Ce este Şaria – legea islamica?

Allah, în înţelepciunea Sa, a creat legile universului. El a fost cel care a creat pământul la distanţă nici prea mare, nici prea mică de soare, pentru a nu fi pârjolit, respectiv îngheţat. El a fost cel care a creat vântul care pune în mişcare masele de aer. Asa se face ca aerul poluat este „purtat” către păduri spre a fi „curăţat”, iar acest proces se repetă iară şi iar. Tot El a fost cel care a creat alternarea dintre zi şi noapte:

„El a creat cerul şi pământul cu un scop. El învăluie noaptea în jurul zilei şi El învăluie ziua în jurul nopţii… El te-a creat pe tine dintr-o singură fiinţă… Acela este deci Dumnezeu, singurul tău domn; a Lui este împărăţia. Nu este alt Dumnezeu decât El.”

„Cum, ei caută altă cale decât calea lui Dumnezeu; câtă vreme Lui i se supune tot ceea ce se află în cer şi pe pământ, cu voie sau fără voie.”  

La fel cum Allah a creat acest legi, El a creat şi legile după care omul trebuie să se ghideze în viaţă.

Regulile după care ar trebui să se ghideze fiinţa umană sunt cele ale Creatoruilui său. Şaria reprezintă însumarea poruncilor şi recomandărilor divine pe care Allah le-a trimis oamenilor prin intermediul profetului Muhammad (saws). 

Islamul este un mod de viaţă. Spre deosebire de legile create de om, care vizează doar anumite aspecte ale vieţii (cum ar fi: relaţia omului cu societatea, relaţia omului cu alţi oameni), Şaria este extrem de vastă, nelăsând descoperit niciun aspect al vieţii.

Şaria nu se rezumă doar la stabilirea unor limite pe care musulmanul nu are voie să le depăşească, ci este un adevărat „ghid de viaţă”, aceasta organizează relaţia dintre om şi Allah, dintre om şi familia sa, dintre om şi societate, dintre supus şi conducător, dintre bogat şi sărac, dintre proprietar şi chiriaş, dintre vânzător şi client, dintre un stat islamic şi alte state atât în timp de pace, cât şi pe vreme de război.

De la igiena corporală, până la modul în care trebuie să se facă tranzacţiile comerciale şi la modul în care trebuie condus un stat, nimic nu scapă Şariei.

Deşi Legea divină, acoperă toate aspectele vieţii, asta nu înseamnă că musulmanul este precum un robot care face doar lucrurile pentru care a fost proiectat şi programat. În viaţa reală omul este pus în faţa unor situaţii complexe, iar aplicarea unei legi depinde de multe variabile. Allah a dat, în Şaria, soluţiile pentru fiecare problemă în parte, dar găsirea acelor soluţii nu este întotdeauna uşoară. 

Allah a dorit să uşureze viaţa omului:

„Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui.(…)”

Aşa se face că Allah nu a cerut omului să găsească rezolvări la problemele pe care acesta din urmă le întâlneşte, ci i-a dat rezolvările prin intermediul Şariei şi i-a cerut omului doar să găsească şi să aplice acele rezolvări. Făcând o comparaţie, am putea asemăna musulmanul cu un student care este pus să rezolve un test grilă. Studentul se confruntă cu problemele de la test la fel cum şi musulmanul se loveşte de diferite probleme în viaţă. Studentului nu i se cere să rezolve el problema, ci doar trebuie să aleagă din variantele de răspuns de la grile; la fel nici musulmanului nu i se cere să rezolve problemele, ci el trebuie doar să găsească soluţiile pe care i le oferă Şaria. Dacă studentului nu i s-ar fi oferit variantele de răspuns, testul ar fi fost mult mai dificil, la fel şi musulmanului i se oferă soluţiile la problemele sale. De asemenea, este evident faptul că pentru student nu este uşor testul, dar nici imposibil, la fel şi pentru musulman, rezolvarea problemelor nu este uşoară, dar nici imposibilă, atât timp cât acesta respectă Şaria.

O trăsătură distinctă a Şariei, care nu se mai întâlneşte la nici un sistem legislativ existent în zilele noastre, este aceea că armonizează perfect viaţa personală a individului cu viaţa socio-economică. Într-o comunitate în care individul are un anumit sistem de valori, iar legile societăţii impun un alt sistem de valori, se ajunge la o stare conflictuală în care societatea are de suferit de pe urma faptelor acelui individ, iar acel individ se va simţi constrâns de lege să facă ceva ce nu este în acord cu principiile sale.

De exemplu, practicile comerciale, chiar şi în aceeaşi ţară, pot fi diferite de la o regiune la alta. Ceea ce este etic şi moral pentru un individ dintr-o regiune, este contrar eticii în altă regiune, iar legislaţia socială, acolo unde legile sunt făcute de oameni, scapă acest punct din vedere. Mai precis, în partea de est a României este ceva comun ca un comerciant să-şi vândă marfa fără să-i permită clientului să atingă produsele sale (vânzarea fructelor şi legumelor cu amănuntul), pe când în partea de Vest, dacă un comerciant ar face asta şi nu l-ar lăsa pe cumpărător să aleagă marfa pe care o vrea, acestuia din urmă i s-ar părea că este constrâns de vânzător să cumpere o marfă pe care nu o doreşte. Această lipsă de compatibilitate în gândire poate duce la litigii. Oricât ar încerca un stat, acesta nu poate impune cetăţenilor sistemul de valori după care să se ghideze în viaţă.

