Hasan al Benna

Pentru că este unul dintre înaintașii artei propovăduirii Islamului, Hasan al Benna a fost numit "Imam" și "Murșidu-l 'aam". În efortul pe care îl depunea în împlinirea acestei misiuni, a fost victima unui asasinat și pentru acest fapt a fost numit "șehid" - martir.

Întemeietorul și mentorul celei mai mari mișcării sunnite de renaștere islamică, Ikhwan Al-Muslimin, Frații Musulmani. S-a născut la 14 octombrie 1906 (H. 1324), în Mahmudiyya aflat în apropiere de Iskenderiyye (Iskenderun), un oraș din Nord -Vestul Egiptului. Numele tatălui lui era Ahmed, iar numele bunicului lui era Abdu-r Rahman al Benna. Tatăl lui era învățat, imam la una din moscheile orașului și un mare savant în știința hadisului (memorator și analist al tradiției profetice, a structurat pe capitole și pe subiecte hadisurile autentice ale mai multor transmițători consacrați), iar în timpul liber se ocupa de ceasornicărie. Benna a copilărit între moschee, casă și ceasornicărie.

În prima perioadă a copilăriei lui, un rol important l-a avut profesorul Muhammed Zehran, care a fost directorul școlii primare "Şcoala de studii religioase", la care a studiat. La această școală fiecare elev memora un hadis impreună cu lanțul de transmițători și cu circumstanțele în care a fost spus. Muhammed Zehran era nevăzător, de aceea îl ruga pe Benna să îl însoțească în biblioteci pentru a-i citii. Benna asista și la discuțiile avute între profesorul lui și ceilalți oamenide știință. Toate aceste lucruri ii deschid pofta de cunoaștere.

După vârsta de 12 ani, o influență mare a avut-o profesorul Muhammed Abd-ul Khaliq. Atmosfera religiasa in mediul in care a crescut i-a influentat personalitatea.

Observand greselile celor din jurul lui, a infiintat impreuna cu prietenii lui "Organizatia celor care impiedica de la păcate". Au inceput prin a trimite scrisori de avertisment celor care păcătuiau. Aceste scrisori umblau din mână in mână, iar nimeni nu banuia macar ca sunt scrise de copii. Au incercat sa indrepte greselile oamenilor prin aceasta modalitate aproximativ 6 luni de zile, dupa care au fost descoperiti. Deoarece nu aveau bani pentru a trimite scrisoarea de atentionare unui patron de restaurant cu dansatoare, au fost nevoiti sa aseze scrisoarea la un loc vizibil de patron, astfel au fost prinsi. Dar Benna impreuna cu prietenii sai aveau pregat턱tă de mult o alta modalitatea de a îndrepta lucrurile.

Şcoala de pedagogie

Aceasta perioada a fost pentru Benna si fam턱l턱a lui, o perioadă decisivă. A trebuit să aleagă între a studia la Institutul de studii religioase, Azhar sau a studia la Centrul de pedagogie Demenhus. Parintii își doreau ca fiul lor să devina profesor, pentru acest lucru trebuia să îndeplinească două conditii: vârsta adecvată (era cu doi ani mai mic pentru a se inscribe, avea doar 13 ani și 6 luni), iar a doua condiție era ca el sa fi memorat tot Coranul. Dar in ciuda vârstei lui, directorul a acceptat ca Benna sa fie inscris .

Din acel moment, au inceput pentru Benna anii de studiu la institutul de pregatire a profesorilor de scoala primara, Demenhus.

In drum spre moschee, pentru cele cinci rugăciuni zilnice, îi cunoaște pe cei de la gruparea Hassafiye, față de care se crează o simpatie. Aici l-a cunoscut pe Ahmed Es-Sukkari, cel care avea sa devină unul din liderii grupării Frații Musulmani. Prietenia dintre cei doi devenise atât de strânsă încât cei doi au hotărât să se mute în locuri apropiate.

Faptul ca tatăl lui nu era stră in acestor locuri, l-a avantajat pe Benna si a facilitat participarea lui la astfel adunari in ciuda varstei sale fragede. Tot aici l-a cunoscut pe cel care avea sa-i fie mentor in perioada urmatoare a vietiilui, șeikhul Hasafi. Acesta i-a intarit caracterul lui Benna si i-a implantat in sufletul acestuia dorinta de propovaduire a Binelui. Benna era fascinat de șeikhul Hasafi prin prețioasele sfaturi pe care le dadea celor din jur si prin incercarile acestuia de a le indrepta greselile. Intr-o zi șeikhul ii spune lui Benna si prietenului sau Sukkari:

"Eu sper ca Allah sa va ajute să intrați în sufletele oamenilor si să strângeti multi oameni in jurul vostru. Sa stiti ca Allah va va intreba despre cum si-au petrecut timpul acesti oameni langa voi, daca in acest timp voi ati fost folositori omenirii. De aceea, daca ei au facut fapte bune, voi veti avea parte de rasplata faptelor lor, dar daca le-ati irosit timpul, voi veti fi raspunzatori pentru timpul lor." Prin aceste cuvinte, le-a dat un exemplu pe care il vor urma intreaga viata.

