Categoriile monoteismului (Tawhidului)


Invățații musulmani au impărțit Tawhidul in mai multe categorii, pentru o mai bună ințelegere a acestuia de către oameni. De exemplu, shaykh-ul Ibn Taymiyah a impărțit Tawhid-ul in 2 categorii, alții l-au impărțit in 3 categorii, iar invățați precum shaykh-ul Muhammad ibn Ibraaheem sau shaykh-ul Saalih al Fawazaan l-au impărțit in 4 categorii.[1] Această impărțite pe categorii a fost făcută pentru a ușura ințelegerea monoteismului de către musulmani, mai ales că pe măsură ce timpul trece, cunoștințele despre limba arabă devin din ce in ce mai puține, iar aceasta se amestecă cu alte limbi străine.[2]

 

Tawhid-ul se imparte in 4 categorii după cum urmează[3]:

 

  1. Tawhid al Rububiya (Unicitatea stăpinirii lui Allah)

Semnifică credința că Allah este singurul Creator al acestui univers. Prin aceasta se ințelege că doar Allah are control și putere asupra universului și că toate au loc doar cu voia Sa:

 

Nici o nenorocire nu-l lovește pe om decit numai cu ingăduința lui Allah. (...)[4]

 

Acest principiu al unicității stăpinirii lui Allah este cel mai bine sintetizat in Coran in Surat Al-Ikhlas:

 

"Spune: El este Allah, cel Unic!/ Allah este Stăpinul [de care toate creaturile depind]/ El nu zămislește și nici nu este născut/ Şi El nu are pe nimeni egal!"[5]

 

Oricine crede că există alt Creator in afară de Allah sau că există altă putere care controlează universul in afară de Allah, inseamnă că neagă acest aspect al monoteismului și prin urmare incetează să mai fie musulman.[6]

 

  1. Tawhid al Uluhiyah (Unicitatea venerării lui Allah)

Inseamnă că actele de venerare trebuie dedicate doar lui Allah. Nu există nici un motiv care sa-l impiedice pe musulman să ceară ajutor direct de la Allah.

Oricine venerează pe altcineva in afară de Allah, inseamnă că a respins această categorie a monoteismului și prin urmare iese din islam. Printre cei care săvirșesc asemenea fapte sunt cei care se inchină la alți oameni, sperand că aceștia le vor oferi iertarea sau că vor mijloci intre ei și Allah/Dumnezeu. Aceste fapte vin in contradicție cu textul Coranului, acolo unde i se spune musulmanului să creadă:

 

"Doar pe Tine (Allah) te venerăm și doar la Tine cerem ajutor."[7]

 

  1. Tawhid al Asmaa' was-Sifaat (Unicitatea numelor și atributelor divine)

Inseamnă a crede in cele 99 de nume ale lui Allah.

Mintea umană este limitată, mai ales cand vine vorba de noțiuni abstracte. Spre exemplu simpla noțiune de infinita creează dificultăți de ințelegere minții noastre. Fără doar și poate, Allah este mai presus de ințelegerea și imaginația umană. Acesta este și motivul pentru care in Coran se regăsesc cele 99 de nume ale sale, prin care omul il poate cunoaște pe Allah. Cu privire la numele lui Allah, in Coran se menționează:

 

"Allah! Nu este dumnezeu afară de El! Ale Lui sunt numele cele mai frumoase!"[8]

 

Printre aceste nume ale Sale se regăsesc: Al-Khaliq (Creatorul), Al-'Aziz (Cel Atotputernic), Al-Ahad (Unicul, Singurul), Al-Waly (Protectorul, Stăpanul și cel care ajută), Al-A'ala (Cel Preamărit), Al-Rabb (Stăpanul, Domnul), Al-Rahman (Cel Milostiv).

Orice alte nume și atribute ale lui Allah, altele decat cele prin care El  sau Profetul L-a descris, sunt strict interzise in islam, și nimeni nu-și poate atribui aceste nume sau atribute care-i corespund in exclusivitate doar lui Allah.

 

Oricine neagă unul din numele sau atributele lui Allah iese din islam, incetează să mai fie musulman.

Este demn de amintit că acest aspect al Tawhidului nu se mai regăsește in nici o altă religie, nici măcar in creștinism sau iudaism ? religii considerate monoteiste.

 

  1. Tawhid la Hakimiyah (Unicitatea ințelepciunii divine)

Inseamnă a crede că dreptul de a da legi ii revine doar lui Allah. Denumirea de "Hakimiyah" vine de la unul din numele lui Allah, și anume de la Al-Hakym, care in limba arabă inseamnă Cel ințelept.

