, să-i aducă lui veștile cele bune și să-l prevină pe el, pentru ca pe el să-l ia ca argument: "[și a trimis] trimiși - vestitori și prevenitori - pentru ca oamenii să nu mai aibă nici un fel de scuză față de Allah, după trimiși..." (4 : 165).

Omenirea a continuat - în evoluția sa și în progresul gândirii sale -, în vreme ce revelația revenea la ea, aducându-i ceea ce era potrivit și pentru a-i rezolva problemele temporare în cadrul neamului fiecărui trimis, până ce a ajuns la deplina maturizare și Allah a voit ca mesajul profetului Muhammed să lumineze peste întreaga fire. Allah l-a trimis pentru a desăvârși edificiul înălțat de frații săi - profeții anteriori - prin Legea Sa generală și veșnică și prin Cartea care i-a fost revelată - Coranul cel sfânt. Profetul Muhammed însuși a zis: "Eu sunt față de profeții de dinaintea mea asemenea omului care a durat o casă, a făcut-o pe ea neîntrecut de frumoasă, afară de locul unei cărămizi de la un colț, iar lumea a început să o ocolească și să se minuneze de ea, zicând: «Dacă nu ar
lipsi această cărămidă!» Eu sunt această cărămidă și eu sunt încheietorul profeților!"

Coranul este mesajul lui Allah către întreaga omenire. În Coran și în Sunna se află mai multe prescripții care dovedesc acest adevăr. Allah Preaînaltul a grăit: "Spune: "O, oameni! Eu sunt pentru voi toți trimisul lui Allah!" (7 : 158). și tot Allah Preaînaltul a grăit: "Binecuvântat este Acela care a trimis Îndreptarul [Al-Furqan] robului Său, pentru ca el să fie o prevenire pentru toate lumile" (25 : 1). Iar profetul Muhammed a zis:"Fiecare profet a fost trimis la neamul său, în vreme ce eu am fost trimis pentru toți oamenii". Şi după el nu va mai veni nici un mesaj. Allah Preaînaltul a grăit: "Muhammed nu este tată nici unuia dintre bărbații voștri, ci el este Trimisul lui Allah și încheietorul profeților" (33 : 40).

De aceea, Coranul a venit pentru a răspunde tuturor cerințelor vieții umane, pe primele temelii ale religiilor divine. Allah Preaînaltul a grăit: "El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ți-am revelat-o ție și am prescris-o pentru Avraam și Moise și Isus: "Întemeiați religia și nu vă despărțiți întru ea!" (42 : 13).

Allah i-a prescris Coranului să dăinuiască și să fie transmis de la o generație la alta, fără nici o modificare, și el va rămâne așa cum este până când Allah va moșteni pământul cu tot ceea ce se află pe el. și a grăit Allah Preaînaltul: "Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul și Noi îi vom fi păzitori!" (15 : 9). Nici o altă scriptură divină nu a avut această particularitate, căci scripturile anterioare au fost temporare, limitate la o anumită perioadă de timp. Allah Preaînaltul a grăit: "și fiecare soroc a fost scris într-o Carte" (13 : 38).

Iar mesajul Coranului a trecut dincolo de om, adresându-se și djinnilor, căci Allah Preaînaltul a grăit: "și [adu-ți aminte] când am abătut Noi către tine o ceată de djinni ca să asculte Coranul! și când s-au adunat ei, au zis: "Ascultați cu luareaminte!" Iar când s-a terminat, s-au întors la neamul lor ca îndemnători și prevenitori.
/ și au zis ei: "O, neam al nostru! Noi am auzit o Carte, care a fost trimisă după Moise, întărind ceea ce a fost înainte de ea. Ea călăuzește către Adevăr și către o cale dreaptă. / O, neam al nostru! Răspundeți celui care cheamă la Allah și credeți în El!" (46 : 29-31).