Anii 1920-1923 (el avea pe atunci 14-17 ani) au reprezentat o perioada importanta pentru Benna. Spre deosebire de cei de varsta lui care ramasesera sub influenta englezilor, el se ocupa mai mult de tasawwuf si de adorarea luiAllah.

La numai 15 ani incepuse sa predice si sa dea sfaturi.

Primii muguri de străduință

Avea 13 ani când englezii au colonizat Egiptul. A asistat la lucruri pe care nimeni nu avea să reușească să i le șteargă din memorie. Deși crescut in mijlocul tasawwufului, el nu putea accepta ca un musulman sa rămână pasiv in fața situatiei musulmanilor si să fie preocupat doar de propriul suflet. El era convins ca este mai bine sa faca ceva pentru comunitate decat sa se dedice doar adorarii. Se gândea că sufismul nu putea ține pasul cu situatia din Egipt.

Era initiatorul multor proteste impotriva colonizarii. Cuvântarile din timpul acestor predici se asezau asemeni pietrelor pretioase in inimile si in mintile celor care ascultau.

Dupa asasinarea conducatorului armatei engleze, englezii isi inasprisera supravegherea asupra Egiptului.

Pentru ca era nevoit să ramână cazat la un internat , avea ocazia sa isi viziteze familia si restul prietenilor doar la sfarsit de saptamana. In aceste doua zile se intalnea cu prietenii care mai tarziu aveau sa îi fie tovaras de viata si sa participe la lectiile de noapte din gruparea Hassafie. Dar nu uita nici de meseria mostenita de la tatal său, ceasornicaria. Primul lucru pe care il facea atunci cand cobora din tren, era să meargă la locul de munca al tatalui sau.

Vara a fost un prilej foarte bun pentru imbogatirea cunostintelor religioase. Dupa rugaciunea de dimineata participa la lectile de Fiqh (jurisprudenta islamica), Usulu-d Din (bazele credintei) si Hadis (traditia profetului). Dar mai avea multe de invatat pentru ca peste cinci ani sa devina un lider idealist.

Fascinat de cunoaștere, Benna încerca să citească cât mai mult în ciuda resurselor financiare limitate ale sale. Astfel, după ce cumpăra o carte și o citea, mergea cu ea la librărie și o returna, luând alta în schimb.

Cea mai iubita modalitate de distractie a lui si a prietenilor lui era de a se aduna impreuna pe malul Nilului, de a simti adierea vantului pe fețele lor inainte ca oamenii sa se trezeasca, si de a astepta in acest mod recitarea chemarii la rugaciune.

In anul terminal al scolii erau cunoscute deja alternativele de studiu. Prima alternativa a fost sa studieze la Dar-ul Ulum in cadrul Universitatii Azhar. Mai exista o alternativă pentru el: abandonarea continuării studiilor. Sufismul in sanul caruia crescuse i-a soptit in suflet urmatoarele cuvinte ale lui Imam Al-Gazali: "Stiinta obligatorie este aceea care este necesara pentru castigarea existentei. Dupa aceea trebuie studiata religia."

Desi viata intr-un oras mare il speria, idelurile mari ii erau strâmtorate in orasul mic in care traia, de aceea hotaraste sa locuiasca in Cairo. S-a mutat la un internat, astfel că pentru urmatorii patru ani el avea să locuiască in Cairo. Ca rasplata pentru meritele deosebite și reușitele sale la studii a obtinut o bursa de merit. Astfel reusise sa studieze fara sa fie nevoit sa munceasca si sa isi cumpere cartile pe care si le dorea.

Tot in acesti ani a depasit o nenorocire. Un coleg din internatul unde ramanea era bolnav mintal, însă nimeni nu știa acest lucru. Acest coleg era invidios pe reusitele lui Benna, ceea ce l-a determinat sa stropeasca acid nitric pe fata lui. Fara sa isi dea seama ce s-a intamplat, Benna s-a trezit la spital. După acest incident familia dorea ca Benna sa nu mai mearga la aceea scoala si sa se intoarca acasa. Dar în urma isistenșelor lui Benna se hotarasc ca intrega familie sa se sacrifice si sa se mute la Cairo pentru ca Benna sa poata studia in continuare. Poate ca nu i-a fost atat de greu sa se desparta de orasul natal, pe cat de greu i-a fost sa se desparta de prietenul sau de suflet, Sukkari.

Adolescesța și activitățile lui

Anii in care invata la Dar al -Ulum, erau anii in care colonizarea Egiptului se extindea din ce in ce mai mult. Dupa primul razboi mondial englez턱i ramasi aici isi creasera o autoritate. Tot in aceasta perioada Imperiul Otoman isi incheiase dominatia si califatul fusese distrus. In aceea perioada, in Cairo, exista o singura grupare religioasa "Asociatia Islamica de Comportament Frumos". Aceasta asociatie era una dintre cele frecventate de Benna. In încercarea lui de a trăi islamul in acel mare oras, cel mai mult era deranjat de faptul ca poporul musulman se prabusea si se salbaticea cu fiecare zi care trecea.

Politica din Egipt isi schimba culoarea , dupa moartea lui Zaglul, a fost pus la conducera partiduluiWehd, Pașa Nahhas . După moartea regelui Fuad, regele Faruk la vârsta de numai 16 ani, a devenit noul conducător.

