Fecioarei i se cere parerea si ea nu poate fi constransa



Fata este prima implicată în căsătoria ei și de aceea tatălui său sau tutorelui său nu le este permis să ignore sau să nesocotească părerea ei, căci Profetul - binecuvântarea și pacea asupra lui! - a zis: "Femeia care a avut soț[1] este mai îndreptățită [să hotărască] în privința ei decât tutorele ei, iar fecioarei i se cere părerea în privința ei, iar încuviințarea ei este tăcerea".[2]


0 fată a venit la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și i-a spus că tatăl său a măritat-o cu verișorul ei pe care ea nu-l place câtuși de puțin. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a spus că această chestiune depinde doar de ea. Atunci ea i-a răspuns: "Eu am acceptat ceea ce a făcut tata, dar am vrut ca femeile să știe că părinții nu au nici un drept întru aceasta".[3]


Tatălui nu-i este îngăduit să amâne căsătoria fiicei sale, dacă îi cere mâna un bărbat potrivit, cu credință și cu calități alese. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a zis: "Trei sunt cele care nu se amână: Rugăciunea, dacă i-a venit timpul, conducerea la groapă, dacă i-a sosit vremea, și văduva dacă și-a găsit un [bărbat] potrivit."[4] Şi tot el a zis: "Dacă vine cineva de a cărui credință și de ale cărui însușiri alese sunteți mulțumiți, dați-i lui fata de soție, căci dacă nu o faceți, va fi ispită pe pământ și mare stricăciune!".


[1] Femeia divorțată sau văduva (N.T.)

[2]General acceptat (N.A.)

[3] Relatat de Ibn Maja și de alții (N.A.)

[4]  Relatat de At-Tirmizi (N.A.)

-

Comentarii aferente acestui articol



Adauga un comentariu

(Your email address will not be published.)