Prin aceste trăsături ale sale, Coranul dă soluții înțelepte pentru toate problemele umane, din toate domeniile vieții spirituale, intelectuale, fizice, sociale, economice și politice, căci el este revelația Celui Înțelept și Vrednic de Laudă. El dă soluții pentru toate problemele, pe baza unor principii generale pe care le urmează omenirea și pe care aceasta își clădește, în fiecare epocă, ceea ce se potrivește cu ea. În felul acesta, el a căpătat valabilitate universală în timp și spațiu, fiind religia veșnică.

sursa: Introducerea la trdaucerea sensurilor versetelor din Coran in limba română
Liga Islamică și Culturală din România


Islamul - Religia omenirii

În veacurile de la începutul istoriei, când comunitățile umane s-au constituit în neamuri și în triburi dispersate și izolate unele de altele, în diferite zone ale lumii, când aceste neamuri și triburi simțeau nevoia acută ca cineva să le trezească și să le prevină, ca un reformator să le îndrepte și să le călăuzească, înțelepciunea lui Allah - care este Înțelept și Bineștiutor - a impus trimiterea de mesageri care să vestească binele și să prevină în cetățile izolate ale acestor comunități, pentru ca ele să nu mai aibă argumentul neștiinței și ignoranței. Acești mesageri au fost asemenea ambasadorilor însărcinați cu o misiune animată de principii unitare și ei transmiteau voința Celui care-i trimitea cu misiunea - adică Allah Preaslăvitul -, transmiteau scripturile Sale și împlineau mesajele Sale.

Unitatea mesajelor divine

Constatăm, de aceea, că fundamentele mesajelor trimișilor și principiile propovăduirii lor sunt identice, pentru că ei toți au fost trimiși de o divinitate unică - Allah Preaslăvitul - și nu au fost deosebiri în credințele pe care le-au propăvăduit, nici în spiritul actelor de devoțiune și ritualurilor care le-au fost poruncite și nici în principiile de interacțiune materială, morală și politică pe care le-au împlinit.

Diferențele mari pe care le observăm astăzi între credințele adepților mesajelor divine se datorează schimbărilor și deformărilor introduse în principiile acestor religii. Dacă aceste religii anterioare și-ar fi păstrat nealterate principiile lor inițiale, aderenții lor s-ar fi întâlnit cu musulmanii cu adevărat și ar fi fost în consens cu ei și toți aderenții credințelor divine s-ar afla într-o singură religie și ar urma aceeași cale și s-ar călăuzi după orânduiala pe care Allah a transmis-o prin toate mesajele și pe care i-a pogorât-o lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

Filozofia complementarității mesajelor

Constatăm că înțelepciunea lui Allah a ținut seamă, în pogorârea mesajelor divine, de dezvoltarea comunităților de pe pământ, de comunitățile primitive care aveau legături limitate între ele, fiind izolate în cetățile lor situate departe una de alta și de comunitățile civilizate instruite, care întrețineau legături comerciale, culturale și politice. Observăm, de aceea, că rânduielile legislative diferă în mesajele divine de la o comunitate la alta, în ceea ce privește forma lor, dar nu și în ceea ce privește spiritul și semnificația lor, pornind de la diferențele în ceea ce privește nevoile comunităților de diverse tipuri de reformă și de îndreptare. De pildă, faptele rele ale unei comunități pot să fie înșelarea la măsură și la cântar și ele au nevoie de o anumită îndrumare, pentru îndreptarea acestor vicii, în vreme ce faptele rele ale unei alte comunități sunt nelegiuirile, iar faptele rele ale celei de a treia comunități sunt nedreptatea, întrecerea măsurii și uciderea sufletelor pe nedrept. Fiecare dintre aceste comunități izolate are nevoie de o îndrumare specifică și de legi cu caracter particular. Mediul limitat și izolat impune ca prescripțiile și legile sale pe care i le aduce trimisul să corespundă cu situația comunităților respective, atât în ceea ce privește modalitățile, cât și în ceea ce privește prescripțiile și orânduielile, fără să fie nimic în plus, și prin modalitatea care să garanteze cele mai adecvate mijloace pentru comunitatea respectivă.

