Copilaria Profetului Muhammad

Sugarul

Membrii tribului Quraiș obișnuiau să ia pentru bebelușii lor  o  doică  beduină,  pentru  a-i  crește  timp  de  doi  ani  în atmosfera sănătoasă a deșertului. Quraișiții făcuseră o învoială cu membrii tribului Beni Sa"Ëad, prin care femeile acestui trib se angajau să le alăpteze și să le crească copiii în primii doi ani de viață, în schimbul unei mici sume de bani și a altor daruri oferite de părinți. Aceste doici căutau copiii de oameni bogați pentru a-i crește. Deoarece Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era orfan, ele au refuzat să-l ia. O singură doică, pe nume Halima (Allah fie mulțumit de ea!), nu găsise niciun  copil  de  care  să  aibă  grijă  și,  din  această  cauză,  l-a acceptat pe micuțul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Această situație este similară cu povestea lui  Yusuf  -  Iosif  (Pacea  fie  asupra  sa!) despre  care  Allah Preaînaltul  spune: "Şi l-au  vândut  ei  pe  un  preț  de  nimic, pentru câțiva dirhami, căci atât de puțin l-au prețuit ei!"(Sura Yusuf: 20).

Deducem de aici că Allah Preaînaltul este Atotputernic și Stăpân, Cel care umilește sau care ridică pe cine dorește.Halima (Allah fie mulțumit de ea!) povestește: "Am venit în  Mekka  cu  alte  doici,  căutând  copii  pe  care  să-i  creștem. Deoarece Muhammed era orfan, toate doicile au refuzat să-l ia, doar eu am acceptat pentru că nu doream să mă întorc acasă fără un bebeluș. Soțul meu mi l-a descris ca fiind un băiețel liniștit și binecuvântat. Tribul meu trăia în deșertul arid și turmele noastre mergeau la păscut, dar se întorceau cu stomacul gol și fără lapte.

De când micuțul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) venise la noi, turma mea se întorcea de la păscut cu ugerele pline de lapte, fiind singura dintre toate turmele care dădea lapte.  Băiatul  meu  și Muhammed  au  băut  mult lapte. Văzând  aceasta,  ciobanii  altor turme  obișnuiau  să  se  alăture turmei mele pentru a fi și ei binecuvântați".

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a locuit timp de doi ani alături de Halima (Allah fie mulțumit de ea!), timp în  care  ea  a  observat  cât  de  repede  creștea  el. La sfârșitul acestei perioade, s-a întors la mama lui.

Cinstea era una dintre calitățile lui evidente. Cincizeci de ani  mai  târziu,  după  cucerirea  Mekkăi,  Halima  (Allah  fie mulțumit de ea!) a venit și a stat zâmbitoare în fața Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), dar el nu a recunoscut-o decât după ce ea i-a spus că a  fost cea care l-a alăptat. Atunci, fericit, a numit-o "mama mea" și s-a comportat cu ea cu modestie și cu bunătate.

Un alt semn al cinstei Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost comportamentul său după bătălia de la Huneyn, când musulmanii au învins tribul Hawazin și au luat multe prăzi de război. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost informat că printre prăzile de război sunt  și  bunuri ce aparțin  fratelui  său  de lapte  și el le-a cerut companionilor să i le înapoieze. Totuși unii dintre companioni nu au fost de acord și Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie  asupra  sa!)  a  împrumutat  bani pentru  a  le  răscumpăra, deoarece nu îi plăcea ca bunurile fratelui său de lapte să fie luate ca pradă de război. Prin această faptă el și-a arătat recunoștința față de doica sa.

Orfanul

La două sau trei luni după căsătoria cu Amina bint Wahab, tatăl Profetului  (Pacea  și  binecuvântarea lui Allah  fie asupra sa!) a călătorit în Levant pentru afaceri, fără a ști că soția lui era însărcinată. La întoarcere, s-a decis să meargă la Medina să-și viziteze  unchii.  În  Medina  s-a  îmbolnăvit  brusc  de  o  boală gravă, a murit și a fost înmormântat acolo.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trăit până la șase ani împreună cu mama sa și cu o servitoare pe care  o  chema Umm Aiyman. Mama  sa  s-a  hotărât  să-l ia la Medina ca să viziteze mormântul tatălui său și să își cunoască rudele paterne. După ce au mers cinci sute de kilometri, au ajuns la  mormântul  tatălui  său. Această  vizită  s-a  întipărit  pentru totdeauna în memoria Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). 

Pe drumul lor de întoarcere de la Medina la Mekka, mama sa, Amina (Allah fie mulțumit de ea!), s-a îmbolnăvit și a murit într-o  zonă  aridă  numită  Al-Abwa, iar  Umm  Aiyman  a îngropat-o singură. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și-a iubit foarte mult mama.  După  mai  mulți  ani,  trecând  prin  fața  mormântului mamei sale, în drum spre Mekka, s-a oprit și a plâns până când companionii, care erau prezenți, au început și ei să plângă. Avea doar șase ani, dar a fost conștient de tot ce i se întâmplase.

Allah Preaînaltul  spune: "Şi  nu  am  înălțat  Noi pomenirea ta?" (Sura Aș-Şarh: 4). 

Când  Profetul  (Pacea  și  binecuvântarea  lui  Allah  fie asupra  sa!) a  primit  acest  verset  a  spus:  "Ce  ar trebui  să-mi doresc de la această viață? Sunt doar un trecător în această viață, care a căutat adăpost la umbra unui copac și apoi a plecat pe drumul  său". Profetul  (Pacea  și  binecuvântarea lui Allah  fie asupra sa!) a învățat că viața este scurtă și moartea iminentă.

