Clasificarea faptelor în Islam

Postat deAlina in Viata cotidianape 10.10.2011,0 comentarii

  Poruncile (obligațiile) și prohibițiile (interzicerile) promovate de islam nu sunt toate pe același nivel. Acestea sunt în număr de opt: â"”"¹1 Fard, â"”"¹2 Uagib, â"”"¹3 Sunnah Muakkada, â"”"¹4 Sunnah Gairi Muakkada, â"”"¹5 Mubah, â"”"¹6 Mekruh Tenzih, â"”"¹7 Mekruh Tahrim, â"”"¹8 Haram

â"”"¹1 Fard (obligatoriu, impus). Se numesc fard acele lucruri și fapte ale căror înfăptuire Allah Preaînaltul le-a poruncit, în mod clar și categoric, prin intermediul unor versete sfinte sau pe care Muhammed :s: le-a poruncit ca fiind obligatorii. Abandonarea, neîndeplinirea unui fard este haram. Cei care nu cred în fard și cei care nu acordă importanța cuvenită acestuia sunt kafir (necredincioși).

                                      -

Fard-ul este de doua feluri:

a) Fard Ain (obligația personală). Acesta este un tip de fard pe care fiecare musulman major, responsabil trebuie să-l ducă la îndeplinire singur, personal. Mărturisirea de credință, abluțiunea parțială sau generală, efectuarea rugăciunii de cinci ori pe zi, postul în luna Ramadan, darea zekat-ului (danie), de către cei avuți și efectuarea pelerinajului reprezintă fard ain (obligația personală).

b) Fard Kifaia (obligația compensatorie). Aceasta este situația când unul sau mai mulți musulmani îndeplinesc un fard oarecare în numele celorlalți, absolvindu-i pe aceștia de această obligație. Acest lucru are loc în următoarele situații: când unul singur dintr-un grup de musulmani răspunde la salut, când un musulman spală mortul, când unul săvârșește rugăciunea de înmormântare, când cineva devine hafiz, memorând în întregime Coranul cel Sfânt, când unul dintr-o comunitate participă la jihad, când cineva învață religia și științele mai mult decât îi este necesar în meseria sa sau în afacerile sale.

â"”"¹2 Uagib (necesar, indispensabil). Acestea sunt porunci care sunt tot atât de categorice ca și fard-ul. Argumentele, condiționările acestei obligații nu sunt chiar atât de clar descrise în Coranul cel sfânt și pot fi interpretabile. Argumentarea acestei obligații este neclară. Din această categorie de obligații fac parte următoarele: rugăciunea uitr și rugăciunea de sărbătoare, sacrificarea animalului). Ca importanță nu se deosebește de fard. Abandonarea uagib-ului este interzisă, cu unele rezerve. Neîndeplinirea unui lucru uagib nu atrage după sine și pierderea credinței. Însă cel care nu îndeplinește o îndatorire uagib este vrednic de a da socoteală.

Sunnah (preferabil). Sensul cuvântului sunnah se referă la acele situații despre care Allah Preaînaltul nu a vestit ceva precis, dar pe ale căror îndeplinire Profetul nostru a încurajat și a lăudat sau acele lucruri și fapte pe care le-a îndeplinit personal Trimisul lui Allah Preaînaltul, de asemenea și acele lucruri și fapte pe care le vedea îndeplinite de alții, dar nu se opunea, le îngăduia tacit. Cei care nu agreează, nu recunosc sunnah-ul comit o blasfemie. În același timp, nu este prevăzută nici o osândă împotriva celor care, deși văd cu ochi buni sunnah-ul, nu-l practică. Însă cei care abandonează nemotivat și în permanență sunnah-ul, aceia vor primi reproșuri și mustrare și, în același timp, vor fi lipsiți de răsplata cuvenită pentru sunnah. Exemple de sunnah sunt: Azan (Chemarea la rugăciune), ikamat (Chemarea la începerea rugăciunii), rugăciunea în grup, folosirea de misuak (periuță de dinți confecționată din ramurile sau rădăcinile unui copac ce poate ține locul periuței de azi)) în timpul abluțiunii, să ofere altora o masă festivă cu ocazia căsătoriei și efectuarea circumciziei la băieți.