După un timp, Benna reușește să formeze un grup de tineri, impreuna cu care propovaduiau 10-15 minute in locurile aglomerate ale Cairoului sau in imprejurimi. Inainte sa inceapa acest proiect au facut o sedinta in urma caruia au hotarat sa inceapa acest lucru din cafenele, pentru ca oamenii nu mergeau la moschei. La prima lor încercare de a-i îndruma pe oameni erau cuprinși de emotie. Erau curioși și de reacția oamenilor. La prima organizare de acest fel, fiecare din ei a ținut un discurs care nu depășea 5-10 minute. La inceput reactia oamenilor a fost de uimire, dar mai tarziu cei care ascultau ii rugau sa continue. Discursurile lor erau din cele care linisteau constiintele si aveau efect de terapie. Unii dintre cei care ascultau ii chemau la mesele lor pentru a discuta cu ei. Efectul pozitiv din cafenele le daduse curaj grupului de tineri.

Colonizarea Egiptului a influentat pana si vestimentația, de aceea pe coridoarele școlii unde studia, se discuta despre schimbarea turbanului in fes. Se hotărâse renunțarea la turban în favoarea fesului.

Anii Agitației

Lui Benna i se schimbase doar turbanul. În rest era acelasi Benna, acelasi tânar energic care nu-și incapea in el.

Incepand cu 1918, in Egipt sunt introduse curenturile occidentale care sunt adoptate inconștient de localnici. Încep sa vadă lucrurile interzise ca fiind normale. Comportamentul musulman are foarte mult deteriorate în urma acestor decădari. Tot în aceasta perioadă, Turcia devine laică. Se promovează programe care contravin religiei și stimulează separarea de religie. Aparau diferiți teologi: unii care indemnau doar la disciplina de comportament, si altii care ajungeau sa puna la indoiala autenticitatea versetelor din Coran.

Atunci când Vestul plănuia implantarea obiceiurilor occidentale în sanul musulmanilor, Benna si prietenii lui se chinuiau sa gaseasca solute pentru a apăra adevăratul islam.

In ultimii ani ai studentiei a inceput sa frecventeze biblioteca "Mektebetus Selefiyeh". Aici participa la lectii si la discutii deschise. Participa la lectiile lui Rașid Rida. Acesta a influentat gândirea lui Benna in sensul renasterii islamului si impotriva imperialismului vestic. Majoritatea musulmanilor invatati erau pasivi in fata acestui lucru adancindu-se in diferite discutii polemice.

In aceasta perioada in care Benna propovaduia islamul, observa ca desi ei erau musulmani, incepuse-ra sa vada totul permis si sa se lasa condusi de mass media.

Atunci când unul din profesori le-a cerut elevilor sa scrie o compunere despre motivul alegerii meseriei de profesor, Benna a scris următoarele rânduri, din care am selectat o mica parte:

"Eu mă bucur din bucuria altuia, sunt fericit din a face fericit pe altcineva si din a-i apara pe oameni de la lucruri dăunătoare, depun efort pentru adevar și dreptate chiar daca sunt pline de piedici si greutati si care stiu sa trag foloase si simte bucurie din ele"¦ Cred ca sunt un om caruia ii place sa innece in bucurie inimile triste, sa salveze sufletele de la pedeapsa vesnica, si sa le arate drumul drept si al fericirii vesnice. Consider ca faptele a caror ajutor este doar al celui care-l face, iar beneficiul il vede doar stapanul, ca fiind slab si cu margini limitate. Cred ca cea mai buna fapta e cea din a carui rezultat isi au foloase stapanul, familia cat si restul societatii"¦ Pornind de la aceste idei am ales sa fiu profesor. Cred ca cel mai maret ideal in viata este acela de a hotărî câștigarea mulțumirii lui Allah"¦"

Straduinta lui Hasan El Benna (Un profesor idealist)

Începe o alta etapa a istoriei. După ce a absolvit școala generală și liceul în orășelul natal, Hasan el Benna a plecat în capitală pentru a urma studiile superioare unde a absolvit Facultatea Daru-l 'Uluum. După absolvire s-a angajat ca profesor într-un orășel numit Ismailiyye.

Benna pornise la drum cu cele mai bune intentii, pentru a-si practica meseria de profesor, fara sa stie ca mai tarziu va pune temeliile gruparii Fratilor Musulmani. Pe data de 19 septembrie 1927, intr-o zi de luni, ajunge Ismailiyye, un oras dintre Cairo si portiunea de desert a peninsulei Sina (Sinai). A coborât din tren rugandu-se astfel: "O, Allah! Ofera-mi numai bine in acest oras! Apara-ma de rău si de pacate!"

După primele luni de acomodare si de cercetare a populatiei și a starii lor religioase, i-a atras atentia faptul că, colonizarea engleză cuprinsese toate aspectele vieții. Mai rău decât atat, era faptul ca profesorul dinaintea lui avea conceptii religioase care nu au fost acceptate de intreaga comunitate de acolo. Această situație a dus la divizarea comunității în două grupări. O parte din comunitate era de partea șeihului Musa, iar ceilti erau de partea șeihului Abdussem`i. Acesti invațați incercau să ii țină cât mai divizați și cât mai departe de celălalt grup.