Legea pe care Allah a dat-o oamenilor, și pe care aceștia au datoria să o urmeze in viața de zi cu zi, este Şaria (Legea Islamică). in acest sens in Coran se spune:

 

"(...) Judecata nu este decat de la Allah (...)"[9]

 

Dacă primele 3 categorii de Tawhid au legătură cu partea de credință, de mental, a musulmanului, Tawhid al Hakimiya nu se rezumă doar la acest nivel, ba dimpotrivă această ultimă categorie de Tawhid influențează și la nivel practic in viața musulmanului, fiind temelia intregii societăți islamice. In acest sens, in islam, toate științele (economia, dreptul etc) au ca punct de plecare Şaria (legea islamică), iar Şaria se bazează pe Tawhid al Hakimya, adică pe faptul că Allah este singurul in măsură să dea legi. Deci, in Şaria se află indrumarea divină a lui Allah; in Şaria se regăsește ceea ce Allah a interzis oamenilor și ceea ce El a permis.

 

Ființa umană este subiectivă prin natura ei. Pentru ințelegerea mediului in care trăiește, omul are ca "unelte": investigația, observarea și deducția. insă aceste "unelte" nu sunt suficiente ca să se ajungă la o analiză obiectivă a realităților din societatea umană.[10] Deci,  ființa umană este eminamente subiectivă, aceasta neputandu-se detașa de propriile sale prejudecăți și principii. Capacitatea cognitivă a omului este atat de limitată și părtinitoare, incat nu poate fi o călăuză către adevărul suprem, ci doar călăuzirea primită de la Dumnezeu poate fi criteriul pe baza căruia lucrurile să se impartă in bune și rele.[11]

 

Adoptarea legilor făcute de oameni, in detrimentul legilor formulate de Allah, inseamnă a pune mai presus ințelepciunea limitată a oamenilor, față de ințelepciunea divină. Potrivit islamului, aceasta este considerată kufr al-akbar (necredință majoră)[12], iar musulmanul care face aceasta iese din islam. in acest sens Allah spune in Coran:

 

"Ei ii iau pe rabinii lor și pe călugării lor, precum și pe Mesia, fiul Mariei, ca Domni in locul lui Allah (...)"[13]

 

Cand 'Adiyy ibn Haatim l-a auzit pe profet (saws) recitand acest verset, el a spus: "Dar ei nu se inchină lor (rabinilor și călugărilor)". Profetul (saws) a zis: "Da, dar ei (rabinilor și călugărilor) au permis lucruri pe care Allah le-a interzis, iar oamenii au acceptat asta, și ei (rabinilor și călugărilor) au interzis lucruri pe care Allah le-a permis, iar oamenii au și asta, iar acesta este mod de venerare a lor (a călugărilor și rabinilor)"[14].

 

După cum indică versetul și hadisul de mai sus, dreptul de a da legi ii revine, interzicand și permițand anumite lucruri, ii revine doar lui Allah. Dacă o ființă umană creează legi, inseamnă că incearcă să incearcă să preia unul din drepturile care-i aparțin in exclusivitate lui Allah, iar dacă unii oameni preferă legile făcute de oameni in schimbul legii divine, inseamnă că acei oameni fac șirk (idolatrie).



[1] www.islamqa.com/en/ref/islamqa/10262

[2] www.islamqa.com/en/ref/islamqa/10262

[3] www.hpdawahcenter.com/id15.html

[4] Coranul- traducerea sensurilor, Sura At-Taghabun, versetul 11.

[5] Coranul- traducerea sensurilor, Sura Al-Ikhlas, versetele 1-4.

[6] www.islamqa.com/en/ref/islamqa/49030

[7] Coranul- traducerea sensurilor, Sura Al-Fatiha, versetul 5.

[8] Coranul- traducerea sensurilor, Sura Ta-Ha, versetul 8.

[9] Coranul- traducerea sensurilor, Sura Yusuf (12), versetul 40.

[10] Manazir Ahsan, Islam: faith and practice,  The Islamic Foundation , Leicester, United Kingdom, 1980, p. 8.

[11] Manazir Ahsan, Islam: faith and practice,  The Islamic Foundation , Leicester, United Kingdom, 1980, p. 9.

[12] Sheikh Muhammed Salid al-Munajjid, Prohibitions Taken Too Lightly, The Islamic Propagation Office at Rabwah, Riyadh, Saudi Arabia, 2003, p. 25 (Allowing What Allah has Forbidden).

[13] Coranul- traducerea sensurilor, Sura At-Tawba (9), versetul 31.

[14] Narat de al-Bazhaqi ?n al-Sunan al-Kubraa, 10/116. Vezi și at-Tirmizi, nr. 3095. Al-Albani l-a clasificat ca fiind hasan in Ghaayat al-Maraam, p.19.

-

Comentarii aferente acestui articol



Adauga un comentariu

(Your email address will not be published.)