Sunnah-ul este de două feluri:

â"”"¹3 Sunnah Muakkada (sunnah-ul accentuat). Acesta se referă la acel sunnah îndeplinit cu multă rigurozitate de Trimisul lui Allah Preaînaltul și neefectuat în cazuri excepționale de acesta. De exemplu, așa stau lucrurile cu sunnah-urile de la începutul și sfârșitul rugăciunii de dimineață, sunnah-urile de la începutul și sfârșitul rugăciunii de prânz, sunnah-ul rugăciunii de seară și ultimele două rekat de sunnah al rugăciunii de noapte. Aceste sunnah-uri nu pot fi părăsite fără un motiv bine întemeiat. Cel care neagă cu bună știință aceste sunnah-uri este kafir (nelegiuit,
necredincios).

â"”"¹4 Sunnah Gairi Muakkada (Sunnah-ul neaccentuat). Este vorba de acele sunnah-uri pe care Profetul nostru le îndeplinea din când în când. Așa sunt de exemplu cele patru rekat-uri ale rugăciunii de după amiază și de noapte. Acestea chiar dacă sunt părăsite de mai multe ori, nu au urmări grave. Dar dacă sunt abandonate definitiv, atunci se pierde plusul de bunăvoință și afecțiune din partea lui Allah Preaînaltul.
Este de asemenea sunnah să spunem "bismillah" adică: În numele lui Allah cel Milostiv, Îndurător, când ne așezăm la masă, când bem apă și în general, când începem o treabă de la care așteptăm un rezultat favorabil, fericit.

â"”"¹5 Mubah (permis). Este vorba despre acele fapte și lucruri ale căror îndeplinire nu a fost nici impusă si nici interzisă. Altfel spus, este vorba despre fapte și lucruri despre care nu s-a vestit precum că neîndeplinirea lor ar însemna păcat sau necredință. Dacă cineva le îndeplinește cu intenție bună atunci obține o răsplată, iar în caz de le îndeplinește cu intenții necurate, atunci face păcat.

În categoria faptelor mubah intră somnul, consumarea diferitelor feluri de mâncare permise (halal), îmbrăcarea cu diferite obiecte de îmbrăcăminte, de asemenea, permise etc. Dacă toate acestea sunt îndeplinite cu scopul de a se atașa, de a se apropia și mai mult de islam, atunci, într-adevăr, ele sunt fapte bune. Astfel, tot o faptă mubah este atunci când cineva sănătos mănâncă și bea cu intenția declarată de a face un act de adorare.

Mekruh (condamnabil). Acest cuvânt denumește acele fapte si lucruri pe care nici Allah Preaînaltul și nici Muhammed -Allah săl binecuvânteze și să-l miluiască! - nu le agreează și care șterg, anulează răsplata obținută prin rugăciuni.

Mekruh-ul este de două feluri :

â"”"¹6 Mekruh Tenzih (nerecomandabil neaccentuat). Este vorba despre fapte și lucruri apropiate de halal sau, altfel spus, este vorba despre acele fapte pe care este de preferat să nu le înfăptuim, decât să le înfăptuim. Așa sunt de exemplu omiterea intenționată a sunnah-ului neaccentuat etc.