Dacă aruncăm o privire asupra popoarelor primitive care nu cunosc alte mijloace care să le asigure existența, în afară de oile pe care le duc la păscut, hrănindu-se cu laptele și cu carnea lor și îmbrăcându-se în pieile lor, trăind în satele și în pustiurile lor, constatăm că cea mai mare parte a rânduielilor și legilor de care ele au nevoie sunt dogme, principii ale ritualurilor, o serie de norme etice și foarte puține prescripții referitoare la relațiile reciproce. Constatăm, apoi, că ar fi absurd ca acestor oameni izolați, care nu știu nimic despre comerț, meșteșuguri și politică, să li se aducă un sistem cuprinzător de legi care să reglementeze vânzările, activitatea firmelor sau relațiile internaționale, de vreme ce ei nu știu nimic despre aceste tipuri de relații.

Sfârșitul profețiilor și mesajelor o dată cu Muhammed

Urmărind istoria comunităților, constatăm că atunci când relațiile sociale, economice, politice și culturale dintre ele s-au extins, s-a extins și mesajul trimișilor. și Allah Preaînaltul a trimis atunci în Asia și în Africa un mesager important prin minunile sale și prin dovezile misiunii sale, pe care l-a însărcinat cu o propovăduire însemnată și căruia i-a pogorât o scriptură care a conținut un ansamblu de prescripții și legi referitoare la diferitele relații dintre oameni. Acesta a fost profetul Moise - pacea asupra lui! După el, Allah a trimis succesiv mai mulți profeți fiilor lui Israel, pentru a întări rânduielile Sale și chemarea Sa și pentru a întregi diversele aspecte ale mesajului Său, și a încheiat șirul lor cu Isus, fiul Mariei - pacea asupra lor amândoi! Când conștiința umană s-a dezvoltat, ajungând să accepte o unitate religioasă universală cu norme globale, înțelepciunea a impus trimiterea de către Allah Preaslăvitul a mesagerului Său, înrudit cu ceilalți trimiși, printr-un mesaj uman universal, care să încheie mesajele divine și să poarte în sine fundamentele sistemului integral, comun pentru toți oamenii, indiferent de condițiile lor de mediu, de diversitatea relațiilor lor, de varietatea de tradiții și obiceiuri, într-o comunitate aspirând spre monoteism, într-o limbă precisă, într-un stil concis și elocvent. Cel pe care l-a trimis Allah cu acest mesaj a fost profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - din stirpea lui Ismail, fiul lui Avraam, arab prin genealogia și prin limba sa, umanist prin propovăduirea sa, și cu o religie universală. El a adus mesajul care a încheiat mesajele divine, care a adunat toate legile trimise de Allah oamenilor și care le-a garantat interesele
într-un mod mai cuprinzător decât orice rânduială sau lege, precum și fericirea cea mai deplină pe care o poate realiza orice rânduială sau lege. Allah Preaslăvitul s-a pus chezaș pentru păstrarea și sprijinirea acestui mesaj și a trimis pentru el o Carte limpede, fără nici un fel de abatere, venind de la un Înțelept Bineștiutor. De aceea, Allah a făcut mărturie în legătură cu mesajul lui Muhammed că el este integral, comun pentru toți oamenii, atunci când a zis: "și Noi nu te-am trimis decât ca vestitor și prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulți dintre oameni nu știu" (34 : 28).

Întrucât mesajul Său a fost general și global, Allah a garantat apărarea lui de deformare, schimbare și pierdere, păstrând Cartea Sa - Coranul - și Sunna Trimisului Său Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!
Allah a vestit sfârșitul profețiilor și a mesajelor o dată cu profeția lui Muhammed, spunând:"Muhammed nu este tată nici unuia dintre bărbații voștri, ci el este Trimisul lui Allah și încheietorul profeților, și Allah este Atoateștiutor" (33 : 40).