În timp ce Benna, în vârstă de 23 de ani, intenționa sa creeze o punte între cele două grupări, cei doi învățați l-au gonit din moschei. Fapt care l-a determinat să nu mai țină lecții în moschee. Astfel de afla la distanțe egale față de cele două grupări. Fiecare grup susținea că se află pe drumul cel drept și că ei au dreptate.

Observând că în moschei nu poate strânge un număr mare de oameni, din cauza obiceiurilor musulmanilor de atunci și neavând altă soluție, avand și experințele din adolescență, hotarase să țină lecții în cafenele. Hotărase să țină lecții la cele mai frecventate trei cafenele de două ori in fiecare săptămana. Pentru Benna a fost foarte greu sa țină lecții într-un astfel de loc. Cei de acolo ascultau poezii care aminteau de perioada preislamică a arabilor, admirau dansatoare, și făceau multe alte păcate. A început să îi analizeze pe cei aflați acolo și să mediteze la situația lor. Programul de dans se terminase, instrumentele tăcuseră"¦ tânărul profesor a cerut voie să vorbească"¦ Cei care îl ascultau au fost foarte uimiți să afle că a studiat literatura preislamică. Noțiunile pe care Benna le spunea erau noi și interesante pentru ei. Apoi a dus discuția spre o altă direcție. Le-a vorbit despre marii poeți din perioda islamică, despre Halid bin Uelid, Amr bin Madikerib și mulți alți eroi ai islamului. Subiectele atinse de Benna se succedau insesizabil. Tânărul Benna a vorbit foarte mult despre cuceririle islamului.

În discuțiile lui din cafenea avea grijă să nu atingă subiecte controversate, filosofice, sau politice. Urma o programă care cuprindea o cale între frica de pedeapsă si speranța de iertare, care amintea de Allah și de Viața de Apoi. Fără să îi rănească pe ascultători, fără să le amintească greșelile, discutau despre evenimentele petrecute atunci cu ei pe un limbaj pe care îl putea înțelege oricine. Vorbea în așa fel încât mesajul lui era atractiv, stimulent și ușor de ințeles. Pentru a nu devenii plictisitor își îmbogățea discursul cu exemple din viețile lor, cu povestioare, și nu depășea niciodată mai mult de 10 minute. Atunci când spunea versete din Coran sau hadisuri, nu se pierdea în amănunte și trecea direct la motivul alegerii acelui verset sau hadis.

În scurt timp crescuse numarul celor care îi ascultau lecțiile și chiar se formase un grup de admiratori care nu pierdeau lecțiile lui. Acest grup începuse să facă schimbări majore în modul lor de viață. Ascultătorii începuseră să realizeze responsabilitatea și să pună întrebări. Vroiau să învețe mai multe despre obligațiile lor față de Allah. Aici puteau discuta despre lucruri pe care nu le puteau aborda la moschee într-o modalitate combinată cu umor.

Tânarul propovăduitor, plin de emoții, a început să caute un alt loc de întalnire cu cei care vroiau sa se implice activ în proiectele lui. Cei de langă el erau musulmani dar care doar ce începuseră să își facă rugăciunile. A început cu lecții despre credința în Allah, urmate de lecții despre modatități de adorare. De exemplu atunci când a trebuit să îi învețe despre abluțiune, le-a arătat cum trebuie să se spele, iar apoi despre avantajele abluțiunii asupra corpului și asupra sufletului.

Benna, pe lângă faptul că le preda copiilor la școală, acorda poate o importanță mai mare învățării părinților acestora. Una din calitățile lui Benna, era faptul că atunci când explica ceva, îl spunea în cel mai simplu mod fără să se piardă în amănunte. Niciodată nu deschidea discuții filozofice. Atrăgea atenția asupra universului, asupra însușirilor lui Allah, asupra vieții de după moarte. Prin cea mai frumoasă modalitate încerca să îi învețe islamul fără să depășească limitele coranului, tradișiei profetului, și să scape de inovațiile din religie.

Într-una din zile, când a venit la cafenea pentru a ține o lecție, a observat că oamenii stăteau așezați în două grupuri la distanță unii de alții. După ce a întrebat motivul distanțierii lor, a aflat că înainte să vină el s-a vorbit într-un mod aprins despre un subiect controversat. Atunci când cineva a întrebat aceeași întrebare controversată , Benna a răspuns: "Dacă cuvintele mele îți plac și ți se par folositoare, atunci stai și ascultă! Dacă vrei să îți îmbogățești știința despre acest lucru, atunci te sfătuiesc să întrebi asta de la alți teologi! Aceștia îți vor răspunde la ceea ce vrei tu.". Întorcându-se apoi spre mulțime, spune: "Frații mei! Sunt sigur că prin această întrebare se încearcă să se afle gruparea din care fac parte. Oare eu sunt din grupul lui Şeikh Muhammed sau Şeikh Abdussami? Asta nu are nici un folos. A-ți irosit d탩jíƒ prin intrigi 8 ani, înainte de venirea mea. Ajunge atât! Pe aceste teme, musulmanii sunt în contradictoriu de sute de ani, și încă tot nu au reușit să ajungă la un consens. Allah vrea ca noi să ne iubim și să fim uniți și nu vrea să ne certam și să fim despărțiți. Aștept să promiteți în fața lui Allah, să vă învățați religia, să aveți un comportament islamic, să aplicați obligațiile si sunnah , să alergați după obiective mărețe și până se vor limpezii sufletele voastre."

