Coranul a îngăduit căsătoria cu femeile aparținând "neamului Cărții"[1], adică evreice și creștine, în conformitate cu atitudinea sa generală față de "neamul Cărții" și cu tratamentul particular pe care li-l acordă lor, în calitate de "neam al unei credințe divine", chiar dacă ei au deformat-o și au modificat-o. Așa cum a îngăduit ca musulmanul să mănânce din mâncarea lor, tot astfel a îngăduit și înrudirea cu ei prin căsătorie cu femeile lor, căci Allah Preaînaltul a grăit:
"Mâncarea celor cărora li
s-a dăruit Scriptura vă este îngăduită și vouă[2],
iar mâncarea voastră le este îngăduită și lor. [Vă sunt îngăduite2]
femeile virtuoase, dreptcredincioase, dar și femeile virtuoase ale acelora
cărora Ie-a fost dăruită Scriptura înaintea voastră, dacă le dați zestrea, cu
contracte de căsătorie, fără să preacurviți și fără să ie luați de
țiitoare" (Al-Ma'ida: 5)
Aceasta este o manifestare a toleranței
Islamului care nu are corespondent în celelalte religii. Cu toate că el îi
acuză pe cei ain "neamul Cărții" de
necredință și de rătăcire, el îi îngăduie musulmanului să ia în căsătorie o
femeie din "neamul Cărții", în
condițiile rămânerii în religia ei, făcând din ea soție, stăpână a casei sale,
sursă de tihna pentru sufletul său, femeie
căreia îi încredințează tainele sale și mamă a copiilor lui, deși în privința
vieții conjugale și tainele ei în Coran se relatează:
"Şi printre semnele Lui[3] [este acela] că El v-a
creat din voi înșivă soațe[4], pentru ca voi să trăiți
în liniște împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste și îndurare" (Ar-Rum: 21).
Există însă o serie de restricții de care
trebuie să ținem seama:
1. Islamul a îngăduit căsătoria cu o nemusulmană din "neamul
Cărții", adică o femeie care are o religie și o Carte
divină, dar nu îngăduie căsătoria cu femei eretice sau cu femei aparținând unor
religii pe care Islamul le respinge, așa cum sunt bahaismul, credința druzilor[5],
nusayrismul[6] etc.
Căsătoria cu o astfel de femeie nu este acceptată, chiar dacă ea sau neamul ei
este considerat ca făcând parte dintre creștini sau iudei.
2. Islamul a îngăduit căsătoria cu o femeie "virtuoasă" din "neamul Cărții", adică liberă și evlavioasă,
însă nu este îngăduită căsătoria cu o femeie care-și dăruie trupul oricărui
bărbat.
3. Nu este permisă căsătoria cu o femeie din "neamul Cărții" al cărui popor luptă împotriva Islamului și a musulmanilor, deoarece căsătoria
înseamnă intrarea în legătură și împrietenirea cu neamul ei. Rămânând
credincioasă religiei și nației ei, nu este exclus ca ea să devină o iscoadă
sau un ajutor al acesteia împotriva musulmanilor.
4. Musulmana devotată religiei sale este de preferat pentru musulman față de o
musulmană care a moștenit Islamul de la părinții săi. Profetul - binecuvântarea
lui Allah asupra sa! - ne învață acest lucru, atunci când zice: "la-o pe
cea care este evlavioasă, ia-o și nu te uita la avere!"[7] Așadar,
femeia musulmană, oricare ar fi ea, este mai potrivită pentru un musulman decât
orice femeie din "neamul Cărții".
5. Dacă musulmanul se teme pentru credința copiilor săi din partea unei astfel
de femei și a educației pe care ea le-o va da, atunci este de datoria lui să se
ferească de această căsătorie pentru a-și păstra religia lui și pentru a evita
această primejdie, mai ales dacă trăiește în mediul și în societatea soției.
6. Dacă numărul musulmanilor
dintr-o țară este mic, este recomandat ca bărbatului musulman să i se interzică
să ia în căsătorie nemusulmane, fiindcă într-o astfel de situație căsătoria lor
cu nemusulmane, în condițiile în care femeilor musulmane le este interzis să se
mărite cu bărbați de altă religie, înseamnă o condamnare a fetelor musulmane
sau a unei bune părți dintre ele să rămână necăsătorite, ceea ce reprezintă o
primejdie pentru comunitatea musulmană respectivă. O astfel de primejdie poate
fi prevenită prin restrângerea sau suspendarea pentru un timp a permisiunii
căsătoriei bărbaților musulmani cu femei nemusulmane.
[1] Expresia arabă Ahl al-Kitab, prin care sunt avuți în vedere iudeii și creștinii, care au avut o Carte dăruită de divinitatea unică (N.T.)
[2] Doar mâncărurile permise de Islam dintre ele (N.T.)
[3] Ale lui Allah (N.T.)
[4] Adică din spița voastră, cu referire la facerea Evei (N.T.)
[5] Ca soții (N.T.)
[6] Sectă șiită din Siria de Nord, care și-a luat numele de la teologul Muhammed ibn Nusayr (m.873). Adepții săi mai sunt cunoscuți și sub numele de Alawiți (N.T.)
[7] Relatat de Al-Bukhari (N.A.)
Articole asemanatoare
Privirea la fata ceruta in casatorie
Casatoria temporara (zawaj al-mut'a)