Părinții lui au murit departe de căminul lor; aceste evenimente triste l-au făcut puternic și capabil să fie liderul arabilor. Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt: "... Or, se poate întâmpla ca voi să urâți un lucru care este bun pentru voi și să iubiți un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah știe, în vreme ce voi nu știți". (Sura Al-Baqara: 216).

Când  a  ajuns  la  Mekka,  Umm  Aiyman  l-a  dus  pe Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la bunicul său patern, Abdul Muttalib, care avea atunci venerabila vârstă de 90 de ani. Micul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu s-a simțit stânjenit de faptul că va sta cu bunicul său, deoarece mama sa era iubită de familia tatălui.

Abdul Muttalib nu era un om simplu, ci unul dintre liderii tribului Quraiș. El obișnuia să se întâlnească zilnic la Ka"Ëaba cu ceilalți  lideri  ai  tribului  și  își  avea  acolo  propriul  loc.  Nu permitea niciodată cuiva să stea pe acel loc. Liderii quraișiților discutau la aceste întâlniri despre politică, situația economică a tribului și despre veștile aduse. Abdul Muttalib obișnuia să-l ia pe Muhammed  (Pacea și binecuvântarea lui Allah  fie asupra sa!) la aceste întâlniri și era singurul care avea dreptul să stea alături de el. El considera că Muhammed (Pacea șibinecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era asemenea altor copii și că ar fi trebuit să meargă la joacă, însă nepotul nu făcea acest lucru niciodată. Prefera să participe la aceste întâlniri împreună cu Abdul Muttalib și să asculte conversațiile lor. Când bunicul a remarcat acest lucru, a spus: "Este  fiul meu și va  fi un mare om!".

Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a rămas cu bunicul său până la vârsta de opt ani, când a fost martor la moartea acestuia, devenind orfan pentru a treia oară.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a  fost  recunoscător pe tot parcursul vieții lui. Chiar și atunci când a  suferit înfrângerea  din  bătălia  de la Uhud  sau când a refuzat ca Allah Preaînaltul să-i pedepsească pe dușmanii săi, deși companionii îi ceruseră acest lucru, el a susținut că a fost trimis  ca  o  îndurare  pentru  oameni.  Cu  altă  ocazie,  îngerul munților  i-a  spus  că  ar  putea  prăvăli  doi  munți  peste necredincioși, dacă Profetul Muhammed (Pacea șibinecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) dorește asta, însă el a răspuns că a fost trimis ca o îndurare pentru umanitate, apoi și-a ridicat mâinile spre cer, cerându-I lui Allah Preaînaltul să-i ierte pe  oamenii  care  erau  împotriva  lui,  pentru  că  ei  nu  cunosc adevărul.

Înainte ca Abdul Muttalib să moară, i-a cerut fiului său, Abu Talib, să aibă grijă de Muhammed (Pacea și binecuvântarea  lui  Allah  fie  asupra  sa!).  De  ce  Abu  Talib? Pentru că era fratele lui Abdullah, tatăl lui Muhammed. Abdul Muttalib l-a considerat pe Muhammed fiul său și i-a spus lui Abu Talib: "Te fac responsabil pentru fiul meu!".

În copilăria sa, Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah  fie asupra  sa!) a  fost  nevoit  să  se mute în cinci locuri diferite.  S-a  născut  în  casa  mamei  sale,  apoi  a  fost  luat  în îngrijire de Halima (Allah fie mulțumit de ea!) până la vârsta de doi ani, când s-a întors în casa Aminei (Allah fie mulțumit de ea!), apoi a fost adus în casa bunicului său unde a stat până la opt ani. Şi, în final, a ajuns în casa unchiului său, Abu Talib. Cinci case în numai opt ani de viață. Fiecare casă avea atmosfera ei, iar micul Muhammed  (Pacea  și  binecuvântarea lui Allah  fie asupra sa!) a trebuit să se obișnuiască cu fiecare dintre ele. Abu Talib avea zece copii și din această cauză nu-i putea oferi prea multe condiții micuțului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah Preaînaltul spune: "Oare nu te-a găsit El orfan și ți-a dat adăpost?" (Sura Ad-Duha: 6).

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)a stat împreună cu Abu Talib următorii douăzeci și cinci de ani. El a crescut împreună cu cei zece copii ai unchiului său, printre care Aquil, care a devenit unul dintre cei mai mari dușmani ai săi, și Jaffar ibn Abu Talib, unul dintre cei mai apropiați prieteni ai săi. Abu Talib era sărac și nu avea ce să mănânce. Mai târziu, atunci când Ali (Allah fie mulțumit de el!), fiul lui Abu Talib, a împlinit vârsta de opt ani, Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a luat pentru a avea grijă de el, drept recunoștință pentru tot ceea ce a făcut unchiul său.

Văzând că unchiul său este sărac, Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a decis să muncească pentru a-l ajuta. S-a angajat ca păstor pentru mici sume de bani. De ce a ales această meserie? Pentru că păstoritul oilor și al caprelor te poate înzestra cu răbdare, liniște și calm. A lucrat ca păstor de la vârsta de opt până la cincisprezece ani. După ce a mai  crescut,  a  început  să-l  însoțească  pe  unchiul  său  în călătoriile  lui  comerciale  în  Levant.  Din  aceste  călătorii  a învățat arta comunicării și a cunoașterii personalităților diferite ale oamenilor.

 fragment din cartea "Pe urmele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra                                                      sa!)", autor Amr Khaled