Al-Bara ibn Malik

AL-BARA IBN MALIK (radiy-Allahu "Ëanhu): Fratele lui Anas ibn Malik, slujitorul Profetului (radiy-Allahu 'anhu) (d. 20 A.H.)

Allah Preainaltul si Paradisul au fost scopurile finale ale vietii eroului nostru Al Bara' ibn Malik (radiy-Allahu 'anhu), nimeni altul decat fratele slujitorului profetului Muhammed, Anas ibn Malik. Viata sa s-a scurs intrun lant de lupte indraznete, cu fiecare ocazie eroul nostru cautand nimic altceva decat martiriul pe calea credintei cu scopul de a beneficia de indurare din partea Stapanului si Creatorului sau.

In cele cateva randuri care urmeaza vom arunca o privire in viata eroului nostru, Al Bara ibn Malik (radiy-Allahu 'anhu). Prima situatie interesanta s-a derulat in batalia de la Al-Yamama, avuta loc dupa moartea profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) intre armata drept-credinciosilor si cei care au raspuns chemarii lui Musaylima, impostorul. Lupta a fost foarte indarjita, iar dusmanul foarte periculos, superior numeric, bine echipat si avand in randurile sale luptatori puternici. Armata musulmana era in pericol de a fi infranta, liderii sai depunand toate eforturile pentru a-si incuraja oamenii. Khalid ibn Al-Walid, cel responsabil cu starea de fapt, i-a cerut eroului nostru sa le vorbeasca ceva. Si le-a rostit urmatoarele cuvinte :

"O, locuitori ai Medinei. Dupa aceasta zi niciunul dintre voi sa nu se mai intoarca in Medina. Ea nu mai exista de acum incolo pentru voi, ci numai Allah si Paradisul."  Au fost cuvinte putine, dar cu un impact mare, un nou suflu punand stapanire pe armata musulmana, ceea ce a determinat ca simpatizantii lui Musaylima sa se retraga in fuga pana cand au ajuns cu totii intro zona inconjurata de ziduri. S-au refugiat in interior si au inchis portile in urma lor. Eroul nostru a dat ordin sa fie carat si aruncat in spatele zidurilor pentru a putea deschide portile armatei musulmane din interior. Cu toate acestea, Al-Bara nu a putut sa astepte pana cand planul sau sa fie pus in aplicare, ci a inceput deja sa lupte cu indarjitii luptatori ai lui Musaylima chiar de la portile zonei respective. A reusit sa ucida zece dintre ei si, in cele din urma, a reusit sa deschida portile pentru armata musulmana, luptatorii sai revarsandu-se in interior si omorand aproximativ 20.000 de apostati. Printre ei s-a aflat si Musaylima, iar locul a ramas cunoscut in istorie, din cauza numarului mare de morti, ca "Locul (gradina) mortii." Cu toate acestea, visul eroului nostru de a deveni martir nu s-a implinit, desi a suferit nu mai putin de optzeci de rani severe. A ramas sub tratament o perioada de timp, timp in care nu si-a pierdut speranta datorita faptului ca fusese informat de catre profetul Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) ca Allah Preainaltul ii va raspunde rugilor sale. Si ruga cea mai frecventa a eroului nostru a fost, desigur, martiriul.

Urmatorul episod a avut loc in Irak, teritoriu pe care armata musulmana era angajata intro lupta stransa cu cea persana. Armata persana se afla in stare de asediu, facand uz de lanturi inrosite in foc, terminate cu cate un carlig, pentru a-i captura pe soldatii musulmani. Din nefericire, fratele eroului nostru, Anas ibn Malik  (radiy-Allahu 'anhu) a fost agatat cu un astfel de carlig si tras in sus. In mod normal nu putea sa se salveze singur din cauza lantului incins. Vazand toate acestea, Al-Bara nu a putut ramane un simplu spectator. A alergat intrun suflet la fratele sau, a apucat cu mainile goale lantul incins si cu toate fortele sale a reusit sa rupa carligul si sa-si salveze fratele. Cum era de asteptat, a trebuit sa treaca ceva timp ca mainile eroului nostru sa se vindece. Insa, in ciuda faptului ca nici in aceasta batalie nu si-a gasit sfarsitul, nu a incetat deloc sa-si piarda speranta.

O alta batalie s-a dat in locul numit Al-Ahwaz, in apropiere de granitele Persiei, ocazie cu care persii au pregatit o armata foarte mare. Acest fapt l-a determinat pe califul 'Umar ibn Al-Khattab sa-i scrie guvernatorului sau din Irak sa-i trimita intariri. In plus, in discutia pe care a avut-o cu un alt guvernator, califul a mentionat in mod specific numele eroului nostru ca fiind cel ales sa plece catre Al-Ahwaz. Cu toate acestea, cunoscandu-i firea sa indrazneata, 'Umar niciodata nu l-a numit in mod oficial intro functie de comanda a ostirii, temandu-se pentru oamenii care ar fi trebuit sa-i asculte de ordinele. Batalia de la Al-Ahwaz a debutat cu o serie de confruntari individuale. Istoricii ne semnaleaza ca eroul nostru singur a ucis nu mai putin de 100 de soldati inamici in aceaste inclestari. Treptat, insa, batalia s-a extins la nivelul celor doua armate. Unul dintre companioni a venit la eroul nostru si i-a spus, "Iti amintesti de vorbele profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), 'Veti intalni barbati cu parul incalcit si imbracati in zdrente, carora nimeni nu le va acorda nicio atentie, insa ei sunt aceia care, daca se vor ruga lui Allah pentru ceva, El cu siguranta le va raspunde. Printre ei este Al-Bara' ibn Malik (radiy-Allahu 'anhu).' O, Bara', roaga-te lui Allah pentru izbanda noastra."

Al-Bara si-a ridicat mainile catre cer si s-a rugat. "O, Allah ! Apropie-ne controlul asupra lor ! O, Allah, infrange-i pe ei ! O, Allah ! Ofera-ne victoria asupra lor !" Dupa care a mai spus o ruga speciala numai pentru el, "O, Allah ! Fa-ma sa ma alatur Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam)." A aruncat o privire de ramas bun catre fratele sau Anas (radiy-Allahu 'anhu) si s-a aruncat pe campul de lupta, unde visul sau de a deveni martir i s-a indeplinit.

Sursa: Mahmoud Esma'il Sieny - "Heroes of Islam", Editura Darussalam, King Saud University, Riyadh, K.S.A, 2000.