AbdurRahman ibn Auf

'ABDUR-RAHMAN IBN 'AUF (radiy-Allahu "Ëanhu): Barbatul cu maini aurite(d. 31 A.H.)

Un studiu efectuat asupra religiilor revelate ale lumii ne va intari convingerea ca primii care i-au urmat pe profetii si mesagerii lui Allah Preainaltul au fost persoanele sarace si oprimate, si aceasta pentru ca ele si-au dat seama ca un profet aduce odata cu el salvarea si inscrie omenirea pe curba ascendenta a demnitatii, dar si pentru ca cei majoritatea acestor oameni sarmani nu detineau nicio pozitie sociala sau avere pentru care sa se fi temut. Cu toate acestea, ca in orice lucru exista si exceptii. Si, astfel, admitem ca intotdeauna au existat si cativa oameni instariti, investiti cu functii importante, dar care au imbratisat noua credinta in ciuda sacrificiilor pe care urmau sa le faca. Eroul nostru de astazi se numara printre acesti oameni de exceptie, posedand o avere importanta si ocupand un loc respectabil in ierarhia comunitatii mekkane. Cu toate acestea, nici avutia si nici teama de a-si pierde respectul nu l-au impiedicat sa-l urmeze pe Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam). Alaturi de 'Uthman ibn 'Affan si Az-Zubair ibn Al-Awwam (radiy-Allahu 'anhu), eroul nostru a avut onoarea sa fie printre primii opt care l-au urmat pe Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), si aceasta inca din perioada cand el inca predica in secret mesajul Islamului si inainte de a se muta in casa lui Ibn Al-Arqam.

Eroul nostru a fost un model de persoana care a urmat Islamul, pentru care bogatia a reprezentat mai degraba un mijloc de a obtine placerea lui Allah Preainaltul, decat un scop in sine.  

Nici Ibn 'Auf nu a fost menajat de tulburarea la care erau supusi restul credinciosilor, fiind nevoit sa plece impreuna cu o parte dintre ei in Abisinia (Etiopia). Mai tarziu a emigrat in Medina in compania primilormuhajirun('emigranti'), lasand in urma tot ceea ce i-a apartinut. Eroul nostru, insa, era inzestrat cu un talent deosebit in ceea ce priveste comertul, pe care l-a si fructificat in cel mai bun mod cu putinta. Astfel, se relateaza ca atunci cand profetul Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a infaptuit procesul special de fraternizare intre emigrantii mekkani si ajutoarele medinite, inca de la inceputul perioadei medinite, perechea cu care a facut cauza comuna a fost Sa'd ibn Rabi'. Sa'd i-a spus lui Ibn 'Auf : "Fratele meu ! Asculta ! Eu sunt unul dintre cei mai instariti locuitori din Medina. Detin doua gospodarii si am doua sotii. Alege-ti proprietatea care iti va placea si ea iti va apartine; si mai alege-ti sotia care iti va conveni, iar eu voi divorta de ea ca sa va puteti casatori." Ibn 'Auf i-a raspuns : "Fie ca Allah Preainaltul sa-ti binecuvanteze familia si averea, dar nu-mi trebuie nimic. Te rog numai sa ma iei la tine." Ibn 'Auf a fost dus acasa si imediat a inceput sa se implice in afaceri, adunand destui bani care sa-i permita sa se casatoreasca. Cand Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a aflat de casatoria sa, i-a sugerat, "Sacrifica ceva in onoarea mariajului, chiar si o oaie. Fie ca Allah Preainaltul sa-ti binecuvanteze cele pe care le-ai agonisit !" Si dupa acest moment al binecuvantarii, averea sa a inceput sa creasca intrun ritm extraordinar, de parca ar fi avut maini din aur.

