Casatoria temporara (zawaj al-mut’a)

Căsătoria reprezintă în Islam un contract temeinic și o înțelegere sacră și se bazează pe intenția conviețuirii permanente în bună înțelegere, astfel încât să se realizeze liniștea sufletească, la care s-a referit Coranul, dragostea și îngăduința, precum și scopul ei legat de perpetuarea speciei umane:

"Şi Allah v-a făcut soațe din voi înșivă și v-a dat El vouă de la muierile voastre fii și nepoți" (An-Nahi: 72).

 

Prin căsătoria temporară (zawaj al-mut'a), care este o relație între un bărbat și o femeie pe o perioadă de timp pe care cei doi o stabilesc, în schimbul unei anumite sume de bani, nu se realizează țelul la care ne-am referit. Trimisul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a acceptat-o înainte de a se stabili rânduielile Islamului, pentru situațiile călătoriei și incursiunilor, dar după aceea a interzis-o cu desăvârșire.

 

 Explicația acceptării sale la început rezidă din faptul că oamenii treceau prin "etapa de tranziție" - dacă o putem numi astfel - de la ai-Jahiliyya la Islam, iar preacurvia era destul de răspândită înainte de apariția Islamului. Iar când a apărut Islamul și le-a cerut adepților săi să ia parte la incursiuni și la lupta sfântă (jihad), acestora le venea foarte greu să stea departe de femeile lor. Unii dintre ei aveau o credință puternică, alții aveau o credință slabă. Exista teama ca cei slabi să se lase ispitiți de preacurvie și aceasta ar fi fost o faptă monstruoasă și o cale urâtă. Cât despre cei puternici, aceștia erau hotărâți să se castreze, așa după cum a spus Ibn Mas'ud: "Porneam cu Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - în incursiuni fără să avem cu noi muieri. Şi l-am întrebat pe el: N-ar fi mai bine să ne jugănim? Dar Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - ne-a oprit de la una ca asta și ne-a îngăduit nouă să ne însoțim cu muierea până la o vreme".¹

 

Ingăduirea căsătoriei temporare (mut'a) a fost o autorizare pentru rezolvarea chestiunii atât pentru cei slabi cât și pentru cei puternici și un pas pe calea orânduirii vieții conjugale depline, în care sunt întrunite toate scopurile căsătoriei: virtuozitatea, stabilitatea, perpetuarea, iubirea, îngăduința, lărgirea sferei clanului prin înrudirea prin alianță.

 

Așa cum Coranul a interzis în mod treptat vinul (khamr) și camăta (riba) - care erau foarte răspândite în al-Jahiliyya - , tot așa Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a interzis treptat și preacurvia; a admis căsătoria de plăcere [mut'a), la nevoie, apoi Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a interzis și acest tip particular de căsătorie, așa după cum au arătat Aii și alți companioni ai săi - Allah fie mulțumit de ei! Muslim în Sahih-ul său a relatat că Sabra al-Jahni a plecat într-o incursiune împreună cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - pentru cucerirea orașului Mekka și le-a permis lor să se căsătorească temporar cu femei. Apoi a adăugat că înainte de ieșirea din oraș Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a și oprit-o. Şi într-o relatare spune că el a zis că "Allah a oprit aceasta până în Ziua de Apoi".

 

Dar oare această interdicție a fost la fel ca aceea referitoare la căsătoria cu mamele și cu fiicele sau a fost o interdicție asemănătoare cu aceea referitoare la mortăciune, la sânge și la carnea de porc, admise la nevoie, pentru evitarea suferinței?

 

Toți companionii au apreciat că este vorba de o interdicție categorică, de la care nu se mai poate face nici o derogare după stabilirea legislației. Cu toate acestea, Ibn 'Abbas are o opinie diferită, el spune că această căsătorie temporară este admisă la nevoie. Cineva l-a întrebat despre căsătoria temporară și el a admis-o, dar un rob de al său eliberat l-a întrebat: însă aceasta numai în situații deosebit de grele și cu condiția ca muierile să fie puține sau ceva de felul acesta? Iar el a răspuns: Da!^[1]

 

Dar când lui Ibn 'Abbas i-a devenit limpede că oamenii au mers prea departe și nu s-au limitat la situațiile de necesitate, atunci a renunțat la opinia lui.^[2]

---

^[1] Relatat de Al-Bukhari (N.A.)

^[2] Zad al-mu'ad, vol.IV, p.7. Extras de Al-Bayhaqi și Sahih de Muslim: Capitolul "Căsătoria de plăcere" (N.A.)