Este evident că dăinuirea Coranului, care conține, prin rânduielile și prescripțiile sale, toate nevoile omenirii în bazele de legislație, întocmai așa cum i-a fost trimis lui Muhammed, ca și dăinuirea despre Profet, care face și mai limpezi sensurile Coranului cele adevărate și constante, sunt o dovadă a continuării prezenței Profetului printre noi, mereu viu.

Astfel, putem afirma pe drept cuvânt că Trimisul lui Allah se află printre noi prin Coranul și revelația care i-au fost trimise și prin înrâurirea pe care a avut-o asupra retoricii, asupra practicii și legislației. Prin aceasta, lumea nu a avut nevoie de trimiterea altor profeți sau mesageri și nici de înnoirea rânduielilor oamenilor, după trimiterea lui Muhammed, căci dacă Allah ar mai fi trimis alți mesageri și profeți, aceștia nu ar mai fi putut să aducă nimic nou și să adauge nimic nou la principiile dogmei și legislației cu care a venit Profetul Muhammed. Allah a făcut ca religia și legea să fie depline, căci El însuși a zis: "În ziua aceasta, am desăvârșit religia voastră și am împlinit harul Meu asupra voastră și am încuviințat Islamul ca religie pentru voi!" (5 : 3). și dacă scopul trimiterii de mesageri a fost propagarea acestui mesaj și chemarea oamenilor la el, această sarcină le-a revenit după aceea teologilor musulmani, cărora le-a revenit misiunea de a chema la Allah, de a răspândi legea divină (șari'a) printre făpturile Sale și de a deduce preceptele juridice pentru toate lucrurile noi care apar în lume și care necesită exprimarea judecății lui Allah în legătură cu ele, conform fundamentelor constante ale legii divine.

Din acest motiv, nu este corect să socotim propovăduirile profeților a fi religii diferite. Ele sunt propovăduiri diferite și mesaje diferite ale unei singure religii pe care profeții le-au adus neamurilor omenești. Trecând în revistă concepțiile despre religie, mesaje și Islam, ne-a devenit limpede că religia islamică este cadrul care înglobează toate țelurile religiei divine, forma deplină a marilor mesaje divine care cârmuiesc chipul omului și vieții de pe acest pământ, ea este materialul de bază al mesajelor și propovăduirilor lui Noe, Moise și Isus - pacea asupra lor! -, precum și ale altor trimiși și profeți. Allah Preaînaltul a grăit:"El este la Noi, în Mama Cărții, preaînalt și plin de înțelepciune"
(43 : 4). Islamul este expresia cuprinzătoare a religiei divine care a fost pogorâtă în întregul său profetului Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - pentru ca el să-l transmită și să cheme omenirea la el, în calitatea sa de cea mai înaltă orânduială și lege.
Propovăduirile și mesajele anterioare în totalitatea lor au fost propovăduiri abrogate, pentru că religia lui Muhammed a fost religia desăvârșită, după care s-au elaborat legi și mesaje. Ea este calea după care s-a dorit să se călăuzească omenirea la sfârșitul unei faze istorice, pentru ca ea să-și organizeze viața, călăuzindu-se după propovăduirea și mesajul ei.

Mesajele anterioare Islamului au fost mesaje temporare și propovăduiri limitate, care au pregătit terenul pentru mesajul Islamului și propovăduirea lui glorioasă. 

Principii comune ale mesajelor divine

1 - Toate mesajele divine se întâlnesc în ceea ce privește doctrina care constituie fundamentul pe care se clădește întreaga structură a religiei, pe care se clădesc concepțiile omului și ideile sale generale despre univers și despre viață.