Benna, vroia ca toți să se ințeleagă bine unii cu alții... De atunci, nimeni nu a mai deschis nici un subiect controversat.

Deși trecuse-ră abia 7 luni de când își începuse activitatea în Ismailiyye, Benna reușise să îi cunoască foarte bine și să îi schimbe pe oameni. Benna nu a căzut în greșeala de a-i chema pe oameni spre o anumită grupare. Astfel nu și-a limitat grupul de oameni cărora se adresa, și nu și-a făcut dușmani din celelalte grupări. Temelia mesajului său se baza pe "știință, comportament și efort". În același timp, nu își pierde legăturile cu prietenii din Cairo. Încerca in mod deosebit să crească numărul cititorilor revistei "El-Fetih".

Formarea grupării "Frații Musulmani"

În martie 1928, un grup de șase tineri în timpul unei vizite acasă la Benna, și-au exprimat dorința de a-și îndeplinii datoria în fața lui Allah. Ei au spus că vor să își asume această responsabilitate, că vor ca prin asta să căștige mulțumirea lui Allah. Aceste cuvinte au ajuns la sufletul lui Benna, aceasta era reacția mult așteptată.

Acești 7 tineri musulmani au promis în fața lui Allah că vor muncii pe calea Lui. Iar pentru că ei erau frați de dragul Creatorului lor, s-au numit "Frații Musulmani". Acesta a fost primul pas în formarea grupării. Au închiriat o cameră, iar după un program bine stabilit, au început lecțiile de Coran, de hadis, de istorie a islamului, și studiul vieții companionilor.

La mijlocul anului 1928, erau aproximativ 70 de membri. În scurt timp, cei care participau la acest program, și-au schimbat modul de viață și și-au îmbunătățit comportamentul. La sfârșitul primului an de când venise în Ismailiyye, erau în jurul lui aproximativ 100 de oameni. Au început să nu își mai trimită surorile, fiicele, soțiile să facă curațenie în casele englezilor și au început să le încurajeze pe acestea către studiu. Îi stimula să nu se mai comporte ca și cum ar fi slujitori.

La mijlocul celui de-al doilea an organizația devenise legală. Şi au propus să se construiască o moschee și un centru care aparține grupării. Dar cei cu boală în suflete nu stăteau degeaba, au început să născocească minciuni spunând că aceștia vor să formeze o altă orientare islamică și că acest centru a fost construit din bani câștigați prin mijloace necinstite. Încercările de a destrăma această grupare au existat încă de la fondarea ei, însă Allah este alături de cei devotați Lui...

Pe vremea aceea el avea 23 de ani și fusese ales ca președinte al organizației, fiind numit "Murșidu-l aam". De acum, începuseră să răspândească printre musulmani ideologia propovăduirii islamului mergând din sat în sat, din oraș în oraș, în fiecare din aceste locuri în care poposeau înființând câte o filială a organizației. În felul acesta, pe zi ce trecea, organizația se marea simțitor.

După unele plângeri nefondate, Benna este mutat de la scoala unde preda. Unii s-au întristat la această veste, dar majoritatea din ei au transformat acest exil într-o nouă șansă de a propovădui. Benna a fost acuzat că ar fi comunist și că ar fi făcut lucruri dăunătoare. Dar după ce a fost cercetat în amănunt și au fost audiați și prietenii lui, s-a dovedit că nu este comunist, că nu este dușman regelui Fuat și că nu face nimic ilegal.

După deschiderea centrului și moscheei, au început să deschidă filiale și în orașe îndepărtate. În fața frumosului comportament al lui Benna și a frumoasei activități, unii oameni politici îl rugau să țină discursuri de deschidere și chiar i-au propus să-i deschidă o școală. Dar Benna a refuzat toate aceste propuneri, spunând că nici o forță nu îl poate obliga să facă acest lucru. El nu putea concepe să spună cuvinte frumoase despre acești politicieni care chinuiau poporul egiptean.

Își dorea ca cei mici să fie bine educați, conform ideologiei lor, de aceea au construit centre de studiu a Coranului, pe care l-au numit "Institutul Islamic, Hira". Toți elevii erau îmbrăcați la fel, iar programul de studiu era făcut după programul de rugăciune. Se acorda o atenție deosebită și învățării de meseri și a culturii generale. Dar după ce Benna a fost nevoit să plece din Ismailiyye, această școală s-a transformat într-o școală ca oricare alta.

Eforturile lui Hassan El-Benna

Nici în noul oraș în care a fost mutat, situația nu era diferită. În scurt timp a reușit să deschidă și aici o filială, unde ca regulă: Nu se vor lua bani de la cetățeni pentru nici o activitate. Membrii acestei organizații vor încerca să suporte toate cheltuielile. Dacă fondurile filialei se vor epuiza, atunci vor apela la ajutorul centrului de la Ismailiyye.