Cu toate acestea, cantitatea de bogatie acumulata nu a constituit niciun obstacol in calea eforturilor intreprinse de eroul nostru pentru credinta sa. El a luat pate in mod activ la fiecare batalie, impreuna cu profetul Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), chiar povestindu-se ca numai la Uhud Ibn 'Auf a capatat mai mult de douazeci de rani. Mai devreme am afirmat ca eroul nostru s-a dovedit a fi tipul de barbat pentru care avutia a fost numai o modalitate de a obtine placerea lui Allah Preainaltul, nepierzand nicio oportunitate de a-si cheltui ceea ce administra de dragul lui Allah Preainaltul. De exemplu, la un moment dat Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) a intrebat de donatii care sa fie puse in slujba unui grup de luptatori pentru cauza lui Allah Preainaltul. Ibn 'Auf a alergat imediat acasa si s-a intors cu un sac plin cu bani. I-a spus Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), "Detin patru mii de monede. Doua mii ii donez pentru Allah, iar doua mii ii pastrez pentru familia mea." Profetul i-a raspuns : "Fie ca Allah Preainaltul sa binecuvanteze ceea ce ai oferit si ceea ce ai retinut."

Cu ocazia bataliei de la Tabuk, vremea a fost una foarte calduroasa, calatoria lunga, iar proviziile pe sfarsite. S-a impus recurgerea la donatii din partea companionilor care erau apti pentru aceasta, Ibn 'Auf oferind 200 de uncii din aur. 'Umar ibn Al-Khattab (radiy-Allahu 'anhu) a observat ca acesta a donat tot ceea ce avea, spunandu-i despre acest lucru Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam). Fiind intrebat de catre acesta : "Nu ai pastrat nimic pentru familia ta ?", Ibn 'Auf i-a raspuns : "Am lasat familiei ceva mai mult si mai bun decat am donat." "Cum adica ?", l-a intrebat din nou Profetul. "Le-am lasat ceea ce Allah si Mesagerul Sau au promis drept recompensa."

Dupa moartea profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), Ibn 'Auf si-a asumat responsabilitatea de a-i intretine sotiile ramase vaduve. Si, in ciuda tuturor acestor fapte de caritate, Ibn 'Auf intotdeauna s-a temut din cauza averii detinute, ca nu cumva ea sa se transforme intro sursa de tentatie. Odata, in timp ce tinea post, a fost servit cu ceva mancare cu care sa si-l intrerupa. A privit la ea si a spus : "Mus'ab ibn 'Umair, care a fost mai bun decat mine, a pierit in lupta, iar noi nu am fost in stare sa facem rost de niste panza suficienta cu care sa-l infasuram. Si priviti de ce avem parte din partea lui Allah. Imi este teama ca rasplata a fost grabita pentru noi in aceasta lume," dupa care a inceput sa planga si a dat ordin ca sa-i fie luata mancarea din fata sa.

Ibn 'Auf a fost cunoscut, de asemenea, pentru smerenia sa chiar si atunci cand a venit vremea sa se comporte cu sclavii, calitate extinsa atat de mult, incat oamenii cu greu puteau sa-l diferentieze cand statea langa cei lipsiti de libertate. Iata de ce nu mare trebuie sa ne fie mirarea ca profetul Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) l-a prevestit pe Ibn 'Auf cu Paradisul, in urmatorul context : Intro zi, pe cand toti din Medina erau ocupati cu treburile zilnice, deodata au zarit cu totii la orizont o coloana uriasa de praf care se ridica. Incet-incet, agitatia a inceput sa puna stapanire pe urbe. 'Aisha (vaduva Profetului) a intrebat : "Ce se intampla ?" A fost informata ca tocmai se apropiau 700 de camile care ii apartineau lui Ibn 'Auf, incarcate cu bunuri. Auzind raspunsul, ea a continuat : "Fie ca Allah sa-i binecuvanteze orice ii va da in aceasta lume. Dar rasplata de care va avea parte in Viata de Apoi va fi mai mare, pentru ca l-am auzit pe Profet spunand : 'Abdur-Rahman (Ibn 'Auf) va intra in Paradis pe genunchii sai.' " Vestea ce mare i-a ajuns la urechile lui Ibn 'Auf, cel care, a alergat intrun suflet la 'Aisha (radiy-Allahu 'anha) pentru a se convinge el insusi ca era adevarat ceea ce auzise. Si primind confirmarea a ceea ce ea auzise de la Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), eroul nostru a spus : "Imi doresc sa fii martora ca voi darui toate aceste camile cu tot ceea ce ele poarta de dragul lui Allah."

Sursa: Mahmoud Esma'il Sieny -"Heroes of Islam", Editura Darussalam,King Saud University, Riyadh, K.S.A,2000.