â"”"¹7 Mekruh Tahrim (interdicție urmată de sancțiuni severe, nerecomandabil accentuat). Părăsirea uagib-ului este un astfel de mekruh. Acest fel de mekruh se apropie, din punct de vedere al consecințelor sale, foarte mult de haram. Încălcarea acestei interdicții atrage după sine, automat, sancțiuni aspre. Sunt considerate mekruh tahrim următoarele situații: săvârșirea rugăciunii de dimineață exact în momentul răsăritului soarelui; săvârșirea rugăciunii de prânz atunci când soarele se găsește perpendicular deasupra creștetului și de asemenea, săvârșirea rugăciunii de seară atunci când soarele este pe punctul de a apune. Cel care încalcă cu bună-știință aceste interdicții este un răzvrătit și păcătos. O rugăciune uagib omisă în anumite condiții poate fi recuperată. Dacă la rugăciune, un uagib a fost uitat pur și simplu, se recurge la o "prosternare de uitare" (segidetul-sahu), în cadrul rugăciunii respective, înainte de terminarea rugăciunii.

â"”"¹8 Haram (neîngăduit, interzis). Aici este vorba despre acele lucruri pe care Allah Preaînaltul în Coranul cel Sfânt, le-a interzis, fără echivoc, zicând: "Nu faceți!", nelăsând loc interpretărilor. Săvârșirea și folosirea haram-ului sunt cu desăvârșire interzise. Cine crede, neagă și declară că un haram este halal sau un halal este haram își pierde automat credința, devine kafir (necredincios). Abandonarea definitivă a tot ce este haram și a se păzi de ele reprezintă o poruncă, o obligație impusă (fard) și răsplata este foarte mare.

Haram-ul este de două feluri:

a) Haram li-ainihi (interzis prin natura acelei fapte, acelui lucru). În această categorie de haram intră următoarele fapte: omuciderea, adulterul, perversiunea sexuală între bărbați sau femei, practicarea jocurilor de noroc, consumarea băuturilor alcoolice, minciuna, hoția, consumul de carne de porc, consumul de sânge și leșuri, ieșirea neacoperită a femeilor și a fetelor pe stradă. Toate aceste fapte atrag după sine păcate foarte mari. Devine kafir când cineva, înainte de a comite una din aceste fapte, fie crede că acea faptă a lui este halal, fie nu vrea să țină cont de faptul că Allah Preaînaltul a interzis cu desăvârșire comiterea acelei fapte. Dar dacă cineva săvârșește una din faptele arătate, fiind conștient de faptul că ceea ce face el este haram, atunci acesta nu devine kafir, însă "pedeapsa" lui pentru fapta sa va fi focul iadului. În caz că cineva perseverează în a săvârși haram și moare într-o bună zi fără să facă tauba (căință) înseamnă că părăsește această lume ca păcătos.

b) Haram li-gairihi (interzis prin fapte, lucruri externe ce îl fac să fie interzis). Aici este vorba de acele fapte și lucruri care, în realitate sunt halal doar din cauză că acestea aduc sustragerea drepturilor altora. Astfel, este haram să intri fără voie în via cuiva și să mănânci struguri de acolo, să furi obiectele sau banii cuiva și să le folosești în interesul propriu, să nu fii demn de încrederea acordată, să câștigi bani și avere prin corupție, camătă și jocuri de noroc. Avem parte de mult mai multă răsplată, când evităm haramul, decât atunci când facem rugăciuni. Tocmai de aceea trebuie să cunoaștem dinainte ce este haram și ce nu, ca să putem să ne ferim de acesta.

Dacă am dori să ordonăm clasificarea faptelor pe procente*, atunci ar arăta astfel:

1 Fard +100 %
2 Uagib +75 %
3 Sunnah Muakkada +50 %
4 Sunnah Gairi Muakkada +25 %
5 Mubah 0 %
6 Mekruh Tenzih -50 %
7 Mekruh Tahrim -75%
8 Haram -100%

*Acest procentaj nu ne indică în exactitate procentul răsplății sau ale păcatelor și a fost scris pentru a înțelege mai bine diferențele dintre ele.


_________________________________________
Extras din Cartea Rugăciunii
Editura Islam, Liga Islamică şi Culturală din România
-

Comentarii aferente acestui articol



Adauga un comentariu

(Your email address will not be published.)