Doctrina monoteismului, care se bazează pe credința în Allah, în trimișii Săi, în îngerii Săi, în cărțile Sale și în Ziua de Apoi, reprezintă numitorul comun al tuturor mesajelor cu care au venit profeții. Toți profeții au chemat la credința în Allah, la venerarea Lui, la monoteism, au vestit răsplata și au avertizat în legătură cu pedeapsa. Pentru a sublinia acest adevăr și pentru a conduce omenirea către El, Coranul cel nobil oferă
exemple din discursul profeților și din propovăduirile cu care ei s-au adresat comunităților și popoarelor lor.

Allah Preaînaltul a grăit: "Doar a zis Mesia: "O, fii ai lui Israel, adorați-L pe Allah, Domnul meu și Domnul vostru!" (5 : 72). și a mai grăit Allah Preaînaltul: "și [neamului] "ËAd [i l-am trimis] pe fratele lor Hud, care le-a zis: "O, neam al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă divinitate în afara Lui! și oare nu vă temeți voi?"
(7 : 65). și tot Allah a grăit: "Noi l-am trimis pe Noe la neamul său, căruia i-a zis: "O, neam al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă divinitate în afara Lui!" (7 : 59). și, asemenea, a grăit Allah: "[și adu-ți aminte aminte] și de Avraam, când a zis neamului său: "Adorați-L pe Allah și fiți cu frică de El! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă voi știți!" (29 : 16). și a mai grăit Allah: "Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: "Adorați-L pe Allah și țineți-vă departe de Taghut!" Pe unii dintre ei i-a călăuzit Allah, însă altora le-a fost hărăzită rătăcirea" (16 : 36). și tot Allah a grăit: í‚«și Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu-i revelăm lui: "Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine!"» (21 : 25).

2 - Toate mesajele propovăduiesc morala aleasă și valorile umane, cheamă la săvârșirea de fapte bune, la îndreptarea omenirii și la curățirea sufletului omenesc și orânduiesc viața pe baza adevărului, dreptății și opoziției față de nedreptăți, nelegiuiri și stricăciune. Toți profeții au fost ideali și modele de evlavie prin vorbele și faptele lor și prin dragostea pentru bine. Allah Preaînaltul a grăit: "și i-am făcut Noi ocârmuitori, care au călăuzit [lumea] după porunca Noastră, și le-am revelat lor să facă fapte bune, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] și să dea Dania [Az-Zakat] și ei Ne-au fost Nouă adoratori" (21 : 73). 

Gradația și complementaritatea în mesajele divine

Allah Preaînaltul a grăit:
í‚«Spuneți: "Noi credem în Allah și în ceea ce ne-a fost trimis nouă și ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob și semințiilor; în ceea ce le-a fost dat lui Moise și lui Isus și în ceea ce le-a fost dat [tuturor] profeților de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei. Noi Lui Îi suntem supuși [musulmani]!" (2 : 136).

Toate mesajele divine se întâlnesc pe o coordonată. Ele se îndreaptă către un singur țel: izbăvirea omenirii, determinarea oamenilor să-L adore pe Allah prin intermediul înaltelor principii ale credinței și rânduielilor legislative constând din legi, morală, dogme și acte de devoțiune pe care le-au vestit profeții și la care au chemat trimișii de-a lungul istoriei omenești și în decursul vieții umane, pe etape și în modalități corespunzătoare dezvoltării credinței și civilizației omenirii și complementarității lor reformatoare.

Fiecare profet a pregătit terenul pentru un alt profet și a acționat pentru maturizarea omenirii din punct de vedere al modului de gândire, spiritual și comportamental, pentru a fi aptă să recepteze următorul mesaj divin. Mesajele s-au succedat, urmând această linie a mersului profeților, până când au ajuns să îmbrace o formă definitivă în mesajul lui Muhammed :s: - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! -, al cărui mesaj avea să le încheie șirul și a cărui lege a fost legea desăvârșirii omului, în cea mai înaltă și mai dezvoltată formă. Allah Preaînaltul a grăit: "În ziua aceasta, am desăvârșit religia voastră și am împlinit harul Meu asupra voastră și am încuviințat Islamul ca religie pentru voi!" (5 : 3). și a mai grăit Allah Preaînaltul: "[Unica] religie acceptată de Allah este Islamul" (3 : 19). și tot Allah a grăit:"Acela care dorește o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, și el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduți" (3 : 85).