Însă, în Şaria legile sunt unitare şi nimic nu este lăsat la întâmplare, fiecare aspect fiind tratat în cel mai mic detaliu. Respectarea Şariei la nivel individual, duce la respectarea legilor sociale. Spre exemplu, dacă fiecare comerciant este preocupat să respecte practicile comerciale impuse de legea islamică, niciunul nu va încălca nici o normă socială.

Mai multe decât atât, aceşti oameni care resping legile divine, îşi fac singuri rău. De exemplu, fiecare maşinărie are un fabricant care face şi un ghid de utilizare a respectivei maşinării. Dacă utilizatorul nu respectă indicaţiile date de fabricant pentru utilizarea maşinăriei, este foarte probabil ca aceasta să se defecteze într-un timp foarte scurt. Potrivit islamului, prin analogie cu exemplul anterior, Creatorul este precum fabricantul din exemplul dat, indicaţiile de utilizare sunt precum legea divină, iar maşinăria este precum omul. Deoarece Allah este Creatorul şi Cel Înţelept, El fiind cel care a creat omul, tot El ştie cel mai bine ce îi face şi ce nu-i face rău omului. De aceea El i-a interzis omului anumite lucruri, iar pe altele i le-a permis.

Şaria este adesea criticată în Occident pentru că pedepsele sale ar fi prea dure: tăierea mâinii pentru cel care fură, moartea prin lapidare pentru cel care este căsătorit şi recurge la adulter etc. Privitor la acest lucru, shaykh Yusuf al-Qaradawi, unul din marii savanţi musulmani contemporani, afirma:

„Pedeapsa este pentru cei care încalcă legea. Islamul nu a venit ca să-i pedepsească pe aceştia, ci ca să-i protejeze pe cei drepţi de încălcările lor”

„Aş dori să menţionez că în islam este nevoie de un număr semnificativ de dovezi împotriva celui acuzat de o fărădelege, mai ales împotriva celui acuzat de adulter; pe vremea Profetului sau a Califilor, singurul lucru acceptat ca dovadă era mărturia”

Tot în acest sens El-Mawdoudy scria în carte sa, „al-Hejab”:

„(…) noi folosim o pedeapsă mai dură pentru a preveni asta. A pedepsi una sau două persoane este justificabil pentru a proteja milioane de oameni de la un rău mare cauzat întregii comunităţi, iar generaţiile viitoare vor moşteni acest rău fără nicio vină [din partea lor].

Civilizaţia occidentală protejează drepturile indivizilor, dar le ignoră pe cele ale societăţii. Prin urmare, drepturile individului sunt protejate de lege, făcându-le mai importante decât drepturile societăţii. Oamenii păgâni din Occident sunt precum oricare alţi păgâni, ei sunt preocupaţi de ceea ce este tangibil şi nu de ceea ce este rezonabil.”

Istoria ne demonstrează că atunci când omul a încercat să se substituie divinităţii şi a creat propriile legi, interzicând şi permiţând lucrurile după bunul său plac, el a dat naştere unora dintre cele mai josnice fapte. Aşa se face că aztecii şi alte popoare din antichitate aduceau jertfe umane zeităţilor lor. Indienii, romanii, spartanii, perşii şi multe alte civilizaţii aveau societatea împărţită pe clase, generându-se în acest fel nedreptăţi şi nemulţumiri care nu de puţine ori au dus la vărsare de sânge.

Gândirea umană îşi are neajunsurile ei şi, chiar şi atunci când omul reuşeşte să găsească calea cea bună, el poate fi copleşit de dorinţe sau de oameni cu autoritate şi poate să ajungă să justifice ce este interzis sau să interzică ce este permis. Un exemplu în acest sens este Marea Prohibiţie din SUA la începutul secolului al XX-lea. Deşi guvernanţii au realizat efectele nocive ale alcoolului asupra societăţii şi l-au scos în afara legii, totuşi din cauza haosului creat de contrabandişti şi a altor indivizi care trăgeau foloase economice de pe urma comercializării lui, guvernul a fost nevoit să cedeze, să justifice legalizarea alcoolului şi să pună capăt interdicţiei.

O situaţie similară are loc în zilele noastre, în Occident, privitor la industria filmelor pentru adulţi sau la consumul de droguri. Deşi mulţi sunt conştienţi de efectele nocive ale acestui flagel, totuşi mintea umană este copleşită, iar avantajele economice şi presiunile celor care profită de pe urma acestei industrii sunt elementele care fac guvernele să permită aceste lucruri, care nu sunt interzise doar în islam, ci sunt strict interzise atât în creştinism, cât şi în mozaism.

Mai sa aflati mai multe despre acest subiect, recomandam cartea Sharia – Calea spre Allah. O citi online, in format PDF.