Benna avea doar 25 de ani, și era lider în multe orașe.

S-a deschis și un sediu în Cairo, care devenise centru politic, și reușește să își păstreze caracterul propovăduitor mult timp, fără să devină un grup politic de margine.

Pentru implicarea femeilor în această misiune și pentru o mai bună educație a fetelor, a fost înființat Insitutul pentru Ocrotirea Mamelor Musulmane. Filiale precum "Şcoala Mamelor Dreptcredincioase" sau " Ramura Surorilor Musulmane" s-au deschis una după alta în întreg Egiptul.

Organizau și campuri sportive. Unul din organizatorii acestor campuri, Mahmud Ebu'suud, obișnuia să meargă în oraș împreună cu elevii. În această călătorie a lor îi vedeau pe englezi, care umblau sub influnța alcoolului, și aveau un comportament foarte urât jignitor față de egipteni. Populației îi era teamă de ei pentru că umblau mereu înarmați. Într-una din zile, în tranvai, un astfel de englez beat avea un comportament injositor față de egipteni. Profesorul Mahmud s-a apropiat de el și l-a lovit cu palma peste față. Englezul a fost luat prin surprindere și nu a avut nici o reacție. Nici un englez nu i-a luat apărarea. Iar profesorul Mahmud i-a atras atenția spunându-i că un astfel de comportament nu e potrivit nici unui om. Acesta a fost primul gest prin care cineva dintre egipteni, s-a impus punctul de vedere în fața englezilor. După această întâmplare, musulmanii înțeleg că ar trebui să se comporte cu englezii ca și cu oricare alt om.

Au fost dintre musulmani care au spus despre Benna că introduce inovații în religie doar pentru că a spus că ar fi mai bine ca rugăciunea de sărbătoare să se facă în aer liber. Au spus despre el că dă verdicte libertine și ajunsese-ră să spună că le cere oamenilor să îl adore pe el în locul lui Allah. În ciuda acestor acuzații, acești tineri reușise-ră să se abțină de la răzbunare și au încercat doar să le demonstreze adevărul. Însă cei care aveau boală în inimă continuau să creadă aceste acuzații.

În anul 1930, mesajul "Fraților Musulmani" trecuse granițele Egiptului. Incepuse să se înscrie la școlile lor tineri din Yemen, Siria, Sudan și Palestina. Şi să înceapă activități asemănătoare în țările lor.

Expansiunea organizației a atras atenția Marii Britanii care colonizase Egiptul. Organizația Frații Musulmani acorda o importanță deosebită propovăduirii mesajului islamic în mod nedistorsionat și vindecării bolilor societății prin principiile Islamului. Au fost înființate în multe zone ale Egiptului institute, școli, spitale și lăcașuri dedicate învățăturii și educației. Se tipărea zilnic ziarul numit Ikhwan al Muslimin care era considerat amvonul lui Hasan al Benna. Organizația s-a mărit odată cu trecerea timpului și a început să se extindă și în afara granițelor Egiptului în foarte multe țari arabe, în felul acesta ajungând să fie cea mai puternică organizație islamică din lume.

Din nou în Cairo

Tot în același an, Benna cere să-i fie mutat loculul de muncă în Cairo, fără să își rupă legăturile cu frații din Ismailiyye. Până în 1939, activitățile de aici au fost asemănătoare celor din Ismailiyye.

"Statutul organizației Fraților Musulmani și administrația interioară" a fost publicată sub formă de broșură. Învățăturile grupului erau enumerate astfel:

a) Ferirea de greșeli ale credinței și efortul pe calea lui Allah în conformitate cu învățăturile Coranului și tradiției profetului.

b ) Atașamentul față de unitatea islamului și iubirea de dragul lui Allah

c) Adoptarea comportamentului islamic

d) Educarea poftelor carnale. Acordarea unei mai mari importanțe Vieții de Apoi.

e) Legarea strânsă de principii, și acceptarea ca cel mai înat principiu, a fi credința.

f) Efortul pentru a propovădui islamul

g) A iubii adevărul și credința mai mult decăt orice.

După aceasta, Benna a mai publicat astfel de broșuri și publicații. Unele din acestea vorbeau despre activitățile lor, despre propovăduire, iar altele se adresau conducătorilor pe care îi chema la aplicarea princiilor islamice. Metoda cea mai bună pentru ajunge la populația aglomerata din Cairo, erau edițiile cu tiraj mare. De aceea în 1933 Benna a editat pentru prima dată cu bani luați în datorie, ziarul Fraților Musulmani. Şeih Ali Al Tantawi era director editorial, iar Seyyid Muhibuddin el-Hatip era director administrativ la această editură. Revista era împărțită gratuit în curțile moscheilor și în alte locuri publice.Revista își urmează caracterul religios, fără să se discute problemele politice conflictuale. De aceea, hotărâseră editarea unei noi reviste care să dezbată deschis problemele politice. În luna Mai a anului 1938, revista "Nezir" vede lumina tiparului.