Mesajele divine au realizat procesul de dezvoltare și de perfecționare în structura lor legislativă și de civilizație generală, folosind două metode principale:

1 - Metoda abrogării, constând în anularea unei legi revelate anterior și înlocuirea ei printr-o prescripție superioară. Allah Preaînaltul a grăit: "Însă nici un trimis nu a putut să aducă vreun semn decât cu voia lui Allah. și fiecare soroc a fost scris într-o Carte. / Allah șterge sau întărește ceea ce voiește și la El se află mama Cărții" (13 : 38-39).

2 - Cea de a doua metodă a complementarității mesajelor este dezvoltarea și extinderea prescripțiilor, legilor și conceptelor. Fiecare dintre mesajele care au fost adresate omenirii, într-una din etapele evoluției sale, a fost mai extins, mai cuprinzător sub aspect organizatoric, s-a referit la tot mai multe aspecte ale activității omului, a abordat tot mai multe laturi ale vieții și a devenit mai apt pentru a crea o formulă de viață mai dezvoltată decât mesajul care l-a precedat. Acest proces de extindere și de cuprindere a atins punctul maxim în mesajul lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Coranul a înregistrat acest aspect legislativ al mesajelor și a menționat această legătură dintre principiile lor, căci Allah Preaînaltul a grăit: "Iar ție, [Muhammed], ți-am trimis Cartea cu Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei și întrecând-o pe ea. Deci fă judecată între ei după ceea ce ți-a trimis Allah și nu urma poftele lor, [îndepărtându-te] de la Adevărul ce ți-a venit. Fiecăruia dintre voi Noi i-am dat o lege și o rânduială" (5 : 48).

Mesajele despre autenticitate și deformare. Mesajele divine anterioare celui cu care a venit Muhammed s-au confruntat cu numeroase încercări de obliterare a trăsăturilor lor, de mistificare a principiilor lor și de ridicare a unor stavile în calea lor, pentru a împiedica mersul și propovăduirea lor și pentru a le goli de conținutul lor reformator, pentru ca aceste principii să devină neînțelese și pentru a unelti împotriva chemării la izbăvire și la mântuire.

Probabil că cea mai primejdioasă încercare de obliterare și de luptă împotriva mesajelor a fost mistificarea lor, astfel încât religia a devenit expresia unor superstiții și mituri pe care rațiunea le respinge și pe care adevărata știință nu le poate lua decât în derâdere. Prin aceste mistificări s-au adus prejudicii propovăduirii religiei și credinței și omul nu a mai găsit în acest tablou zugrăvit de imaginația limitată a unora decât superstiții și mituri, chemarea la împietrire și la stagnare și acest tablou a determinat repulsie față de credință și a încurajat declararea războiului împotriva ideii religiei. 

REVELAí…¢IA SI TIMPURILE SALE

Stim că trimișii transmit vorbele, poruncile și prohibițiile lui Allah, precum și celelalte lucruri pe care El îi însărcinează să le comunice. Dar care este mijlocul pe care Allah l-a ales pentru a le transmite lor toate acestea? Aceasta este revelația (wahi). și wahi în limba arabă înseamnă transmiterea unui mesaj în taină și repede. De aceea, sunt numite prin cuvântul wahi: gestul, semnul făcut în grabă, vorba rostită în șoaptă, scrierea, transmiterea unui sens în sufletul cuiva, inspirația - fie prin instinct, fie prin lumina divină și viziunea bună, limpede. Toate aceste fenomene sunt denumite în limba arabă prin termenul wahi. Întâlnim cuvântul wahi, folosit de Allah cu sensul lui lingvistic, ca în următoarele situații. Allah Preaputernicul și Preaînaltul a grăit: "și [iată ce] le-a revelat Domnul tău albinelor: "Faceți-vă case în munți, în pomi și în ceea ce ei făuresc!" (16 : 68). și a mai grăit Allah Preaînaltul: "șeitanii îi vor ispiti pe aliații lor să se certe cu voi. De le veți da ascultare, veți fi și voi politeiști" (6 : 121).

