Ammar ibn Yasir

AMMAR IBN YASIR (radiy-Allahu "Ëanhu): Fiul primei femei martir (d. 37 A.H.)

Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam): "Fiti rabdatori, [cei din neamul] Yasir ! Locul vostru va fi Paradisul."

Cel care va studia istoria islamica (cu precadere perioada de inceput a sa) isi va da seama ca este foarte dificil sa faca o comparatie intre eroii Islamului. Si acest lucru este posibil deoarece pot fi gasite unele trasaturi de eroism la unii dintre acesti oameni, ceea ce te poate duce cu gandul la faptul ca respectivii intruchipeaza tipologia cautata, dar cercetand mai departe poti descoperi la un alt companion al Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) caracteristici similare sau chiar mai pronuntate. De exemplu, cineva il admira pe Bilal ibn Rabah pentru curajul si taria de caracter dovedite. La fel, insa, daca vom citi despre 'Ammar ibn Yasir, vom intelege ca nici el nu a dat dovada de mai putin eroism. Chiar si numai aruncand o privire asupra mamei sale, trecand prin filtrul mintii forta morala si perseverenta de care a dat dovada pe calea lui Allah, precum si moartea de dragul Sau, vom accepta ca avem de-a face cu un alt exemplu de eroism caracteristic acelei generatii binecuvantate a primilor adepti ai Islamului.

In una din zilele in care profetul Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) trecea, asa cum ii era obiceiul, pentru a se interesa de starea celor mai saraci dintre cei care au raspuns chemarii sale, aflati in permanenta sub tortura politeista, a observat trei dintre acestia (facand parte din aceeasi familie) torturati impreuna. Si pentru ca nu putea sa le ofere nicio protectie, i-a incurajat moral, spunandu-le, "Fiti rabdatori, [cei din neamul] Yasir ! Locul vostru va fi Paradisul."

Unul dintre cei trei torturati de catre Bani Makhzum, impreuna cu tatal si mama sa, era eroul nostru. Mama sa, Sumayya, fiind mai firava, nu a reusit sa suporte chinurile si astfel a devenit primul martir din istoria islamica.

Cei din neamul Yasir erau, intrun fel, straini pentru comunitatea mekkana, tatal lui 'Ammar tragandu-se din Yemen, iar mama sa fiind a fata sclava; din aceasta cauza, odata cu imbratisarea religiei Islamului, au fost printre cei mai expusi hartuirii si torturii, forme de presiune pe care le-au indurat cu un mare curaj si rabdare. Cu siguranta 'Ammar si familia sa au trecut testul lor de credinta si convingere. In legatura cu tortura sa, stim ca a fost expus nisipului mistuitor al desertului incins, ars cu fier incins pe diferite parti ale corpului si apoi scufundat cu ranile sangerande in apa, pana cand lesina. Si acest lucru s-a repetat pana cand politeistii insisi au obosit si s-au convins de inutilitatea metodelor de a-l determina pe Ammar sa revina la politeism si sa respinga credinta (Islamul). 'Ammar putea sa-si controleze vorba cand era in deplinatatea facultatilor, dar intrun moment de semiconstienta a repetat dupa pagani cateva cuvinte care preamareau idolii lor. Ulterior, cand si-a recapatat pe deplin constienta si si-a dat seama ce a rostit, i-a parut foarte rau si a devenit deprimat. Dar Allah Preainaltul a avut pansament pentru ranile sale spirituale, El revelandu-i profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) iertarea lui Ammar si a tuturor celor aflati intro situatie asemanatoare (respingerea credintei numai cu cuvintele, intro situatie de extrema presiune),

"Aceia care nu cred in Allah, dupa ce au crezut - afara de acela care este silit [sa nu creada], dar inima lui este netulburata intru credinta - asupra acelora care si-au deschis inima necredintei va veni manie de la Allah si ei vor avea parte de chin cumplit !" (trad.sensurilor 16 : 106)

Taria de caracter si perseverenta lui Ammar au constituit, deopotriva, doua surse de admiratie din partea profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), despre care s-a relatat ca a spus, "Credinta lui Ammar ajunge pana in maduva oaselor." Iar cu ocazia unei neintelegeri dintre Ammar si marele comandant Khalid ibn Al-Walid, se relateaza ca profetul Islamului a spus, "Acela care se cearta cu Amamr, va fi certat de catre Allah."

Ca un companion drept-credincios si discipol al profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), 'Ammar a luat parte la toate bataliile din timpul vietii profetului, precum si la cele duse in anii in care conducerea natiunii musulmane a fost exercitata de Abu Bakr si 'Umar (radiy-Allahu 'anhuma). Conduita sa a fost una caracteristica unui bun urmas al Islamului, pentru care adevaratul caracter iese la lumina numai cand este numit intro functie de conducere. Sa vedem cum s-a comportat 'Ammar intro asemenea situatie.

In timpul lui 'Umar ibn Al-Khattab, 'Ammar a fost numit guvernator al Kufei, in Irak, afland in legatura cu acest lucru ca, in ciuda pozitiei inalte pe care o avea si a varstei inaintate, 'Ammar obisnuia sa cumpere singur cele necesare si sa si le care cu propriile sale brate. O alta scena petrecuta tot in Kufa, ni-l descrie pe unul dintre locuitorii sai necivilizati incercand sa-l insulte prin adresarea cuvintelor "cel cu urechea taiata" (cu referire la una dintre urechile sale taiate intr-o batalie glorioasa a Islamului). 'Ammar i-a raspuns simplu, "Tu ai incercat sa-mi jignesti cea mai buna ureche, pierduta de dragul lui Allah." Putea cu usurinta sa-l pedepseasca pentru ca a insultat un guvernator, insa a preferat sa i se adreseze intrun mod simplu, pe limba sa, fiind onorat sa poarte semnele lasate de sacrificiile facute de dragul credintei sale, pe calea lui Allah Preainaltul.

Sursa: Mahmoud Esma'il Sieny - "Heroes of Islam", Editura Darussalam, King Saud University, Riyadh, K.S.A, 2000.