Trecuseră exact 10 ani de la formarea grupării Frații Musulmani. În tot acest timp Benna, reușise cu ajutorul lui Allah să trezească societatea, schimbarea politicii, purificarea sufletelor, propovăduirea dreptății, efortul pe calea lui Allah, și promovarea adorării lui Allah. În zece ani, se deschiseseră aproximativ 300 de filiale și ajunsese o rațiune islamică puternică în Egipt care promitea oamenilor o viața fără colonizare.

Schimbarea tacticii

Din 1936, se năruiseră speranțele englezilor de a colabora cu Egiptul.

În 1939, după începerea celui de al doilea Război Mondial, Anglia începe să folosească tot ce putea din Egipt.

Acum era timpul să se treacă de la activitatea verbală la activitatea fizică.

Deschiderea spre exterior

Palestina se afla sub atenția lui Hasan El-Benna. Îl trimite acolo pe Abdurrahman el-Saati, și pe Muhammed Esad El Hakim. În tot acest timp Benna călătorea foarte mult pentru a propovădui. Participa la multe activități organizate de unitățile locale. La ceea de a șasea conferință a Fraților Musulmani, îl propun pe Benna ca deputat în parlament. Pașa Nahhas era speriat de această situație, și încerca să îl convingă să se răzgândească. Pașa era amenințat pentru a încuraja demisia lui Benna. Politica Egiptului începe să se clatine, se zvoneau tot felul de amenințări și promisiuni. Cei de la gruparea Fraților Musulmani și-au depus candidatura în mod independent în diferite teritorii ale Egiptului, așa au reușit să își introducă membrii în parlament.

Coloniștii îl trimiteau pe Benna în diferite locuri, dar după ce Benna își dă demisia, toate aceste planuri au eșuat.

În 1941 a fost deținut, dar nedreptatea nu a durat mult și Benna a fost eliberat. Prezența Fraților Musulmani începuse să incomodeze anumite interese. Fără îndoială că mesajul lui Benna speria și celelalte țări. Acest lucru a fost observat chiar și în timpul pelerinajului lui Benna când regele Saudiei a fost tensionat de prezența lui Benna acolo, ceea ce îl determină pe rege să îi interzică lui Benna să țină discursuri, pentru că știa că obișnuia să amintească în toate discuțiile despre chinurile suportate de musulmani.

Ordinea mondială avea să sufere o răsturnare în cazul unei situații în care musulmanii ar fi legați strâns de Coran și Tradiția Profetului Muhammed(pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)"¦

Pas cu pas către distrugere

Activitățile islamice ale lui Benna, începuseră să-i irite și să prezinte o amenințare pentru dușmanii islamului.

Începuseră să îndepărteze de la putere pe toți despre care se știa că sunt prieteni sau simpatizanți ai lui Hasan el-Banna.

Naționalistul Ali Mahir a fost îndepărtat din funcție pentru că era prieten cu Benna din 1935. Aziz el-Mâsri a fost demis din funcția de ministru pentru că tolera ideologiile lui Benna.

În timp ce prietenii lui erau sancționați, Benna a fost mutat din Cairo, într-un oraș de provoncie. Motivul acestei sancțiuni era neglijarea școlii din cauza călătoriilor lui. Dar Benna nu a lipsit de la munca nici măcar din motive medicale.

În 1944 Ahmed Mahir , liderul partidului Sadi, prin ajutorul partidului Ahrar, au pornit un atac împotriva grupării Frații Musulmani. Pentru început au anulat candidatura a cinci parlamentari care făceau parte din această grupare.

Reacția populației nu a întârziat să apară. Un student de la Facultatea de Drept l-a omorât pe Ahmed Mahir în timp ce acesta ținea un discurs în fața poporului. După acest incident secretarul și tutorele lui Benna au fost ținuți sub observație. În scurt timp au dovedit că acest băiat nu face parte din grupul lor și că ei nu sunt implicați în acest incident.

Abia acum încep planurile sinistre împotriva lui Banna și a prietenilor lui.

Situația din Egipt incepe să se amestece atât de mult încât abia se putea distinge ce protestează fiecare din ei. La scurt timp după ce Pașa Amin Osman a mărturisit că nu e posibilă prietenia cu Marea Britanie, iar poporul a început să îi împărtășească părerea, Pașa a fost omorât. Ucigașul a fost inchis, dar a fost eliberat după puțin timp sub diferite pretexte.

Firma de publicitate Şarqiyye era centrul activităților sioniste. În timp devenise ținta poporului și mai ales a tinerilor. Firma a fost aruncată în aer, atunci când nu erau muncitorii în ea. Tot atunci au fost multe explozii în cartierul evreiesc. Responsabil de aceste atacuri a fost pe nedrept gruparea Frații Musulmani.

Tot motive de conflict al acelei perioade au fost partidele de stânga. Aceștia organizau multe demonstrații, în toate părțile țării. Un eveniment important a fost uciderea șefului de poliție din Cairo, Selim Zeki, într-un atac de bombă.

Regele l-a însărcinat pe Pașa Sidqi să liniștească starea țării. Egiptul a cerut un termen de trei luni în care se vor liniștii grevele și protestele, după care își vor câștiga independența și a putea aplica politica internă. Ca și lider opozant, Hasan El- Benna a aprobat aceast termen pentru îmbunătățirea situației. Dar cei de stânga își continuau grevele și protestele. După ce a observat ca cei de la conducere nu fac schimbări, gruparea Fraților Musulmani și-a început grevele din luna martie a anului 1946.