În sens juridic și religios, însă, prin wahi se are în vedere transmiterea de către Allah a unor cuvinte sau a unui sens unuia dintre trimișii sau profeții Săi, astfel încât profetul sau trimisul să dobândească informația exactă și pe care i-o transmite Allah.

În felul acesta, wahi, ca termen de legislație religioasă, include câteva elemente:
- primul element: constă în transmiterea (unui mesaj) de către Allah Atoateștiutorul;
- al doilea element: profetul sau trimisul primește această știință divină, concentrându-și gândurile și sentimentele asupra informației care i se transmite, fără ca voința și opțiunea sa să poată interveni în conținutul a ceea ce i se transmite sau în rostirea a ceea ce i se transmite, dacă ceea ce i se revelează este rostit;
- al treilea element: cuvintele sau sensul, care se transmit prin revelație ocupă în sufletul profetului sau trimisului poziția de știință adevărată și exactă primită de la Allah, fără ca în sufletul său să existe vreun fel de ezitare sau îndoială în această privință;
- al patrulea element: fenomenul revelației este o lege divină grație căreia toți profeții și trimișii receptează informația care li se transmite.

Să citim vorbele lui Allah Preaînaltul care se adresează lui Muhammed: "Noi ți-am revelat ție după cum am revelat și lui Noe și profeților de după el, precum Le-am revelat și lui Avraam, Ismail, Isaac, Iacob și semințiilor și lui Isus, Iov și lui Iona, Aaron și lui Solomon, și i-am dat lui David psalmii." (4 : 163). Sau să citim descrierea rostirii Coranului de către profetul Muhammed: "Nu rostește nimic după pofta lui! / El [Coranul] nu este decât o revelație trimisă" (53 : 3-4). și a grăit Allah Preaînaltul, înfățișând lipsirea voinței Profetului sau a opțiunii sale de conținut sau de rostire a ceea ce i se transmite lui prin revelație: í‚«și când li se citesc lor versetele Noastre deslușite, zic aceia care nu nădăjduiesc în întâlnirea cu Noi: "Adu un alt Coran decât acesta!" sau "Schimbă-l!". Spune: "Nu am eu căderea să-l schimb cu de la mine putere! Eu nu fac decât să urmez ceea ce îmi este revelat. Eu mă tem, dacă mă răzvrătesc împotriva Stăpânului meu, de osânda unei Zile cumplite!"» (10 : 15). și a mai grăit Allah, înfățișând revelația trimisă de El îngerilor: í‚«[Aduceți-vă aminte] când Domnul tău le-a revelat îngerilor: "Eu sunt cu voi! Întăriți-i, așadar, pe cei care cred! Eu voi arunca spaimă în inimile celor care nu cred!"»(8 : 12). și a grăit Allah în legătură cu arhanghelul Gavriil - pacea asupra lui! - : "și i-a revelat Robului Său ceea ce i-a fost revelat" (53 : 10), adică Allah i-a revelat robului Său Gavriil - îngerul cel credincios al revelației - aceeași revelație pe care Gavriil a transmis-o lui Muhammed.

În aceste texte din Coranul cel glorios și în altele, Coranul face următoarele precizări:
1. Allah este cel care revelează;
2. oamenii cărora li se transmite revelația sunt aleși pentru profeție;
3. modalitatea de informare divină a îngerilor sau a oamenilor este revelația;
4. fenomenul revelației este simțit ca atare de către toți profeții și trimișii și că prin intermediul ei primesc mesajele divine, fără ca Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să fie nou în această privință;
5. ceea ce se transmite pot fi cuvinte rostite sau scrise sau sensuri care pot fi exprimate în cuvinte de către profet și că voința celui ales pentru a i se transmite revelația nu se poate ingera în conținutul sau rostirea revelației care i se transmite.

Profeția și mesajul

Cuvântul arab "profeție" (nubuwah) derivă de la naba' care înseamnă "știre, veste" și are sensul de ajungere a unei vești de la Allah, prin intermediul revelației, la acela dintre robii Săi pe care l-a ales pentru aceasta. Cuvântul este o explicație, așadar, relația dintre profet și Allah Preaputernicul constă în revelație și în transmiterea unor știri.

Mesajul (risalah) înseamnă împuternicirea de către Allah a unuia dintre robii Săi cu transmiterea unei legi religioase sau a unor anumite rânduieli. Cuvântul este o explicație, așadar, a relației dintre profet și ceilalți oameni, este o relație de trimitere ca mesager.
Așadar, mesajul este înfățișarea unei legături dintre trimis și lume, în vreme ce profeția este înfățișarea unei legături dintre profet și Allah Preaputernicul și Preaînaltul.

Primul profet trimis de Allah Preaînaltul și sprijinit de o revelație și de rânduieli a fost Adam, strămoșul neamului omenesc, iar ultimul profet a fost profetul Muhammed, după care nu a mai existat vreun alt profet. "Muhammed nu este tată nici unuia dintre bărbații voștri, ci el este Trimisul lui Allah și încheietorul profeților, și Allah este Atoateștiutor" (33 : 40).

Allah Preaînaltul pomenește în Cartea Sa numele a douăzeci și cinci de profeți trimiși. Dacă dreptcredinciosul musulman este întrebat despre unul dintre cei a căror profeție este menționată în Coran, el nu are dreptul să tăgăduiască faptul că el a fost profet. Aceștia sunt: Adam, Idris, Noe, Hud, Salih, Avraam, Lot, Ismail, Isaac, Iacob, Iusuf, Şu'ayb, Iov, Dhu-L-Kifl, Moise, Aaron, Solomon, David, Elia, Eliasar, Iona, Zaharia, Yahya, Isus și Muhammed - binecuvântarea și pacea asupra lor toți!

Mai există și alți profeți, la care Coranul nu se referă în amănunțime și despre care nu se relatează nimic, ci ne vorbește despre ei în ansamblu și se cuvine să credem în ei ca atare, în sensul că Allah a trimis numeroși profeți, la fiecare comunitate și grup de oameni în diverse locuri și epoci. Allah Preaînaltul a grăit: "Poveștile câtorva trimiși ți le-am spus Noi mai înainte, iar poveștile altor trimiși nu ți le-am spus" (4 : 164).

Calitățile pe care trebuie să le întrunească profeții:
1. să fie bărbat;
2. să fie demn de încredere, adică să fie sincer și Allah să-i apere atât manifestările exterioare, cât și manifestările interioare, de orice amestec în ceea ce este oprit;
3. să fie ferit de căderea în păcat;
4. să fie cu mintea întreagă, exact și drept.

                                           http://femeiamusulmana.blogspot.com


-

Comentarii aferente acestui articol


  1. Bună ziua!
    Cred că exagerați când spuneți și apreciați că Islamul este religia omenirii. Dacă islamul este religia omenirii (cea adevărată), atunci să înțeleg că o religie cum este creștinismul ce mai este? Şi a cui mai este ?

  2. @ Christian. Prin “islamul este religia omenirii” se intelege ca islamul se adreseaza tuturor oamenilor. Decizia de a adopat islamul, este la latitudinea fiecaruia dintre noi.


Adauga un comentariu

(Your email address will not be published.)