Atmosfera tensinată dintre Benna și Pașa Sidq a început să accelereze. Benna a trimis nenumărate scrisori regelui și Pașei în care le cerea să ia măsuri pentru a dezvoltarea economica, socială și culturală , precum declararea boicot împotriva Angliei. După ce cerea lui a fost respinsă , gruparea Fraților Musulmani a declarat boicot împotriva englezilor coloniști pe data de 21 noiembrie 1946, iar pe data de 25 noiembrie au început boicotul.

După aceasta, statul a inchis universitățile și au arestat mulți tineri. Văzând că nu poate controla situația, Pașa Sidq și-a dat demisia și s-a retras din politică. După această, regele oferă funcția de Prim-Ministru pașei Mahmud an-Nucrași, care era un slujitor al englezilor.

În 1947 iulie , reprezentantul Fraților Musulmani, Mustafa Mu`min, care făcea parte din delegația Egiptului au plecat spre New York pentru clarificarea situației Egiptului.

Dar când Benna a cerut printr-o scrisoare, acordarea Egipului de independență totală. Regimul regal a aplicat violența la una din demonstrații grupării în urma căreia Benna afost rănit cu armă de foc.

În 8 decembrie a anului 1948, Pașa Nucrași a anunțat inchiderea grupării Frații Musulmani, închiderea membrilor și confiscând bunurile.

Ultima zi și asasinarea

Sute de membrii ai Fraților Musulmani au fost inchiși. Se organizau frecvent acțiunii în urma cărora membrii grupării erau prinși și arestați.Atunci când Hasan El-Benna a vrut să se urce în mașina poliției o dată cu prietenii lui care erau arestați, i s-a spus că nu au primit nici un ordin pentru a-l aresta. În ciuda acestui răspuns, Benna s-a urcat în mașină o dată cu prietenii lui. Benna s-a prezentat în fața autorității și a spus: "Dacă ați distrus gruparea, ia-ți trimis în tabăra de refugiați , atunci trebuie să mă arestași și pe mine, petru că eu i-am edcucat și i-am învățat pe ei. Voi planuiți să mă omâți. Atât timp cât frații mei sunt arestați, îmi e interzis să fiu liber..."

Pașa Nucrași a fost ucis după câteva zile în urma unui atentat, de care a fost acuzat pe nedrept gruparea Frații Musulmani. Ca orice persoană politică și Benna avea permis de port armă. După acest incident , îi este retras permisul de port armă, iar mașina i-a fost confiscată. Cei doi prieteni care îl însoțeau pretutindeni pentru a-l proteja, au fost arestați. Benna era conștient că se plănuia ceva împotriva lui. Toți prietenii de încredere erau inchiși. Astfel se apropiau de punctul culminant al planului lor.

Pe data de 12 februarie 1949, într-o zi de sâmbătă, la ora 20:15, Benna a părăsit sediul "Fundația Tinerilor Musulmani". După ce a ieșit în stradă, a observat cum în mod ciudat s-au stins toate luminile de pe stradă. Nu circula nici o mașină în afara unui taxi, pentru a se asigura că se va urca în el. Hasan El-Benna urcă în acel taxi, împreună cu prietenul său, avocatul Abdul-Kerim Mansur. Au fost ținuți în ploaie de gloanțe imediat ce au urcat în mașină. Dar nici o rană nu a fost mortală pentru el. Organismul său era puternic la cei 43 de ani.

Benna a fost internat spitalul la Qasr Ayni unde era într-o stare stabilă favorabilă. A fost vizitat de maiorul Muhammed Wasfi. În urma aceste vizite doctorii au au fost amenințați pentru a nu-l îngriji. Nu aveau voie să primească nici un vizitator. Însuși maiorul a ordonat ca Benna să fie lăsat să moară prin hemoragie.

În urma insistențelor foarte mari din partea familiei , corpul neînsuflețit al lui Benna a fost dus acasă la primele ore ale dimineții cu condiția să nu primească pe nimeni în casă. Până a fost îngropat, toți cei care se apropiau de casa lui, erau arestați.

Însuși tatăl lui l-a spălat și l-a îmbrăcat în giulgiu. A fost condus spre cimitirul Şafii de tatăl lui, de Pașa Mukrim Abid și de trei femei, urmați de tancuri și alte mașini de război.

Au fost organizate multiple operațiuni cu scopul de a distruge orice urmă a grupării. Mii de apropiați ai lui au fost arestați și supuși chinurilor inumane în diferite lagăre.

Dosarul suspecților vinovați de uciderea lui Benna a fost deschia abia în anul 1952, după răsturnarea regatului. Astfel polițistul Ahmed Husein a primit pedeapsa de inchisoare pentru 25 de ani, iar Mahmud Husein a fost inchis pentru 15 ani, pentru complicitate.

Din diferite motive, în scurt timp cei doi au fost eliberați ...

Sursa: Forumul Islamul Azi

Autor: Aysen